A elaborat: Ureche Gabriela

Gr. 302 B
Lector: Scripa Tatiana
 Plan
O Noțiunea de Datorie profesională
Interpretarea lui Aristotel despre datorie
O Noțiunea de onoare
O Principiile morale orientate spre educarea
spiritului uman.
O Formele dreptății
O Condiții pe baza care pot asigura pedagogului
eficiența la îndeplinirea datoriei profesionale.
O Importanța onoarei și demnității profesionale a
pedagogului conform celor studiate.
O Concluzie
1.Datoria profesională-este una dintre
cele mai importante categorii. Această
categorie reprezintă noțiunea care
include în sine totalitatea normelor si
principiilor etice înainte față
de personalitatea pedagogului de către
societate,la îndeplinirea funcțiilor
profesionale.
 1.1 Interpretarea lui Aristotel despre
datorie
Aristotel interpreta datoria ca necesitatea de a urma în
conduită obiceiurile aprobate pozitiv şi încuviinţate de
societate. În opinia sa, conduita cuvenită îl va face pe
om să fie înţeles şi acceptat de societate, îi va ajuta să
evite consecinţele negative ale faptelor „neobişnuite”
pentru cei din jur, garantându-i astfel succesul şi
servind, de asemenea, bunăstării, prosperării societăţii.
Menirea datoriei poate fi dezvăluită din plin numai
subordonând-o „binelui moral”, numai corelând-o cu
alte categorii etice: „dreptate”, „respect”, „onoare”,
„cinste”, „modestie”, „devotament”, „curaj”, „solidaritate”
etc., care conferă demnitate omului în lume.
Ea se prezintă ca o trăire interioară a constrângerii
de a proceda în corespundere cu cerinţele reieşite
din valorile morale şi de a-ţi construi existenţa
proprie în corespundere cu aceste cerinţe. Conduita
cuvenită cere de la persoană/specialist/profesionist
să-şi învingă intenţiile emoţionale, subiective prin
eforturi volitive şi presupune că motivul de bază al
acţiunii/faptei sale trebuie să fie necesitatea
obiectivă înţeleasă ca înfăptuire a datoriei.
Caracterul imperativ al datoriei nu înseamnă însă
reprimarea totală a individului.
Aceasta înseamnă doar constrângerea dorinţei
sale situaţionale actuale care nu coincide cu
interesele obşteşti. În îndeplinirea datoriei este
reflectată prioritatea intereselor obşteşti faţă de
cele personale, maturitatea socială a
specialistului, nivelul înalt de dezvoltare a
personalităţii lui. În plan general, datoria poate fi
înţeleasă ca cerinţa de a urma idealurile binelui,
dreptăţii, bunăstării sociale.
2.Noțiunea de „onoare”:
Onoarea este cinste, reputaţie,corectitu-
dine, prestigiu, demnitate.Când vorbim
despre onoare, vorbim despre atitudinea
faţă de sine şi de atitudinea faţă
de colectivul unde se desfăşoară
activitatea.
Este legată reprezentarea despre
demnitate. Onoarea este ca
o insulă prăpăstioasă şi fără ţărmuri; odată
ce ai ieşit din ea, nu te mai poţi întoarce.
Prin urmare, onoarea este recunoașterea
de către societate a demnității persoanale, a
autorității lui.Onoarea este pur şi simplu
moralitatea oamenilor superiori. Sunt 2 tipuri
de onoare:
Onoarea generală - care semnifică „onoarea
profesională” a familiei, a patriei;
Onoarea personală-care semnifică „onoarea
pedagogică” a părinților și de cetățean.
3. Principiile morale orientate spre educarea spiritului
uman.
1) Omenia ca calitate esenţială, caracteristica
integrală a personalităţii omului. Ea se dezvăluie
în respectul faţă de om, recunoaşterea lui ca
valoare supremă, toleranţă, prietenie, gătinţa
de a înţelege, a ajuta, asusţine;
2) Credinţa în om, în idealurile umaniste, prezenţa
valorilor şi scopurilor umaniste în viaţă, slujire
acestor idealuri;
3) Voinţa către îndeplinirea obligaţiunilor, abilitatea
de a atinge scopuri şi concomitent de a fi
exigent faţă de sine, capacitatea de a se supune
cerinţelor societăţii, a fi disciplinat;
4.Responsabilitatea pentru faptele sale,
capacitatea de a recunoaşte şi a corecta
greşelile, a purta răspundere pentru
consecinţele propriului comportament;
5. Respectul faţă de tot ce e viu pe pămînt,
în natură, conştiinţa şi conduita ecologică;
6. Sinceritatea, principialitatea,
echitabilitatea, exigenţa faţă de sine şi faţă
de alţii, în îmbinare cu toleranţa, tactul;
4. Formele dreptății:
4.1. Dreptatea distributivă ( se referă la măsura
în care instituțiile statului se asigură că beneficiile
sunt distributive în mod corect)
4.2.Dreptatea corectivă sau retributivă (implică
alocarea justă a pedepselor, a sancțiunilor);
4.3. Dreptatea compensatorie, reparatorie (privește
măsura în care oamenii sunt comnepsati adecvat
pentru pagubele suferite – proporțional cu
pierderea– de către cei care le-au provocat).
5. Condiții pe baza care pot asigura pedagogului
eficiența la îndeplinirea datoriei profesionale.
O Profesorul dă dovadă de inițiative proprii la
îndeplinirea funcțiilor. El își îndeplinește programul
de muncă,este exigent față de sine, se
autoevaluiază, creează condiții optime de
dezvoltare a potențialului individual al
elevului/studentului, etc.
O Profesorul își asumă obligația să-și perfecționeze
continuu calificarea profesională, să-și completeze
permanent, bagajul de cunostințe să-și formeze si
dezvolte competențele profesionale.
O Profesorul va cultiva generației în creștere, prin
propriul exemplu, principiile morale de dreptate,
echitate, umanism,gerenozitate, harnice,
patriotism și alte virtuiți.
O Pedagogul va manifesta respect dar si exigenșa
față de elevi și față de părinți.
O Pedagogul va forma deprinderi de a rezolva
situații de conflict în viața școlară, etc.
6. Importanta onoarei si demnitatii profesionale a
pedagogului conform celor studiate.
O Dreptul la onoare şi demnitate reprezintă un
drept fundamental.Pe parcursul dezvoltării
societăţii onoarea şi demnitatea au fost,în
primul rând, nişte categorii morale. Dreptul la
onoare,demnitate şi reputaţie profesională face
parte din drepturile civile nepatrimoniale.
Demnitatea provine de la cuvintul „lani”, care
înseamnă „frumuseţe, nobleţe", este conştiinţa
omului despre rostul şi valoarea lui în societate.
O Sentimentul propriei demnităţi şi asocierea de
către societatea valorii omului,nu întotdeauna
coincid. De aceea,specialistul trebuie să
cunoască opinia celor din jur, să analizeze spre
a feri colegul de erori în apărarea onoarei şi
demnităţii acestuia, astfel va putea
preîntâmpina ambiţia şi vanitatea, care par
să ţină de asemenea de onoare şi demnitate,
dar nu trebuie confundate, deoarece ambiţia
înseamnă dorinţa arzătoare de a realiza ceva
cu orice preţ, iar vanitatea este înfumurarea sau
setea de slavă şi cinste, pe care nu o merită.
O În momentul în care profesionistul îşi formează o
imagine eronată despre sine, educă acelaşi lucru
şi celorlalţi,atunci când el îi dispreţuieşte şi
înjoseşte pe cei din jur, dându-şi sie o importanţă
mare de faptul că educă şi dezvoltă
înjosirea,dispreţul etc. Pentru a-i învăţa pe
oameni să-şi apere onoarea şi demnitatea, ei
trebuie obişnuiţi să-şi analizeze faptele, să-și
aprecieze corect acţiunile sau convingerile
demne de personalitatea lor.
 Concluzie
Îndeplinirea datoriei reprezintă o condiţie inevitabilă
pentru succesul profesional al orişicărui specialist. Acest
lucru va deveni însă posibil doar atunci când
respectarea cerinţelor înaintate de profesie se va
transforma într-o obligativitate „în sine” (fără a fi impusă
din exterior), într-o convingere internă profundă în
necesitatea de a realiza anumite acţiuni, de a urma o
anumită linie de conduită în activitatea sa. În alţi
termeni, datoria se prezintă ca o trăire internă a
autoconstrângerii specialistului de a proceda în
corespundere cu valorile principale ale profesiei şi de a-
şi construi întreaga activitate profesională, toate
raporturile, faptele în corespundere cu aceste valori.
 Bibliografie
O https://ru.scribd.com/document/141809052/D
atoria-profesionala
O http://studiamsu.eu/wp-
content/uploads/22.p.193-
202Sociologie_113.pdf