DOR

DE EMINESCU....
 MIHAI
EMINESCU
Portret

15 ianuarie 1850
–
15 iunie 1889
 „Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va
răsări pădure sau cetate și câte o stea va veșteji pe cer în
depărtari, până când acest pământ să-și strângă toate
sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria
parfumurilor sale." ( G. Călinescu) –
În încercarea de a-l defini, despre Eminescu s-au
spus cele mai frumoase cuvinte:

• Luceafărul poeziei românești

• Poetul nepereche
• „Cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam”
( M. Sadoveanu)
• „Omul deplin al culturii româneşti” ( Constantin
Noica)
• ”Eminescu e întruparea literară a conştiinţei
româneşti, una şi nedespărţită.” (Nicolae Iorga)
„Într-o lume relativă/ Ce-a făcut şi-a
desfăcut/ Eminescu-i remuşcarea/
Dorului de absolut/ Dacă unu şi cu
unu/ Nu mai vor să facă doi/
Eminescu este chipul/ Infinitului din
noi”
( Dor de Eminescu, Adrian
Păunescu)
 Mulți știu că:
• Numele adevărat este Eminovici dar...
• „Nașul” literar al poetului a fost Iosif Vulcan,
directorul revistei Familia, care i-a schimbat numele
în Eminescu
Făcea parte dintr-o familie numeroasă, fiind
al șaptelea din cei 11 copii ai căminarului
Gheorghe Eminovici și ai soției sale, Raluca
A lucrat la poemul Luceafărul, cu
întreruperi, aproape 10 ani
În timpul vieții i-a apărut un singur
volum de poezii, în 1883, prin
strădania lui Titu Maiorescu
 Dar puțini știu că:
 Îi plăcea să joace fotbal și bătea mingea cu alți
tineri pe maidanul de lângă strada Ciucur Mare,
din Cernăuți.
 Nu-i plăcea deloc matematica, spunând că:

“Deși aveam o memorie fenomenală, numere

nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi
intrase în cap ideea că matematicile sunt științele
cele mai grele de pe fața pământului”.
În copilărie, obișnuia să-și sperie tatăl prinzând șerpi și
aducându-i în apropierea casei părintești. Se pare că
figura pe care o făcea părintele său la vederea
reptilelor îl amuza teribil.
 Când Ioan Slavici i-a oferit un loc de muncă la ziarul
Timpul, i-a cerut bani pentru drumul de la Iași (unde se
afla atunci) la București. “N-am cu ce veni”, a motivat el.
Există doar patru fotografii despre care se știe cu
siguranță că îl reprezintă pe Mihai Eminescu.

19 ani 28 de ani 35 de ani 37 de ani

 Când a scris “Pe
lângă plopii fără soț”
era îndrăgostit de
Cleopatra Leca
Poenaru, fiica
pictorului Constantin
Lecca și verișoara lui
Ion Luca Caragiale.
Fata locuia pe o
stradă încadrată de
plopi, iar poetul ar fi
numărat copacii și a
constatat că sunt fără
soț…
 Se pare că
dragostea pentru
poezie a rămas la
fel de puternică
până în ultimele
sale clipe,
Eminescu scriind
chiar și în
sanatoriu. După
moarte, în
buzunarul hainei
sale au fost
găsite două
poezii.
 Asteroidul
9495,
descoperit în
1971, a fost
redenumit, în
anul 2000,
asteroidul
Mihai
Eminescu.
 La zidirea Soarelui, se ştie, / Cerul a muncit o
veşnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu/
Ne-am ales cu domnul Eminescu./ Domnul cel de
pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea
noastră” ( Grigore Vieru)

https://www.youtube.com/watch?v=28FdRT7vLf8