UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE, EDUCAŢIE

FIZICĂ ŞI INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDII masterat

HIPOGLICEMII ȘI HIPERGLICEMII

Coordonator ştiinţific
Conf. univ.dr. Topală Carmen Absolvent
Iancu Adina Floricica

PITEŞTI
Anul 2017
 MOTIVAȚIA

Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanţă majoră pentru individ,

medicină şi societate. Aceasta pentru că este o boală frecventă, perfidă, de lungă durată şi
devastatoare dacă nu este bine îngrijită. Impactul său este, deci, multiplu: epidemiologic,
biologic, socio-familial, economic şi politic.
Diabetul există la toate naţiile, în toate nivelele societăţii, la săraci şi la bogaţi, toţi
aceştia, în ciuda imenselor diferenţe dintre ei, au nevoie de un minim de îngrijire a bolii, de
educaţie şi suport.
Se estimează că în anul 2006 în lume erau 264 milioane persoane cu diabet, imensa
majoritate (peste 90%) fiind de tip 2. În 1995 prevalenţa diabetului era de 135 milioane,
predicţia pentru anul 2025 fiind de 380 milioane, ceea ce demonstrează o dinamică
impresionantă a creşterii. Creşterea cea mai impresionantă se înregistrează în ţările în curs de
dezvoltare.
Diabetul zaharat este un sindrom complex, heterogen, de tulburări care pot avea o
etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia asociată cu modificări lipidice şi proteice
majore.
Insulina este un hormon responsabil în mentinerea homeostaziei glucozei fiind
secretat de celulele beta pancreatice din insulele Langerhans ale pancreasului.
Insulinodeficiența se manifestă prin distrugerea în timp a celulelor β pancreatice în
urma unui proces immunologic (rezultatul interacțiunii factorilor de mediu cu factorii de
susceptibilitate genetică) și este un mecanism patogenetic major al DZ tip1, implicațiile
metabolice complexe ale insulinei interesând etapele metabolismului intermediar și energetic.
DZ tip 2 este caracterizat de predominanța insulinorezistenței asociată cu deficit
relativ de insulină sau prin predomonanța deficitului secretor asociat cu insulinorezistență.
SCOP ȘI OBIECTIVE

EVALUAREA NIVELULUI GLICEMIC POSTPRANDIAL ȘI BAZAL (CU VALORI

MULT PESTE CELE NORMALE) LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT DE TIP 1 ȘI
2

Introducere

Pacienții au fost internați ÎN PERIOADA 01.03.2017-30.04.2017 LA SPITALUL

JUDEȚEAN DE URGENȚE ARGEȘ. Studiul a fost efectuat pe un număr de 100 de pacienți,
împărțiți pe grupe de vârste: 20-40(ani), 41-50(ani), 51-60(ani), 61-70(ani), 70-80(ani), 81-
90(ani) și are drept scop evaluarea valorilor glicemiei postprandiale și bazale ˃ 320 mg/dl,
precum și motivația acestor valori.
Pentru realizarea scopului am stabilit următoarele obiective:
1. Determinarea vârstei minime și maxime a pacienților cu valori ale hiperglicemiei
postprandiale și bazale ˃ 320 mg/dl;
2. Stabilirea corelației valorilor hiperglicemice cu:
• hemoglobina glicozilată;
• unele complicații asociate/neasociate diabetului zaharat care pot produce intoleranță
la glucoză (malnutriția proteino-energetică), rezistență la insulină (hiperlipidemia
mixtă, obezitatea datorată excesului caloric, boala renală în stadiul final,
hiperuricemia) și insulinodeficiență (tumori);
• starea cetozică;
• anumiți factori chimici (alcoolul).
MATERIAL ȘI METODĂ

3. Identificarea tipului de diabet la care se poate înregistra o valoare a glicemiei ˃ 320 mg/dl
și numărul de cazuri cu diabet de tip1 și 2, în raport cu sexul la acești pacienți;
4. Stabilirea intervalului de vârstă la care sunt înregistrate cele mai multe internări.

Glicemia postprandială (la mai puțin de o oră de la internare) și glicemia bazală (la
ora 06.00 am) au fost dozate cu un analizor de gaze în sânge, electroliți și metaboliți, GEM
PREMIER 3500. În urgențe, înainte de internare, glicemia postprandială s-a determinat cu
analizorul automat de biochimie clinică Konelab 60i, metoda de determinare fiind
spectrofotometria.
Valoarea glicemiei postprandiale verificată în urgențe nu diferă prea mult de cea
verificată la mai puțin de o oră de la internare.
Toți pacienții primesc tratament atât pentru complicațiile diabetice/ nediabetice cât
și pentru controlul nivelului glicemic.
Corectarea valorilor glicemiei s-a făcut prin administrare de antidiabetice sub
formă de comprimate: diaprel, siofor, glibomet, janumet, abasaglar, glucovance sau insulină
(perfuzabilă) cu acțiune rapidă sau moderată: IN IR, IN AR, IN NR, IN lanos.
În hipoglicemii s-a administrat glucoză perfuzabilă (5% sau 10%).
 Metodă
Am analizat foile de observaţie ale pacienţilor internaţi și am notat datele pacienților
incluzând: vârsta, sexul, valorile glicemiei postprandiale (înainte de internare, adică în
urgențe) și valorile glicemiei bazale ( înregistrate zilnic pe perioada spitalizarii), valorile
colesterolului, trigliceridelor și hemoglobinei glicozilate (determinate în urgențe), precum și
diagnosticul secundar (complicațiile diabetice și nediabetice) asociat diabetului zaharat.
Valorile de referință ale glicemiei dozată cu analizorul GEM PREMIER 3500 sunt
cuprinse în intervalul 70-110 mg/dl, cele determinate cu analizorul biochimic KONELAB 60i
având intervalul de referință 70-105 mg/dl.
Valorile de referință ale colesterolului și trigliceridelor determinate cu analizorul
biochimic KONELAB 60i sunt cuprinse în intervalul 109-202 mg/dl (pentru colesterol),
respectiv 50-165 mg/dl (pentru trigliceride).
Pentru hemoglobina glicozilată, intervalul de referință al valorilor este cuprins
între 4-6%.

Rezultate
Am identificat un număr de 32 de pacienți cu unele valori ale glicemiei serice ˃ 320
mg/dl, adică ≈ 1/3 din totalul pacienților.
Unele complicații diabetice (acidocetoza, acidoza lactică) și nediabetice (tumoare
malignă a retroperitoneului, hemangiom structural al sistemului hepatobiliar și pancreasului) au
fost identificate doar la pacienții cu valori ale glicemiei ˃ 320 mg/dl, în timp ce alte complicații
diabetice (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperlipidemie mixtă, boală renală în
stadiu final, nefropatie, insuficiență renală cronică) și nediabetice (obezitate prin exces caloric,
degenerescența grăsoasă a ficatului) se manifestă la unii din ambele categorii de pacienți.
 Din totalul de 100 de pacienți, ponderea diabetului zaharat de tip 2 este mai mare în
comparație cu cea a diabetului mellitus de tip 1, atât la pacienții de sex feminin cât și la
pacienții de sex masculin, observație regăsită și la cele 32 de cazuri ce prezintă valori
exagerate ale glicemiei.

Tabel 1. Valorile glicemiei postprandiale și bazale, valorile hemoglobinei glicozilate, vârsta și tipul de
diabet la pacienții cu dozări glicemice ce depășesc 320 mg/dl.
Nr_crt Sex Forma HbA1c Vârsta Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7 Ziua 8
de %
diabet
1 F DZ TIP 1 12 19 499 118 328 372 231

2 F DZ TIP 1 21 124 341

3 M DZ TIP 1 9,2 39 356 329 222 375 370 332

4 M DZ TIP 2 12,4 42 464 349 363 352 296

5 M DZ TIP 2 10,9 45 117 325 289 160 99 180 275 175

6 F DZ TIP 2 47 371 139 269 96 185 301 298 289

7 F DZ TIP 2 13,6 48 324 255 329 256 296 223

8 M DZ TIP 1 13,7 48 331 257 191 162 142 188 197 187
Nr_crt Sex Forma HbA1c Vârsta Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7 Ziua 8
de %
diabet
9 F DZ TIP 1 12 49 391 257 295 206

10 M DZ TIP 1 12 51 320 230 131 150 155 158 166

11 M DZ TIP 2 7,4 52 291 337 336

12 F DZ TIP 1 11,1 52 359 250 189 300 358 140 223 235

13 F DZ TIP 2 53 386 245 264 348

14 F DZ TIP 2 56 202 185 194 203 334

15 F DZ TIP 2 57 430

16 M DZ TIP 1 8 59 371 113 104 87 79 276 238 236

17 F DZ TIP 2 60 162 340 350 302 317 350

18 M DZ TIP 2 62 455 135 158 271

19 F DZ TIP 2 64 364 342 211 178 173 209 144

20 F DZ TIP 2 6,8 65 363 226

21 F DZ TIP 2 9,6 68 434 184 110 297 294 310 374 221
Nr_crt Sex Forma HbA1c Vârsta Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7 Ziua 8
de %
diabet
22 F DZ TIP 2 68 369 231 221 160 182 154

23 M DZ TIP 2 70 465 287 284 243 205 224

24 M DZ TIP 2 9,7 71 385 230 258 234 190

25 M DZ TIP 2 14,8 72 293 250 301 331 307 291 177 218

26 F DZ TIP 2 75 262 320 226 233 204

27 F DZ TIP 2 9,7 76 313 348 227 183 250 243 226 209

28 M DZ TIP 2 8,4 76 323 138 168 156 149

29 F DZ TIP 2 11,9 79 380 198 165 232 230 163 160 245

30 M DZ TIP 2 7,4 80 481 233 271 267 170 238 243 220

31 M DZ TIP 2 11,1 80 491 390 229 289 187 168 147 144

32 M DZ TIP 2 84 464 150 221 245

 Ziua 1
Ziua 2
Ziua 3
Ziua 4
Ziua 5
Ziua 6
Ziua 7
Ziua 8

Valoare DZ TIP 1 DZ TIP 1 DZ TIP 1 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 1 DZ TIP 1 DZ TIP 1
de
referință

Figura 1. Valori ale glicemiei postprandiale și bazale la pacienții cu vârsta cuprinsă în

intervalul 19-51.

Val. maximă Val. maximă Val. minimă glicemie Val. minimă glicemie
glicemie glicemie bazală postprandială bazală
postprandială mg/dl mg/dl mg/dl
mg/dl
499 375 124 96
480
460
440
420
400
380
360
340
320 Ziua 1
300 Ziua 2
280
260 Ziua 3
240
220 Ziua 4
200
180 Ziua 5
160
140 Ziua 6
120 Ziua 7
100
80 Ziua 8
60
40
20
0
Valoare DZ TIP 2 DZ TIP 1 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 1 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2
de
referință

Figura 2. Valori ale glicemiei postprandiale și bazale la pacienții cu vârsta cuprinsă în

intervalul 52-68.

Val. maximă Val. maximă glicemie Val. minimă glicemie Val. minimă glicemie
glicemie bazală postprandială bazală
postprandială mg/dl mg/dl mg/dl
mg/dl
455 374 162 79
500
480
460
440
420
400
380
360
340 Ziua 1
320
300 Ziua 2
280
260 Ziua 3
240
220 Ziua 4
200
180 Ziua 5
160
140 Ziua 6
120
100 Ziua 7
80
60 Ziua 8
40
20
0
Valoare DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2 DZ TIP 2
de
referință

Figura 3. Valori ale glicemiei postprandiale și bazale la pacienții cu vârsta cuprinsă în

intervalul 68-84.

Val. maximă Val. maximă Val. minimă Val. minimă Valoare de referință
glicemie glicemie glicemie glicemie mg/dl
postprandială bazală postprandială bazală
mg/dl mg/dl mg/dl mg/dl
491 390 262 138 200 110
Hemangiom, structural al sistemului…
Tumoare malignă a retroperitoneului
Hiperuricemie
Acidoză lactică
Acidocetoză
Glicemie ˂
Nefrită tubulo-intestinală 320 mg/dl
Nefropatie diabetică
Boală renală în stadiul final
Insuficiență renală cronică
Obezitate datorată excesului caloric Glicemie ˃
320 mg/dl
Hepatită alcoolică
Degenerescența grăsoasă a ficatului
Hipertrigliceridemie
Hipercolesterolemie
Hiperlipidemie mixtă
Malnutriție proteino-energetică
Insuficiență venoasă
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Figura 4. Ponderea complicațiilor diabetice și nediabetice la cei 32 de pacienți în raport cu

numărul de cazuri existente.
 800
760
720 Colesterol
680
640
600
Trigliceride
560
520
480
440
400
360
320
280
240
200
160
120
80
40
0
Valoare de…

42

59

76
19
21
39

45
47
48
48
49
51
52
52
56
57

62
64
65
68
68
70
71
72
75
76

77
79
80
80
84
Figura 5. Valorile trigliceridelor și colesterolului la pacienții cu valori ale glicemiei ˃ 320
mg/dl.

Val. maximă Val. maximă Val. minimă Val. minimă Valoare de referință
trigliceride colesterol trigliceride colesterol mg/dl
mg/dl mg/dl mg/dl mg/dl
750 332 84 108 50-165 109-202
 HbA1c %
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5 HbA1c %
4
3
2
1
0

Figura 6. Valorile hemoglobinei glicozilate dozată la 21 de pacienți din cele 32 de cazuri

incluse studiului.

Val. maximă – HbA1c Val. minimă – HbA1c Val. de referință

14.8% 6% 4-6 %
 Forma HbA1 acid acid Uree pCO₂ HCO₃-
Nr. pH
sex vârsta de c uric lactic serică mmH mmol/
Crt. sânge
diabet % mg/dl mmol/L mg/dl g L
DZ TIP
1 F 19 12 5,29 1,7 7,16
1 141 26 22,7
DZ TIP
2 F 47 1,5 7,30 16,4
2 8,47 213 22
DZ TIP
3 F 52 11,1 3,32 1,4 36 7,39
1 22 16,4
DZ TIP
4 M 39 9,2 1,7 7,37
1 9,89 47 26 15

Val. maximă Val. maximă Val. minimă Val. minimă Valoare de referință
pCO₂ HCO₃ˉ pCO₂ HCO₃ˉ
mmHg mmol/l mmHg mmol/l pCO₂ HCO₃ˉ
26 22.7 22 15 41-51 26-32

Tulburarea pH Modificarea Modificarea Mecanism

acido-bazică primitivă secundară
Acidoză ˂ 7.42 HCO₃ˉ pCO₂ Hiperventilație
metabolică
Acidoză ˂ 7.42 pCO₂ HCO₃ˉ Reabsorbția
respiratorie HCO₃ˉ
 Sex Diabet mellitus Diabet mellitus Total
tip 1 tip 2
F 4 13 17
M 4 11 15

17 Diabet
16
15 mellitus tip
14 2
13
12
11 Diabet
10
9 mellitus tip
8
7 1
6
5
4
3
2
1
0
F M

Figura 7. Proporția cazurilor cu diabet de tip 1 și 2, în raport

cu sexul pacienților, la cei 32 de pacienți.

23.53
% DZ tip1 M
76.47
% DZ tip2 73.33% DZ tip 1
F 26.66% DZ tip 2
 Sex Diabet mellitus Diabet mellitus Total
tip 1 tip 2
F 8 47 55
M 12 33 45

57 Diabet
54
51 mellitus tip 2
48
45
42
39 Diabet
36 mellitus tip 1
33
30
27
24
21
18
15
12
9
6
3
0
F M

Figura 7. Proporția cazurilor cu diabet de tip 1 și 2, în raport

cu sexul pacienților, la cei 100 de pacienți.

F M
14.54
26.66
85.45 % DZ tip 1 DZ tip 1
%
% DZ tip 2 73.33 DZ tip 2
%
 90
86
85
84
82
81
80
79
78
77
76
75
72
71
70
68
67
66
65
64
63
62
61 Diabet mellitus tip I
60
59 Diabet mellitus tip II
57
56
54
53
52
51
50
49
48
47
45
43
42
41
39
38
32
29
21
19
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Figura 8. Numărul de cazuri cu diabet de tip 1 și 2 în raport cu vârsta

pecientului.
 DISCUȚII

Glicemia bazală ˃ 320 mg/dl este o situație de urgență în tratamentul

diabetului mellitus de tip 1 și 2.
Această valoare apare postprandial, dar și după o noapte de post, la mai
mult de 8 ore de la ultima masă.
Uneori se înregistrează scăderi rapide (˂ 200-250 mg/dl) ale glicemiei
postprandiale (˃ 350 mg/dl), urmate de alternări ale glicemiei bazale între creșteri și
scăderi; alteori glicemia bazală prezintă variații minime de la o zi la alta, menținându-
se la un nivel ridicat. Există și cazuri când valori ale glicemiei bazale depășesc valorile
glicemiei postprandiale; precum și cazuri când glicemia bazală, succesoare unei
glicemii postprandiale, ajunge la valori normale sau chiar mai mici decât cele
normale.
8 din cei 32 de pacienți, adică 38,095% din totalul cazurilor existente (21
cazuri), prezintă complicații la nivelul rinichiului (nefropatie diabetică, insuficiență
renală cronică, boală renală în stadiul final, nefrită tubulo-intestinală).
Alți pacienți, în număr de 18 (38,297% din totalul de 47 cazuri), manifestă
complicații ale metabolismului lipidic (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie sau
hiperlipidemie mixtă).
35,71% (5 din 14 cazuri existente) prezintă malnutriție proteino-energetică;
90% , adică 9 din 10 cazuri, au hiperuricemie; toți pacienții cu acidoză lactică și toți
cei aflați în starea de acidocetoză, aparțin grupului cu hiperglicemii exagerate
(˃ 320 mg/dl).
Proporția cazurilor cu diabet de tip 2, la cei 100 de pacienți adulți, este de 85.45%
în raport cu sexul feminin, respectiv 73.33 % în raport cu sexul masculin.

CONCLUZII

1. Complicațiile diabetului mellitus de tip 1 și 2 (hiperlipidemia mixtă:

hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia, insuficiența venoasă,) și valorile crescute ale
HbA1c pot produce valori exagerate ale glicemiei ˃ 300 mg/dl. Aceste valori sunt asociate cu
alte complicații nediabetice (obezitate prin exces caloric, steatoza ficatului, grăsimea din
pancreas, malnutriția proteino-energetică) sau factori chimici (alcoolul).
2. Complicațiile la nivelul rinichiului (nefropatia, nefrita tubulo-intestinală, boala
renală în stadiul final) și hiperuricemia (creșterea acidului uric în sânge) pot produce,
neasociate cu alte complicații, hiperglicemii mult mărite.
3. Tumorile la nivelul pancreasului, neasociate cu alte complicații, produc creșteri
greu controlabile ale glicemiei postprandiale și bazale.
4. Acidocetoza este o stare cu valori ale glicemiei mult mărite (300-400 mg/dl),
când apar modificări majore ale PH-ului sanguin și corpilor cetonici, în sensul creșterii
acidității sanguine și a corpilor cetonici.
5. La pacienții internați, numărul cazurilor cu diabet de tip 1 este mic în
comparație cu cel al cazurilor cu diabet de tip 2, predominând, în ambele situații, pacienții de
sex feminin.
6. Intervalul de vârstă pentru care s-au înregistrat cele mai multe internări este
cuprins între 65-79 de ani, existând o vârstă minimă de 19 ani, respectiv o vârstă maximă de
90 de ani.
BIBLIOGRAFIE

Hâncu N., Roman G., Vereșiu A., 2004. Insulina și tratamentul cu insulină,
Ed. Echinox, Cluj-Napoca.

Analiza de situație ZMS 2016..

http://www.dspvs.ro/dsp2/images/Analiza%20de%20situatie%20ZMS%202016.pdf ,
accesat iulie 2017

Echilibrul acido-bazic. .
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Nef
rologie/Cap.%2019%20-%20Echilibrul%20acidobazic.pdf, accesat iulie 2017