ANALIZATORII

Urechea

Analizatorul auditiv
2
•Sisteme morfofuncţionale prin care la nivel cortical se realizează analiza cantitativă şi
calitativă a stimulilor din mediul extern şi intern, care acţionează asupra receptorilor.
•Organele de simț sunt folosite pentru a recepta stimuli externi produși asupra corpului.
Aceștia pot fi luminoși,chimici, termici, auditivi.
•Urechea este un organ pereche cu rol de auz, direcționare spațială şi de echilibru
adăpostit în osul temporal al cutiei craniene. Captează, receptează și transmite creierului
semnalele sonore. ( captare, transmitere – situat in urechea externă și medie ;receptare
– situat în urechea internă). La această funcţie mai participă şi receptorii musculari
kinestezici, cutanaţi (tact, presiune) şi optici.
•Din punct de vedere funcțional, analizatorul auditiv și analizatorul vestibular sunt
independenți, dar anatomic, receptorii ambilor analizatori se află în urechea internă, iar
căile de conducere sunt ramuri ale aceluiași nerv cranian(VIII).
•CUVINTE CHEIE: • Analizatorul acustico-vestibular:

-Urechea externă
-Urechea medie Aparatul Aparatul
-Urechea internă acustic vestibular
Urechea internă
-Calea vestibulară
-Calea acustică (pentru auz) (pentru echilibru)
-Ganglionul Corti
-Ganglionul Scarpa Nervul Nervul
-Nerv vestibulocohlear cohlear vestibular
3
Urechea externă și cavitatea timpanică

4
5
Labirintul osos și membranos

6
7
 3 segmente:
1. periferic = receptorul = formaţiune specializată, care poate percepe o anumită formă de energie din med. ext sau int., sub formă de stimuli
Include un aparat de transmisie format din urechea externă, urechea medie și un aparat de recepție situat în urechea internă.
2. intermediar = de conducere = căi nervoase prin care impuls. nv. e transmis la scoarţa cerebrală.
Reprezentat de calea acustică și cea vestibulară.
Căile ascendente :- directe – sinapse puţine, impulsuri conduse rapid şi proiectate întro arie specifică fiecărui analizator
- indirecte(SRAA) - impulsuri conduse lent şi proiectate cortical difuz şi nespecific
3. central = aria cerebrală la care ajunge calea de conducere şi la nivelul căreia impulsurile sunt transformate în senzaţii.
Reprezentat de centrii auditivi corticali și subcorticali și centrii echilibrului.

Sistemul auditiv periferic este împărțit în 3 componente:

Urechea externă : - pavilionul urechii
- conductul auditiv extern
Urechea medie: - peretele – lateral e reprezentat de timpan
- medial – fereastra ovală și rotundă
- anterior – se deschide trompa lui Eustachio
- lanțul de 3 oscioare articulate( ciocan – are un mușchi ce amplifică vibrațiile sonore slabe - reglează intensitatea undei
sonore , nicovală, scăriță – are un mușchi care amplifică vibrațiile sonore slabe – reglează intensitatea undei sonore)
- mușchii de la nivelul urechii medii
- porțiunea pneumatizată a mastoidei
Urechea internă: - localizată la nivelul stâncii temporalului , sistem de încăperi – labirint osos, căptușit de un labirint membranos – intre cele
2 se află perilimfa. În interiorul lab. membranos - endolimfa
- vestibul
- 3 canale semicirculare osoase : - în planuri perpendiculare unul pe celălalt
- se deschide la o extremitate a sa printr-o dilataţie=ampulă
- la cealaltă extremitate canalul anterior se uneşte cu cel posterior într-un canal comun,
înainte de a se dechide în vestibul.
· melcul osos - situat anterior de vestibul, formă conică cu un ax central=columelă, în jurul căreia melcul
realizează 2 ½ ture
- pe columelă se prinde - lama spirală osoasă, întregită de mb bazilară a lab membranos
- mb vestibulară Reissner
- aceste 2 mb compartimentează lumenul osos în - rampa vestib deasupra mb vestib
- rampa timpanică sub mb vestib
- canalul cohlear (melc membranos), între
mb bazilară, mb vestibulară şi peretele extern al melcului osos. Spre vârful melcului lama spirală lasă un spaţiu liber=helicotremă.

8
Labirintul membranos
- format din sistem de camere situat în labirintul osos
- are 2 cavităţi - utricula, în partea superioară a vestibulului, se deschid cele 3 canale
- sacula, sub utriculă; din partea inferioară porneşte canalul cohlear care conţine organul Corti,
aşezat pe membrana bazală, cu receptori acustici. În centrul organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular = tunelul Corti,pe
laturile căruia se află celule de susţinere. Tunelul e traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ggl spiral Corti.
- pe celulele de susţinere se găsesc celule auditive, ce la polul - bazal, ajung terminaţii dendritice ale neuronilor din ggl
spiral Corti
- apical au cilii auditivi, care pătrund în membrana
reticulară secretată de celulele de susţinere. Deasupra cililor auditivi se află mb tectoria.

Receptorii vestibulari
- situaţi în labirintul osos
- în uticulă şi saculă se găseşte câte o maculă, formate din celule de susţinere- aşezate pe o mb bazală,peste care sunt
dispuse celule senzoriale cu cili, ce sunt înglobaţi în membrana otolitică, în care se află granule de carbonat de Ca şi Mg=otolite.
La polul bazal al celulelor senzoriale - dendritele neuronilor din ggl vestibular Scarpa.
- Crestele ampulare din ampulele canalelor semicirculare, sunt formate din celule de susţinere şi senzoriale, ce la polul
- apical au cili care pătrund intro cupolă gelatinoasă
-bazal - terminaţii dendritice ale neuronilor din ggl vestibular Scarpa.

Calea acustică
- În în ggl Corti - dendrita la polul bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti
- axonii formează nervul cohlear ce ajunge la cei 2 nuclei cohleari(ventral şi dorsal) din punte, unde se
găseşte IIn. Axonii acestuia se încrucişează după care au traiect ascendent spre coliculii inferiori, unde se găseşte IIIn. Al IV
lea n în corpul geniculat medial. Axonul se proiectează în girul temporal superior. În jurul ariei I se află aria II sau de
asociaţie, care primeşte aferenţe de la cea I.

9
• Calea vestibulară
- In în ggl vestibular Scarpa - dendrita – la polul bazal al celulelor senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare
- axonii - formează ramura vestibulară a nervului cohlear, ce se îndreaptă spre cei 4
nuclei vestibulari din bulb (superior, inferior, lateral şi medial), unde se află IIn şi de aici pleacă mai multe fascicule:
· vestibulo-spinal, spre MS (controlează tonusul muscular)
· vestibulo-cerebelos, spre cerebel (controlează echilibrul static şi dinamic)
· vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III şi IV din punte (controlează mişcările globilor oculari, cu punct de plecare
labirintic)
· vestibulo-talamic, spre talamus, de unde prin fibre talamo-corticale se proiectează pe scoarţă.

• Mecanismul recepţiei auditive

- urechea umană percepe sunete (rarefieri şi condensări ale aerului) cu àfrecvenţa 20-20000 - amplitudinea 0-
130 decibeli (1db=1 dyne/cm2)
- proprietăţi fundamentale ale sunetului: - înălţimea determinată de frecvenţă
- intensitatea det de amplitudine
- timbru det de vibraţiile armonice superioare însoţitoare
- celulele senzoriale din organul Corti transformă energia mecanică a sunetului în impuls nervos
- drumul sunetului: pavilionul urechii (captează şi dirijează sunetul) - canalul auditiv extern - vibrează timpanul
(perforaţia nu produce surditate, ci doar scăderea acuităţi aud - 3oscioare – fereastraovală – perilimfa – endolimfa -
mb bazilară, pe care se află organul Corti - celule auditive ai căror cili suferă deformaţii mecanice la contactul cu
mb tectoria.
• - înclinarea cililor - întro parte- depolarizează celulele – cresc frecvenţa potenţialelor de acţiune
- în cealaltă parte – hiperpolarizează celulele - scad frecvenţa potenţialelor de acţiune.
- mb bazilară are o structură comparabilă cu un rezonator de coarde căruia îi corespund particularităţile de
elasticitate şi rezonanţă: - baza melcului rezonează la sunete cu frecvenţă înaltă15000 Hz
- mijlocul mb bazilare rezonează la sunete cu frecvenţă medie5000 Hz
- vîrful melcului rezonează la sunete cu frecvenţă joasă20-500 Hz

10
• Transmiterea stimulului auditiv
- fiecare neuron senzitiv di ggl Corti transmite impulsuri nv de la o anumită zonă a mb bazilare
- această specializare zonală se păstrează în continuare şi la celelalte staţii de releu ale căii acustice
- sunetele de o anumită frecvenţă activează anumiţi neuroni cohleari, coliculari şi metatalamici
- astfel, excitaţiile sonore, separate în frecvenţele componente la nivelul mb bazilare, se transmit prin „fibre izolate” spre neuronii
corticali
- identificarea direcţiei de unde vin sunetele se face prin 2 mecanisme:
- detectarea decalajului de timp dintre semnalele acustice care intră în cele 2 urechi
- diferenţa de intensitate a sunetului care ajunge la cele 2 urechi
• Fiziologia analizatorului vestibular
- informează creierul despre: - poziţia capului în spaţiu
- accelerările liniare sau circulare la care acesta e supus
- analizatorul vestibular nu este propriu-zis un simţ al echilibrului, ci o componentă importană a mecanismului care participă la
reglarea echilibrului alături de analizatorul kinestezic, vizual, tactil, cerebel
• Segmentul periferic
- receptorii maculari sunt stimulaţi mecanic de către otolite, atât în condiţii statice cât şi dinamice:
- când capul stă nemişcat otolitele apasă prin gretatea lor asupra cililor celuleleor senzoriale, care trimit impulsuri spre
centri, informându-i asupra poziţiei capului în raport cu direcţia vectorului gravitaţional
- când capul şi corpul suferă accelerări liniare (îninte, înapoi sau lateral), forţele de inerţie împing otolitele, care sunt mai
dense decât endolimfa, în sens opus deplasării. Astfel, se declanşează la nivelul centrilor nervoşi reacţii motorii corectoare
ale poziţiei corpului şi capului, pt menţinerea echilibrului pe toată durata mişcării.
- receptorii maculari nu detectează viteza de deplasare, ci acceleraţia(utricula-orizontală, sacula-verticală)
- receptorii otolitici sunt şi sediul unor reflexe posturale - o modificare bruscă a poziţiei corpului declanşează reflexe care duc la
menţinerea posturii şi a echilibrului.
- receptorii otolitici nu participă la menţinerea echilibrului în condiţiile accelerărilor circulare ale capului şi corpului
- crestele ampulare şi cupolele gelatinoase sunt receptorii acceleraţiilor circulare: cilii celulelor senzoriale din
canalele semicirculare (orientate în cele 3 direcţii ale spaţiului: frontal, orizontal şi sagital) sunt excitaţi mecanic de
deplasarea endolimfei. Orice mişcare de rotaţie a capului sau corpului antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare
aflate în planul rotaţiei respective. Din cauza inerţiei, endolimfa din canale va suferi o deplasare relativă în sens opus şi va
înclina cupola în sensul acestei deplasări.
•

11