Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
gastro-intestinal
Malformaţiile tubului digestiv
1. Malformaţii congenitale ale esofagului
– Atrezia esofagiană
– Fistula eso-traheală izolată
– Stenoza congenitală de esofag
– Duplicaţia de esofag
2. Malformaţii congenitale ale stomacului
– Stenoza hipertrofică pilorică
3. Malformaţii congenitale ale duodenului
– Atrezii duodenale
– Stenoze duodenale
– Duplicaţii duodenale
4. Malformaţii congenitale jejuno-ileale
– Atrezia intestinului subţire (Jejuno-ileală)
– Duplicaţiile intestinului subţire
5. Malformaţii congenitale ale colonului
– Atreziile şi stenozele colonului
– Atrezii anorectale
– Boala Hirschprung
Patologie esofagiană
• Clinic afecţiunile esofagiene indiferent de natura lor,
tind să producă simptome similare: pirozis, disfagie,
durere, hematemeză.
– Pirozisul, de obicei, reflectă regurgitarea conţinutului gastric
în porţiunea inferioară a esofagului.
– Disfagia apare atât în afectarea funcţiei motorii esofagiene,
cât şi în obstruarea sau îngustarea lumenului.
– Durerea şi hematemeza sunt uneori determinate de
afecţiuni esofagiene asociate cu inflamaţia sau ulceraţii ale
mucoasei.
• Diagnosticul clinic al patologiei esofagiene necesită (de
regulă) proceduri paraclinice precum esofagoscopia,
radiografii cu substanţă de contrast (bariu),
manometria esofagiană.
Malformaţii congenitale ale esofagului
• Rare, asociate cu alte anomalii
ale aparatului:
– digestiv,
– respirator,
– cardio-vascular,
– urinar,
• descoperite imediat după
naştere (regurgitare
postprandială)
• Agenezia (absenţa) esofagului
este extrem de rară
• Atrezia esofagiană – absenţa
congenitală a unui segment
esofagian; frecvent localizată în
vecinătatea bifurcaţiei traheei
• Fistula eso-traheală –
comunicare între esofag şi
trahee
Fistula eso-traheală
Stenoza esofagiană
• Îngustarea anormală
a esogagului poate fi
congenitală sau
dobândită (inflamaţii,
cicatrici care pot fi
produse de refluxul
gastro-esofagian
cronic, iradiere sau
leziuni ce apar în
urma ingestiei de
substanţe caustice)
• Este determinată de
îngroşarea fibroasă a
submucoasei, atrofia
muscularei proprii
asociind leziuni
epiteliale secundare
Esofagul
• 1/3 superioară: mucoasă,
musculară, adventice
• 2/3 inferioare: mucoasă,
submucoasă, musculară,
adventice
Esofagita herpetică: iniţial, ulceraţii punctate; mai frecvent determinate de HSV1, dureroase
Esofagita candidozică
•Ulceraţii acoperite de plăci gri-albicioase, elevate,
aderente, dureroase
•Poate să apară după consum de antibiotice, la
diabetici, la cei cu tumori maligne
Esofagita de reflux
• Epiteliul scuamos stratificat nekeratinizant al esofagului
este rezistent la abraziunile produse de alimente, dar
este sensibil la acizi.
• Glandele submucoase contribuie la protecţia mucoasei
prin secreţia de mucină şi bicarbonat.
• Tonusul constant al sfincterului esofagian inferior (SEI)
previne refluxul conţinutului acid gastric, care este sub
presiune pozitivă şi altfel ar intra în esofag.
• Refluxul gastric la nivelul esofagului inferior este cea
mai frecventă cauză de esofagită şi cel mai comun
diagnostic gastro-enterologic (USA).
• Condiţia clinică asociată a fost denumită boală de reflux
esofagian (BRGE).
Esofagita de reflux
• datorată regurgitării
sucului gastric în porţiunea
inferioară a esofagului.
• Hiperplazia celulelor din
stratul bazal
• Extensia papilelor laminei
propria în 1/3 superioară a
epiteliului
• Infiltrat inflamator
intraepitelial cu eozinofile
(caracteristic)
Esofagita de reflux
• BRGE este mai frecventă la adulţii peste 40 de ani, dar
poate apărea şi la copii.
• Simptomele cele mai întâlnite sunt: disfagia, pirozisul,
regurgitaţia gastrică acidă.
• Rareori dureri toracice care pot fi confundate cu cele
din bolile cardiace.
• Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) sau
antagonişti ai receptorilor histaminici, reduc aciditatea
gastrică şi ameliorează simptomele.
• Gradul injuriei la nivel histologic, tinde să se agraveze
odată cu durata afecţiunii.
• Complicaţiile esofagitei de reflux pot fi ulceraţiile
esofagiene, hematemeza, melena, formarea stricturilor,
esofagul Barrett.
Esofagita eozinofilică
Incidenţă într-o creştere marcată. Simptomele includ: blocarea bolului alimentar şi disfagie la
adulţi, intoleranţă la hrănire sau simptome BRGE-like la copii. Nr. ↑ de eozinofile intraepiteliale,
în special superficiale. Abundenţa lor ajută la dg ≠ cu BRGE, boala Crohn şi alte cauze de
esofagită. Clinic - rezistenţa la tratamentul cu doze mari de IPP, absenţa refluxului acid.
Majoritatea pacienţilor sunt atopici, mulţi dintre ei au şi dermatită atopică, rinită alergică, astm,
eozinofilie periferică modestă. Tratamentul include: restricţii dietetice pt a preveni contactul cu
alergenii alimentari (lapte de vacă, produse din soia) şi corticosteroizi topici sau sistemici.
Esofagul Barrett
• Este o complicaţie a BRGE cronice, caracterizată prin
metaplazie intestinală la nivelul mucoasei esofagiene.
Incidenţa este în creştere, fiind estimată la 10% dintre
pacienţii simptomatici cu BRGE.
• Este mai frecvent la bărbaţii albi, între 40 şi 60 ani.
• Importanţa acestei afecţiuni provine din riscul crescut de a
dezvolta adenocarcinom esofagian. Studii moleculare au
sugerat că esofagul Barrett poate fi mai asemănător cu
adenocarcinomul decât cu epiteliul esofagian normal,
sugerând că EB este o afecţiune pre-malignă. Displazia
epitelială, considerată a fi leziune preinvazivă, este detectată
anual la 0,2-2% din pacienţii cu EB şi este asociată cu
simptomatologia de lungă durată şi vârsta avansată.
• Deşi majoritatea adenocarcinoamelor esofagiene sunt
asociate cu EB, este important de reţinut că majoritatea
indivizilor cu EB nu dezvoltă tumori esofagiene.
Esofagul Barrett
• Reprezintă metaplazia columnară
a epiteliului esofagian la mai
mult de 3 cm de linia Z (ce
separă esofagul de stomac),
datorată unei esofagite de reflux
îndelungate.
• Macroscopic poate fi de 3 tipuri:
Barrett insular, Barrett “în
flacără”, Barrett circumferenţial.
• Poate evolua spre dezvoltarea
unui adenocarcinom
• Displazia în esofagul Barrett:
– ↑ hipercromaziei şi a
pleomorfismului nuclear
– ↑ raportului nc : citoplasmă
– Pierderea vacuolelor de mucină
– Pseudostratificări şi aglomerări
glandulare
– Pierderea polarităţii
Esofagul Barrett
• Diagnosticul EB necesită atât dovada endoscopică a
mucoasei anormale deasupra joncţiunii gastro-
esofagiene, cât şi metaplazia intestinală
documentată histologic.
• Celulele caliciforme, care au vacuole mucoase
distincte colorate în albastru deschis (HE) şi
citoplasma restantă în formă de cupă/calice,
definesc metaplazia intestinală şi sunt imperios
necesare pentru diagnosticul EB
A. Joncţiune gastro-esofagiană normală. B. Esofag Barrett – insule mici, palide de mucoasă
scuamoasă în interiorul mucoasei Barrett. C. Aspect histologic al joncţiunii gastro-esofagiene în
esofagul Barrett – tranziţia dintre mucoasa esofagiană scuamoasă (stânga) şi zona de
metaplazie cu celule caliciforme metaplazice abundente (dreapta).
Esofag Barrett
Tumori esofagiene
• frecvent maligne, cele mai importante fiind carcinomul
scuamos şi adenocarcinomul dezvoltat pe esofag
Barrett.
• Tumorile benigne sunt rare şi sunt reprezentate de:
leiomioame, papiloame şi schwannoame
This fundic biopsy specimen shows several features of atrophy. The surface shows goblet cells,
which are indicative of intestinal metaplasia (1); deep to this there is inflammation
and replacement of the secretory glands by mucinous, antral-type glands (2). Some residual
oxyntic cells are also visible (3).
Gastrita cronică de tip B (cu H. pylori)
• pangastrita, cu apariţia de
foliculi limfoizi ce au centru
germinativ. Infiltratul
inflamator din infecţia cu
Helicobacter este alcătuit din
limfocite, plasmocite, rare
eozinofile şi neutrofile.
• După eradicarea HP
neutrofilele dispar rapid și
sunt eliminate după 6-8
săptămâni, dar inflamația
cronică persistă o perioadă
mai lungă de timp, în special
în regiunea antrală.
Helicobacter Pylori
col H.E. și impregnare argentică Warthin - Starry
Complicațiile pe termen lung ale gastritei
cu H. pylori
Gastrita micotică
• Cel mai frecvent fung identificat: Candida
albicans
• Inflamație fungică a mucoasei gastrice
• Întâlnită la persoanele cu rezistență scăzută a
organismului
• Favorizată de:
Alcalinizarea pH-ului
Administrarea pe cale orală de antibiotice
Macro și microscopic:
M: La nivelul mucoasei sunt prezente depozite difuze
albicioase-gălbui
μ:
• Necroză la nivelul mucoasei
• Prezența de levuri în mucoasă, submucoasă, vase
• Colorația PAS → roșu-violet
• Pseudohife (bastonașe întrerupte)
• Blastospori (ovoizi, 2-4µ)
Gastrita micotică
Ulcerul gastric și duodenal
Ulcerul – definiție și clasificare
• Ulcerul gastric = lipsă de substanță, la nivelul
mucoasei gastrice, ce depășește muscularis
mucosae, cu extindere variabilă la nivelul
celorlalte straturi ale stomacului (submucoasă,
musculară etc)
• Vindecarea se realizează
prin reepitelizare
completă ± fibroză
minimă
Ulcerul peptic
Ulcerul peptic - clinic:
• Infecția cu Helicobacter
pylori – virulența acestuia
depinde de 4 factori:
• Prezența cililor care îi asigură
mobilitatea
• Ureaza formează amoniac din
ureea endogenă → ↑ pH-ului
local gastric din jurul
bacteriilor, protejându-le
astfel de pH-ul acid al
stomacului
• Adezinele favorizează
aderențele bacteriilor la
suprafața celulelor foveolare
• Toxinele codificate de gena A
asociată citotoxinelor (CagA)
ce poate fi implicată și în
dezvoltarea malignităților
gastrice
Ulcer peptic – localizare; factori de risc
Localizare:
• Prima porțiune a duodenului (4 :1)
• Antrul gastric (mica curbură)
• Mucoasa esofagului Barrett (metaplazie
intestinală în esofag)
• Pe marginile unei gastoenterostomii
(ulcer stomal)
• La nivelul duodenului, stomacului, jejunului
la bolnavii cu sdr. Zollinger-Ellison
• La nivelul / adiacent unui diverticul Meckel
ce conține mucoasă gastrică ectopică
Factori de risc:
• Infecția cu Helicobacter pylori
• Fumatul
• Tratamente cu AINS
• Stressul
Etiopatogenie:
Ulcerul gastric
(macro)
• Localizare: mica curbură,
joncțiunea antro-pilorică < 4 cm
în diametru
• Formă rotundă / ovală,
• Este bine delimitat
• Baza netedă, curată; ulterior pot
să apară vase normale /
trombozate
• Profunzimea ulcerului variază
• Pliurile mucoasei din jurul
ulcerului au aspect de spițe de
roată datorită țesutului fibros de
la baza ulcerului
Ulcer duodenal
Ulcer gastric Ulcer duodenal
Ulcerul gastric (micro)
În ulcerele peptice active identificăm la baza ulcerului 4 zone:
• Strat subțire reprezentat de detritus necrotic și necroză
fibrinoidă
• Infiltrat inflamator acut nespecific (PMN)
• Țesut de granulație activ + infiltrat inflamator cronic +
macrofage
• Țesut fibros cu vase ce au pereții îngroșați
• La periferia ulcerului:
– Metaplazie intestinală
– Infiltrat inflamator cronic
• Vindecarea progresivă prin reepitelizare
Complicații
1. Hemoragie
2. Perforație
3. Penetrare
4. Stenoza (obstrucție)
5. Malignizare
Gastropatia hipertrofică (Menetrier)
• Clinic
– Asociată cu hipo- sau aclorhidria şi
hipoproteinemia
– Adulți (pacienți cu boli cronice,
severe)
– Rară la copii (self-limited disease)
– Localizată de-a lungul marii cuburi,
frecvent în regiunea proximală
– fără afectare antrală
– Rx aspect similar limfomului
/carcinomului
Macroscopic
– Pliuri Htrofice
– Tranziție abruptă de la normal la
mucoasa afectată
Microscopic
– Foveole Hplazice, tortuoase,
dilatate
– Reducerea componentei
glandulare
– Stromă edemațiată, inflamată
Carcinomul gastric
Carcinomul gastric – Factori de risc:
• ≈ 40% în regiunea
antro-pilorică
• ≈ 40% la nivel corporeal
• ≈ 15% la nivelul cardiei
• ≈ 5% în > decât o parte
a stomacului
Simptomatologie
• 2. Adenocarcinom difuz
– Plaje de celule fără structuri glandulare
– Aspect de celule în “inel cu pecete” (mucus intracelular
ce împinge nucleul la periferie)
Gastric adenocarcinoma classification systems
Adenosquamous carcinoma
Squamous cell carcinoma
Hepatoid adenocarcinoma
Carcinoma with lymphoid stroma
Adenocarcinom de tip intestinal
Adenocarcinom gastric mucinos
(micro)
Există și diverticuli dobândiți; când sunt multipli se folosește termenul de diverticuloză; aceștia
sunt localizați frecvent la nivelul marginii mezenterice și uneori se asociază cu malabsorbția.
Macroscopic: 2 rânduri de fiecare parte a colonului între teniile mezenterică și antimezenterică,
au < 1 cm și se întind până în grăsimea pericolică; peretele colonului este îngroșat.
Microscopic: diverticul căptușit de mucosă și submucosă, acoperit de țesut conjunctiv pericolic
și seroasă; hipertrofia muscularei propria la gâtul diverticulului
Malabsorbţia
• Sindromul de malabsorbţie (SMA)• I. PRIMARY MALABSORPTION
se caracterizează prin absorbţia • 1. Coeliac sprue
• 2. Collagenous sprue
insuficientă a nutrienţilor, în • 3. Tropical sprue
special a lipidelor, proteinelor, • 4. Whipple’s disease
• 5. Disaccharidase deficiency
carbohidraţilor, vitaminelor şi
• 6. Allergic and eosinophilic gastroenteritis
mineralelor • II. SECONDARY MALABSORPTION
SMA de 2 tipuri: • 1. Impaired digestion
• (i) Mucosal damage e.g. in tuberculosis, Crohn’s disease,
• Primar, datorat deficitului primar lymphoma, amyloidosis, radiation injury, systemic
sclerosis
de absorbţie al mucoasei • (ii) Hepatic and pancreatic insufficiency
intestinale • (iii) Resection of bowel
• (iv) Drugs e.g. methotrexate, neomycin, phenindione etc.
• Secundar, în care modificările • 2. Impaired absorption
mucoasei se datorează anumitor • (i) Short or stagnant bowel (blind loop syndrome) from
surgery or disease resulting in abnormal proliferation of
factori microbial flora
• Clinic: steatoree, diaree cronică, • (ii) Acute infectious enteritis
• (iii) Parasitoses e.g. Giardia, Strongyloides, hookworms
distensie abdominală, flatulenţă, • 3. Impaired transport
anorexie, ↓ în greutate, dureri • (i) Lymphatic obstruction e.g. in lymphoma tuberculosis,
lymphangiectasia
musculare, malnutriţie specifică • (ii) Abetalipoproteinaemia
Boala celiacă
• Definiţie: Celiac sprue = enterită cronică determinată de
intoleranţa la gluten (la fracţiunile solubile în alcool ale glutenului-
gliadina din grâu şi prolaminele din orz, secară şi ovăz);
• Patogenie: deficit genetic oligopeptidazic în enterocit →
sensibilizare la gliadină (fracţiunea a III-a a glutenului).
• Gliadina se găseşte mai ales în făina de grâu şi secară şi mai puţin
în orz şi ovăz).
• Gliadina acţionează ca un antigen, contactul său prelungit cu
enterocitul → conflict imun local, formarea unor complexe imune
gliadină – anticorpi antigliadină, care se vor fixa pe mucoasa
intestinală → activarea limfocitelor K → leziune a mucoasei →
pierderea vilozităţilor şi proliferarea celulelor criptice
Diagnostic pozitiv:
1. Clinic: diaree, steatoree, malabsorbţie
2. Analiza materiilor fecale: conţinutul în grăsimi
3. Markeri serologici:
– Transglutaminaza tisulară (tTG) anticorpii IgA împotriva tTG sunt
markeri serologici cu specificitate înaltă pentru boala celiacă şi
dermatita herpetiformă;
– Ac anti-gliadină;
– Ac anti-reticulină;
– Ac anti-endomisium
4. Biopsie duodenală (localizare proximală a leziunilor)
• Netratată se asociază cu o rată de morbiditate ↑, datorită posibilităţii
dezvoltării unor tumori maligne gastro-intestinale (Limfoame!)
• Atât modificările histopatologice cât şi simptomele se remit după
introducerea unei diete fără gluten.
Boala celiacă
Colita ulcerativă
Boala Crohn
Colita ulcerativă
•Diaree
•Dureri abdominale
•Greaţă, inapetenţă, ↓ în G, febră, fatigabilitate
•Anemie
•Manifestări extra-intestinale: tegumentare, oculare,
articulare
OBS! Simptomatologia depinde de severitatea
inflamaţiei şi de localizarea acesteia
Complicaţii
Intestinale:
•Fisuri anale
•Ulcere la nivelul
mucoasei bucale,
intestinale, anale şi la
nivelul perineului
•Fistule
•Stricturi
•Polipi inflamatori
Extraintestinale:
Spondilita anchilozantă
Uveită
Eritem nodos
Pericolangită
Malabsorbţie de vit. B12
Colelitiază
Hiperoxalurie
Distribuţie anatomică:
• Regiunea ileo-cecală: 40%
• Intestinul subţire: 30%
• Colon: 20-25%
• Rar: esofag, stomac,
duoden
Obs! Localizarea cea mai
frecventă este la nivelul
ileonului terminal (ileita
terminală)
Macroscopic
• Lumen îngustat
• Mucoasa intestinală prezintă
ulceraţii aftoide
(punctiforme) gri-gălbui (în
leziunile recente) şi ulcere
serpiginoase orientate
paralel cu axul lung intestinal
(în stadiile avansate)
• Ulceraţiile alternează cu zone
în care mucoasa proemină
realizând aspectul de “pietre
de pavaj”
• Fistule → intestinul devine
aderent la organele
învecinate
Boala Crohn
Microscopic
• La nivelul mucoasei:
Infiltrat inflamator acut şi cronic
în cripte şi în epiteliul vilos
Vilozităţi intestinale aplatizate
Abcese criptice → distrugerea
criptelor, distorsiunea criptelor
Cripte cu metaplazie de tip
piloric
Ulceraţii aftoase (eroziuni
localizate deasupra foliculilor
limfoizi)
Ulcere serpiginoase
Granuloame epitelioide în 10%
dintre cazuri
Muscularis mucosae îngroşată,
neregulată
Microscopic:
Submucoasa:
• În faza acută: limfangiectazii
• În faza cronică:
Infiltrat inflamator cronic difuz
Agregate limfoide, uneori cu centri germinativi la interfaţa
dintre submucoasă şi musculara externă
Fibroză
Musculara:
Infiltrat inflamator cronic difuz
Agregate limfoide
Hipertrofia fibrelor nervoase
Vasculită granulomatoasă ±
Granuloame epitelioide ±
Boala Crohn
• Coloraţie trichrom
Masson pentru
evidenţierea extinderii
ţesutului fibros (bleu) în
submucosă (sm).
Colita ulcerativă versus Boala Crohn
• Peretele este mai
îngroşat în boala Crohn.
• Inflamaţia este
transmurală în Crohn (în
CU inflamaţia este
limitată la nivelul
mucoasei şi
submucoasei)
• Pseudopolipii sunt mai
frecvenţi în CU
Adenocarcinomul de colon
Adenocarcinomul colonic
Definiţie: Tumoră malignă
epitelială având originea la
nivelul mucoasei colonului
• Incidenţa maximă: 60-79 ani
• < 20% înainte de 50 ani
Factori de risc:
• Genetici
• Polipi colorectali
• Antecedente
herodocolaterale de cancer
de colon
• Colita ulcerativă
• Boala Crohn
• Dieta
APC → risc de a dezvolta adenoame
K-ras → risc de progresie spre carcinom
p53 → risc de invazie
Macroscopic:
• Localizare frecventă:
cec, colon ascendent şi
sigmoid
• Tumorile colonului
drept sunt mai mari,
exofitice (polipoide) şi
în general nu produc
obstrucţie
• Tumorile maligne ale
colonului stâng sunt
mai mici, obstructive
(ulcero-infiltrative)
Macroscopic:
Microscopic:
• Structuri glandulare
delimitate de celule
neoplazice
• Celulele pot fi Normal Pierderea polarității
stratificate, au nuclei
hipercromi, cu
dimensiuni mari şi
nucleoli
• Absenţa celulelor
caliciforme
• Activitate mitotică ↑
Carcinom colo-rectal
Apendicita acută flegmonoasă
Definiţie / Etiopatogenie:
Definiţie: inflamaţie exudativă purulentă a apendicelui
vermiform
Etiopatogenie:
• Obstrucţia lumenului apendicular
este cauza principală a apendicitei
• Obstrucţia lumenului→ distensia
apendicelui datorită acumulării
intraluminale de fluid
• Drenajul venos şi limfatic ineficient
permite invazia bacteriană la nivelul
peretelui apendicelui
• În cazurile avansate → perforaţie →
extinderea exudatului purulent în
cavitatea peritoneală.
Macroscopic:
• Iniţial: edem şi congestie (desen vascular accentuat) la nivelul
vaselor seroasei
• Ulterior:
– lumen dilatat
– perete îngroşat
– seroasa mată (luciul șters)/cu depozite fibrinoase sau
fibrino-purulente
• Final:
– picheteuri hemoragice la nivelul mucoasei
– lumen cu conţinut purulent
– exudat purulent pe seroasă
Apendicita acută catarală / Apendicita flegmonoasă
Microscopic:
• În lumen: PMN-uri degradate, piocite, detritus
necrotic, hematii
• PMN în toate straturile peretelui apendicelui =
apendicită flegmonoasă
Sau
• Masă polipoidă
Microscopic
• Infiltrat limfocitic transmural
• Limfocitele au citoplasma redusă și nuclei
clivați, cu mărimi diferite
• Leziuni limfo-epiteliale
• Infiltrat dens limfocitar în regiunea inferioară a
mucoasei
Patologia ficatului și a căilor biliare
intrahepatice.
Malformații
Insuficiența hepatică
Infecții hepatice virale
Hepatite chimice
Hepatita și colestaza neonatală
Hepatite cronice
Ciroze
Tumorile ficatului și ale căilor biliare
Acinul = unitatea funcțională a ficatului
Hepatocitul
• Suprafața sinusoidală
(bazală) acoperită de
microvili
• Suprafața biliară
(apicală) formează
pereții canaliculelor
biliare
• Suprafața laterală prin
care hepatocitele se
atașează unele de
altele
Fiecare spațiu port conține:
1. Arteriola hepatică
(situată în
apropierea ductului
biliar)
2. Venula portală
(mare, cu pereți
subțiri)
3. Duct biliar
interlobular
4. Limfatice portale
Ficatul reacționează la diferiți factori de agresiune
într-o manieră standardizată:
• (A) Afectarea hepatocitară
(1) Modificări ale hepatocitelor
Balonizare (celula este rotundă, mare
cu citoplasma granulară/clară
Steatoza (acumulare de grăsimi
neutre sau trigliceride)
Distrofii protidice
intracitoplasmatice:
corpii Mallory (material intens acidofil,
filamentos, intracitoplasmatic)
globule rotunde cu mărimi variabile +
cu PAS-diastază în citoplasma
hepatocitelor - în deficitul de
α1-antitripsină
Ficatul reacționează la diferiți factori de
agresiune într-o manieră standardizată:
• (A) Afectarea
hepatocitară:
(2) Moartea
hepatocitelor
• (2.1.) Programată
(apoptoza): celula
devine condensată,
rotundă/sferică,
separată de
celelalte celule, fără
reacție inflamatorie
în jurul ei; corpul
Councilman
(corp apoptotic)
(2) Moartea hepatocitelor:
• (2.2.) Necroza: celulă eozinofilă, cu margini angulate și
nucleul picnotic, reacție inflamatorie absentă sau
minimă
• Focală intralobulară = spotty necrosis
Multifocală
Confluentă:
zonală (afectează una dintre zonele lobulului
(centrolobulară, perilobulară, mediolobulară)
bridging (unește 2 sp porte, 2 v centrolobulare,
1 sp port cu 1 v centrolobulară)
Panacinară submasivă (leziune în cele 3 zone ale
lobulului)
Panacinară masivă (leziune în toate zonele acinilor
în toți lobulii) → exitus
Necroză multifocală
înlocuirea hepatocitelor distruse prin proliferarea
hepatocitelor restante
hipertrofia organelelor pentru ↑ funcțiilor
hepatocitelor
(B) Reacția inflamatorie (localizare):
Portală
Periportală / de interfață
Lobulară: difuză / focală
(C) Fibroza:
afectarea rețelei de reticulină + persistența factorilor de agresiune → reparația prin fibroză →
modificarea arhitecturii normale →hipertensiune portală → modificare ireversibilă a circulației
sanguine → ciroză
afectarea parenchimului hepatic → activarea și proliferarea celulelor stelate (care stochează
vit A) → ele devin contractile (miofibroblaste) → produc componentele matricei extacelulare și
secretă citokine pro-inflamatorii și chemokine → ↑ depozitele de matrice extracelulară →
modificarea arhitecturii normale a ficatului → obstrucția fluxului sanguin
evaluarea histologică a fibrozei necesită colorații speciale: trichrom Masson, Sirius red, Van
Gieson
Tipul de Hepatită
A B C D E
Cronicizare:
Icncronicizarefectienu da da da nu
cronica
Hepatita A – caracteristici clinice
• Incubația: ≈ 30 zile
• Incubație: ≈ 40 zile
• Sexuală
• Parenterală
• Perinatală
Hepatita B - caracteristici clinice
• Incubație: ≈ 60-90 zile
• Icter: <5 ani, <10%
5 ani, 30%-50%
• Rata cazurilor mortale : 0.5%-1%
• Cronicizare: <5 ani, 30%-90%
5 ani, 2%-10%
• Mortalitate prematură prin
boală cronică hepatică: 15%-25%
Hepatita cu virus B – diagnostic serologic:
• În faza acută: Ag HBs, AgHBe, Ac anti –HBc Ig M
• Urmărirea evoluției: Ac anti- AgHBe, Ac anti- Ag
HBs, Ac anti –HBc Ig G
• Evoluție necomplicată:
• ↓ Ag HBs, Ag HBe,
• Ac anti- AgHBe (după 10 săpt)
• Ac anti- Ag HBs (după 5-6 luni)
• ± AgHBe și ADN HBV (indică replicare virală și
infectivitate)
Hepatita cronică cu virus B
• Potențial evolutiv spre ciroză
• Asociată cu risc crescut de carcinom hepatocelular, chiar și în absența instalării cirozei
Rolul biopsiei hepatice în hepatita HVB
cronică
Inflamație portală
Hepatocitele cu aspect de
“geam mat” conțin AgHBs
Statutul de purtător cronic
• Permucoasă
– Perinatal – 3 până la 5% dintre nou-născuții cu mame
ce au infecție cu HCV
– Sexual
Istoria naturală a hepatitei C
- rată ↑ de progresie spre cronicizare
• 15-30% dintre persoanele expuse se vindecă
spontan
• 70-85% dezvoltă boală cronică
• Ciroza la 15-20% dintre pacienții infectați la > 20
de ani de la expunere
• Mortalitate cu boală cronică hepatică: 1-5%
• Stadiul final al infecției cu HVC → indicație de
transplant hepatic
Microscopic:
• Cu toate că activitatea necro-inflamatorie nu este
însemnată, evoluția este spre fibroză severă și
ciroză
• Limfocite în sinusoide
• Triada HP care sugerează dg. de HVC:
1. Infiltrat inflamator nodular cu limfocite (uneori
formare de foliculi cu centri germinativi)
2. Steatoza macro- și microveziculară variabilă
3. Leziunile ductelor biliare: proliferări, stratificări,
balonizarea celulelor, vacuolizări, eozinofilie
Biopsia hepatică
• Fibroza progresivă și ireversibilă definește hepatita
cronică cu virus C
Ciroză
Clasificarea hepatitelor cronice (HC)
Lancet-1968: are la baza criterii morfologice
• Scorul METAVIR
Hepatita cu virus D
• Activitate lobulară
Macroscopic:
Noduli de regenerare > 3 mm
Microscopic:
Noduli mari, neregulați înconjurați de septuri
fibroase
Ciroza macronodulară (ciroza post-necrotică)
• Hemangioendoteliom
• Angiomiolipom
• Lipom (rar)
Hemangiom hepatic
Adenomul hepatic
• Mai frecvent la femeile cu vârstă fertilă ce au utilizat contraceptive orale
M: tumoră bine delimitată, neîncapsulată, culoare palid-cafenie sau impregnată biliar,
cu diametru variabil; când este localizată subcapsular, mai ales la gravide există risc de
rupere → hemoragii intra-abdominale cu risc de deces
• μ: plaje și cordoane de celule asemănătoare hepatocitelor normale, cu minime
variații ale taliei celulei și nucleului; absența tracturilor porte; vase arteriale și vene
proeminente
• Transformarea malignă este rară; când există mutații ale β-cateninei riscul ↑;
aceste mutații apar mai frecvent la bărbați, favorizate de folosirea anabolizanților
Patologie tumorală hepatică
Tumori maligne:
• Hepatoblastom
• Carcinom hepatocelular
• Colangiocarcinom
Hepatoblastomul
• În copilărie
• Tumoră malignă
2 tipuri:
• epitelial – celule embrionare sau
fetale mici, dispuse compact
formând acini, tubuli, structuri
papilare
• Trabecular
• Pseudoglandular
• Compact sau solid
• Fibrolamelar
• Schiros
• Mixt
HCC
• Are tendința caracteristică la invazie vasculară (în
venele hepatice mari și în vena portă)
• Gradare în funcție de arhitectura tumorii și de atipiile
citologice → G1, G2, G3
OBS!
• Carcinoamele metastazează pe cale limfatică și
sarcoamele pe cale hematogenă, dar există și
excepții!!!
1. HCC
2. RCC (carcinomul renal cu celule clare)
3. Coriocarcinomul
4. Carcinomul folicular tiroidian
HCC - pattern trabecular
HCC – pattern solid și pseudoglandular
HCC - pattern solid și pseudoglandular
HCC – pattern pseudoglandular
HCC- bine diferențiat
HCC-bine diferențiat
HCC-bine diferențiat
HCC slab diferențiat
HCC
Ficat normal
HCC Fibrolamelar
• Variantă de HCC
• ♂=♀
• tineri, 25 ani
• AFP normală
• Afectează mai frecvent lobul stâng
• Frecvent pe un ficat non-cirotic (nu se asociază cu
CH / HVB)
• Tumoră agresivă, dar cu un prognostic mai bun
deoarece nu se asociază cu ciroza
HCC fibrolamelar
• ficat non-cirotic
•Masă tumorală mare 3 - 25 cm, în medie 13 cm
•Cicatrice centrală cu benzi fibroase
•Masă tumorală unică, uneori bilobară
Benzi de fibroză
brazdează tumora
Celulele tumorale au
citoplasma eozinofilă
abundentă, granulară
Colangiocarcinomul
• Tumoră malignă a epiteliului biliar intra- și
extrahepatic
Macroscopic: 3 forme:
1. Intrahepatic
2. Hilar (tumora Klatskin)
3. Extrahepatic
Macroscopic CGC intrahepatic
• Este descris ca:
– Masă tumorală
unică, mare, bine
delimitată,
neîncapsulată,
culoare albă, poate
avea o cicatrice
fibroasă în centru
– Multiple mase
confluente, bine
delimitate,
neîncapsulate, de
culoare albă
– Difuz (mai rar)
Colangiocarcinomul (CGC) - micro
• Aspect de adenocarcinom moderat diferențiat cu
stromă fibroasă; IHC: dg. ≠ cu un ADK metastatic
Colecistitele
• Inflamații acute și cronice frecvent însoțite de
colelitiază
• Colecistita acută: catarală, purulentă, necrotico-
hemoragică, gangrenoasă
etiologie:
• 75% din colecistite în stadiul inițial sunt non-
bacteriene (importante sunt perturbările circulatorii)
• mai frecvente la femei, după 60 ani
Patogeneza:
Mucoviscidoza pancreatică
Pancreatita acută
Pancreatita cronică
Tumorile pancreasului exocrin
Mucoviscidoza / fibroza chistică
• Boală genetică cu transmitere autozomală recesivă, determinând
afectarea glandelor exocrine, care produc o secreţie anormal de
vâscoasă, săracă în apă şi substanţe organice.
• Secreţiile vâscoase obsturează lumenul bronşic, ductele
pancreatice, căile biliare, ductele organelor reproductive, iar
glandele seroase, glandele sudoripare produc o secreţie anormală
prin conţinutul crescut de electroliţi.
• Cea mai frecventă boală ereditară, gravă
• Una dintre cele mai frecvente cauze de insuficienţă respiratorie
cronică la copil
• La europeni maladia se întâlneşte cu frecvenţa 1:1600-1:2000 nou
născuţi vii,
• Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în primii ani de viaţă
• Decesul survine în câţiva ani
• Rareori pacientul atinge vârsta de adult.
Manifestări clinice
• Necroza ia forma
unor focare de celule
adipoase necrotice
(umbre celulare) cu
depozite de calciu
înconjurate de reacţie
inflamatorie
Tumorile pancreasului exocrin
Adenocarcinom ductal invaziv
• Mai frecvent localizat la nivelul capului
pancreasului determinând obstrucţia fluxului
biliar.
• Când este localizat la nivelul cozii → distrucţia
insulelor pancreatice → DZ; este o tumoră mai
agresivă, supravieţuirea fiind de ≤ 6 luni.
Macroscopic:
• Majoritatea ADK
infiltrative se prezintă
ca masă slab definită,
fermă, care înlocuiește
arhitectura lobulară
normală a pancreasului
• În formele
nediferenţiate uneori
există hemoragie
extinsă
Microscopic:
• în contrast cu aranjamentul lobular al
glandelor în pancreatita cronică, glandele
neoplazice ale carcinomului ductal invaziv
sunt dispuse neregulat,
• glande delimitate de un rând de celule cu
nuclei cu dimensiuni de 1-4 ori mai mari,
• lumene incomplete cu necroză luminală,
• glandele în vecinătatea vaselor - criteriu
înalt sugestiv pentru ADK ductal
• invazia perineurală frecvent întâlnită,