Elemente religioase alogene prezente

în tradițiile populare românești

• TRADIȚIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație
în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social.

• ALOGEN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. (Despre o
populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].
Paștele blajinilor

În unele zone ale țării, în lunea de după Duminica Tomii, este prăznuit „Paștele blajinilor”, numit și
„Paștele morților”. În acesată zi se fac slujbe de pomenire la morminte și se împart mâncăruri tradiționale de
Paști, în amintirea tuturor celor adormiți.
Pr. prof. dr. Nicolae Necula, evidentiază faptul că ,,Paștele Blajinilor este o practică destul de
importantă în viața Bisericii Ortodoxe mostenită din tradiția rusească.
Acest obicei se ține de către bulgarii din Târgoviște, în prima sâmbătă din Postul Mare.
Ei își pregătesc caii, îi împodobesc cu canafi și flori, apoi îi scot la căruțe pe străzi, până la
Biserică, unde preotul îi stropește cu aghiazmă, ca să fie sănătoși la muncile de primăvară.
 Practica aceasta e un fel de ”botez” al cailor, cum întâlnim în Muntenia, la Bobotează.
 Bradul de Crăciun

• Motivul împodobirii bradului de

Crăciun s-a dezvoltat în Germania, unde
se făcea mai întâi afară, în curtea
Bisericii. Cu timpul a pătruns în Franța,
Tările de Jos, Spania, Elveția și a ajuns în
Orient, îndeosebi prin mediul catolic și
protestant.
•a pătruns mai întâi în Transilvania, în
Evul Mediu, adus de coloniștii germani.
Moș Crăciun

 Sfârșitul secolului la XIX-lea, circulau foarte multe tradiții despre

Moș Crăciun.
 Este înfățișat ca un ”bătrân” sau ”un om bătrân ( zonele Tulcea,
Buzău…), ”un om curajos și vesel care aducea oamenilor îndestulare”
( Brăila).
În "Protoevanghelia lui Iacob" este indicată originea primară a
motivului "Crăciun" şi "Crăciuneasa", conform savantului Nicolae
Cartojan în "Cărţile populare în literatura românească“.
Spălarea trupului răposatului

⁕ Satul românesc are o vastă colecție de obiceiuri

străvechi de înmormântare care au fost practicate și care
încă sunt prezente în ceremonia de înmormântare în zilele
noastre.
⁕ Când cineva moare, întreaga comunitate prinde de
veste. La casa celui decedat se adună mai întâi rudele,
apoi cunoscuţii.
 Bocetul mortului

-Obicei păgân
-Romanii, grecii și alte popoare păgâne, aveau
bocitoare, adică femei care făceau această slujbă.
 Stropirea mortului cu vin
-Preluată de către creștini de la
romani;
-Simbolizează iertarea păcatelor
pe care Dumnezeu o dă celui
adormit ( Pr. Ioan Șt. Popescu, Noțiuni
liturgice, p.140)
 Sărbătoare a solstițiului de vară desfășurată la noi de Rusalii;
 Această tradiție este păstrată pentru roade bogate în anul agricol, ferirea de furtuni și
grindină;
 Manifestare similară cu cele ale zeului Dionysos, asociată cu rodnicia și forța vitală.