Universitatea de Stat de Medicină si Farmacie

“Nicolae Testemiţanu”

TRAUMAISMELE TORACICE

Gh.Ciobanu
d.h.ş.m., prof.univ., sef catedră
Urgențe Medicale

Chişinău 2019 1
 OBIECTIVE

1. Definiție
Epidemiologie
Etiologie
Tabloul clinic
Traumatismele toracice cu risc imediat
Traumatismele toracice cu risc potențat
Traumatismele toracice frecvent întâlnite
Tratamentul
Concluzii
Literatura
2
 Traumatismele toracice

se definesc ca o totalitate de leziuni

morfologice şi funcţionale, loco-regionale
şi sistemice, produse prin acţiunea unui
agent traumatic asupra structurilor
toracelui

3
 PERETELE TORACIC
• Pielea
1
• Ţesutul celular subcutanat
2
• Muşchii care se inseră pe scheletul
toracic sau al centurii scapulare
• Muşchii intercostali externi, mijlocii
3
şi interni
• Pachetul vasculo-nervos intercostal
(artera intercostală, vena
intercostală, nervul intercostal)
• Fascia endotoracică
1. Coastă • Pleura parietală
2. Fasciculul vasculonervos subcostal
localizat la marginea inferioară a
coastei
3. Coastă
4
SCHELETUL TORACELUI
• Este format din coaste, cartilaje costale, stern şi
coloană vertebrală
• C.11 şi C.12 se articulează cu vertebra omonimă
• C.2 la C.10 - articulează cu două vertebre
• După raportul cu sternul prin intermediul
cartilajelor coastele se împart:
• Coaste toracale (C.1-C.7) - primele 7
perechi;
• Coaste false (C.8-C.10) a căror cartilaje
articulează cu cartilajele situate deasupra
lor;
• Coaste flotante (C.11-C.12) care au
extremitatea anterioară nearticulată
• Sternul - manubriu, corp, procesul xifoid

5
DIAFRAGMUL
• Este alcătuit din:
• porţiunea centrală aponeurotică
• porţiunea musculară periferică (pars
sternalis, costalis şi lumbalis)
• În expiraţie profundă hemidiafragmul
drept urcă până la nivelul spaţiului 4, iar
hemidiafragmul stâng până la nivelul
spaţiului 5.
• Se consideră că orice plagă toracică situată
sub spaţiul 4 intercostal poate leza organele
subdiafragmatice (în dreapta ficatul, în
stânga stomacul, splina, capsula
suprarenală stângă şi flexura splenică a
colonului).

• 6
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR TORACICE

A. Închise
• Contuziile peretelui toracic (cu sau
fără leziuni viscerale toracice)
• Fracturi şi luxaţii ale scheletului
toracic
B. Deschise
• Plăgi ale peretelui toracic
(nepenetrante)
• Plăgi penetrante (cu sau fără leziuni
viscerale)
• Plăgi ale organelor mediastinale
(trahee, bronhii, esofag, inimă,
plămâni, pleură)
C. Traumatisme toracice la politraumatizaţi
7
 Epidemiologie

• Majoritatea traumatismelor toracice sunt traumatisme

închise,traumatismele toracice deschse constituind doar
10%;
• În 80-90% traumatismele toracice sunt in cadrul
politraumatismelor, fiind responsabile de SRIS, SDRA,
SDMO și complicații septice.
• Traumatismele toracice în asociere cu TCC se soldează cu
o mortalitate de 50-70%, iar in decesele posttraumatice
TT sunt prezente in 50-75% din cazuri.

8
 Epidemiologie

• Traumatismele peretelui cutiei toracice:

• Fractura de coaste este prezentă la 50% din TT închise și
se pot asocia cu hematom pulmonar, pneumotorace și
hemotorace;
• Voletul costal se întâlnește în 15% din TT inchise
Fractura sternului în 5% din TT, mai frecvent în treimea
medie și superioară;
• Fractura scapulei în 4% din cazuri;
• Pneumotoracele in 15-40%, hemotoracele în 20-40% din
cazurile de TT;
• Traumatismele diafragmului se intâlnesc in 0,2-5% din
TT închise, mai frecvent a jumătății stângi și in 30% nu
sunt primar diagnosticate
9
 Epidemiologie

• Traumatismele cardiace se inregistrează la 15-25% din

pacienții cu TT
• Traumatismele toracice sunt responsabile de 25 % din
decesele postraumatice și au o contribuție importantă în
survenirea mortalității la încă 25 - 50%.
• Hipoxia, hipercarbia și acidoza sunt frecvente la pacienții
cu traumatisme toracice cauzate de hipovolemie,
hipoperfuzie, dereglări de perfuzie – ventilare
intrapulmonară și modificării tensiunii intratoracice.

10
 Epidemiologie

Decesele:
Imediate – ruptura cordului, și ale vaselor mari;
Precoce – cauzate de traumatismele toracice cu risc
imediat;
Târzii – cauzate de complicații pulmonare ca sepsisul,
SDRA și traumatismele omise

11
 FIZIOPATOLOGIA TRAUMATISMELOR TORACICE

Orice traumatism toracic dezvoltă:

A. Insuficienţa respiratorie acută (IRA)
a) respiraţia externă este afectată prin:
• tulburări ale ventilaţiei cauzate de depresiunea centrelor
respiratorii prin hipoxie, edem glotic, obstrucţia căilor aeriene
cu sânge, corpi străini, pierderea rigidataţiei cutiei toracice
datorită fracturilor
• tulburări ale difuziunii şi perfuziei pulmonare datorită edemului
pulmonar, aspiraţiei traheobronsice, precum şi scăderii fluxului
pulmonar secundar hemoragiilor grave, emboliilor pulmonare
sau hematomului pulmonar
b) dizolvarea şi transportul gazelor, precum şi respiraţia
tisulară (internă) pot fi afectate secundar hemoragiei,
hipoxiei sau ca urmare a scăderii activităţii de pompa
cardiacă

12
 FIZIOPATOLOGIA TRAUMATISMELOR TORACICE

Orice traumatism toracic dezvoltă:

B. Insuficienţa cardio-circulatorie acută

(ICA) ca urmare a modificării masei
de volum de sânge circulant,
activităţii cardiace circulaţiei
sistemice şi circulaţiei pulmonare

13
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE

Expir 1. Sindromul de perete mobil (voletul

Deplasarea
segmentului
costal) determină apariţia IRA prin
spre
exterior scăderea spaţiului toracic şi
pierderea rigidităţii cutiei toracice,
cu alterarea profundă a respiraţiei
externe.

Inspir
• respiraţie paradoxală
Înfundarea • aerul pendular
segmentului

• balansul mediastinului

14
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE

2. Sindromul de compresiune
• hemotoraxul
• pneumotoraxul
• leziunele mediastinului (pneumo-
mediastinul, hemomediastinul)
• leziunile cardio-pericardice
• chilotoraxul (acumularea limfei în torace)
• leziunile diafragmului

15
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE
3. Sindromul de încărcare şi obstrucţie traheo-bronsică –
realizează SDRA caracterizat prin acumulare de
secreţii şi sânge în căile aeriene şi în alveole, consecinţa
fiind hipoventilaţia, atelectazia şi acidoza respiratorie.
Apariţia SDRA se datorează:
• instalarea cercului vicios Cournaud
• inhibiţiei mecanismelor de apărare
bronhoalveolară (tuse, expectoraţie)
• acumularea de sânge în bronșiole şi
parenchimul pulmonar
• aspiraţia în căile aeriene a salivei sau
conţinutului gastric prin vărsătură

16
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE

4. Plămânul de Şoc (ARDS – Adalt

respiratory distress syndrom) –
este un sindrom de IRA gravă,
apărut tardiv, caracterizat prin
edem, congestie vasculară cu
hemoragii intraalveolare, embolii
grăsoase şi membrane hialine, cu
consecinţe de hipoxie, hipercapnie
şi acidoza respiratorie.

17
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE
ARDS / SDRA
Incidenţa SDRA este de 7% la
pacienţii critici traumatizaţi, la
35% din pacienţi care au
aspirat. Incidenţa este
proporţională leziunilor
asociate, astfel la
politraumatizaţii cu 2-3 leziuni
constituie 40% dând o
mortalitate de 41-65%.

18
 SINDROAMELE FIZIOPATOLOGICE
SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE

5. Sindromul de dezechilibru hidro-

electrolitic şi acido-bazic – se instalează ca
urmare a pierderilor de sânge, lichide şi
electroliţi, hiper sau hipoventilaţiei.
Plămânul este cel mai mare producător de
acid lactic din organism.

6. Sindromul toxico-infecţios – este prezent în

toate traumatismele toracelui

19
TRAUMATISMELE TORACICE
CU RISC IMEDIAT PENTRU VIAŢA
BOLNAVULUI

CAI AERIENE
• Obstrucţia căilor respiratorii
• Traumatismele arborelui
traheobronșic
RESPIRAȚIE
• Pneumotoraxul deschis.
• Pneumotoraxul cu supapă sau
sufocant
CIRCULAȚIE
• Hemotoraxul masiv
• Tamponada cardiacă
• Stopul circulator traumatic
2018 A. Obstrucția cailor aeriene

Pierderea tonusului muscular a CAS cauzat

de dereglările de conștiență
Prezența sângelui, maselor vomitante și a
corpilor străini
Traumatismele feței și gătului
Trauma cutiei toracice cu compromiterea
funcției respiratorii
Indicații pentru intubație
Traumatismele craniocerebrale
Riscul edemului căilor respiratorii(arsuri,
fracturi de coloană cervicală,emfizem
subcutan,)
Spazmul laringean
Bronhospasmul

21
 PNEUMOTORAXUL

Mecanismele de producere sunt:

• traumatismele toracice închise datorită
rupturilor pulmonare, bronșice sau
traheale;
• traumatismele toracice deschise –
plăgile parietale penetrante şi/sau
Pneumotorace
pulmonare.
1 3 Deosebim trei forme:
2
1. Straturi de mușchi
• Pneumotorax închis
2. •
Strat de țesut subcutan adipos Pneumotorax deschis (extern şi
3. Piele
6 4. Pleura parietală
intern)
5. Pleura viscerală • Pneumotorax cu supapă (compresiv,
6. Pulmon
sufocant)
5 4

22
 FIZIOPATOLOGIA
PNEUMOTORAXULUI DESCHIS
• Colaborarea pulmonului cu reducerea
suprafeţei de ventilaţie şi de perfuzie;
• Deplasarea mediastinului cauzează
compresia plămânului sănătos şi
O plagă penetrantă prin armă de foc a
cutiei toracice cu un pneumotorax deschis limitarea reexpansionării sale,
cudarea venelor cave, cu tulburări de
întoarcere a sângelui la cord,
îngreunarea activităţii cordului;
• Balansul mediastinal;
• Respiraţia pendulară

Pneumotorace deschis extern și intern

23
PNEUMOTORAXUL DESCHIS

Tabloul clinic al pneumotoraxului deschis:

• prezenţa mărcii traumatice toracice
• aerul întrând şi ieşind cu zgomot la
fiecare respiraţie – fenomen cunoscut
sub denumirea de traumotopnee
• tulburări respiratorii şi circulatorii
importante determinate de colabarea
pulmonului, balansul mediastinal şi
aerul pendular, tulburări de
întoarcere a sângelui la inimă
• dispnee marcată cu polipnee
• cianoză, agitaţie anxietate cu senzaţie
de sufocare şi moarte iminentă

24
PNEUMOTORAXUL DESCHIS

Obiectiv – diminuarea
amplitudinii mişcărilor
respiratorii, hipersonoritate
timpanică, abolirea murmurului
vezucular, deplasarea matitaţii
cardiace spre partea sănătoasă.

Examenul radiologic -
confirmă plămân colabat, împins
spre hil, cavitatea pleurală
hipertransparentă, cordul şi
mediastinul deplasate spre partea
sănătoasă

25
Pansament oclusiv în pneumotoracele deschis

26
Pansamente oclusive în pneumotoracele deschis

27
PNEUMOTORACE DESCHIS

28
 PNEUMATORAXUL COMPRESIV
(CU SUPAPĂ, SUFOCANT)

• dispnee marcată cu polipnee

• hipotensiune, vene jugulare colabate,
puls accelerat
• devierea traheei spre partea sănătoasă
• obiectiv - hipersonoritate, abolirea
murmurului vezicular, deplasarea
matităţii cardiace spre partea sănătoasă
Examen radiologic - confirmă plămân
colabat, împins spre hil, cavitatea
pleurală hipertransparentă, cordul şi
mediastinul deplasate spre partea
sănătoasă
Pneumatorax sufocant
29
30
31
Locul de decompresie a pneumotoraxului pe linia
medioclaviculară în spațiul V intercostal pe linia
medioaxilară
32
Marcajul locului pentru decompresie cu un ac
gros

33
 HEMOTORAXUL

Sursa sângerării poate fi:

• parietală prin lezarea arterelor
intercostale sau a arterei mamare
interne;
• pulmonară, în rupturile sau plăgile
pulmonare;
• mediastinală în leziunile cordului şi
vaselor mari;
• abdominală în cazul plăgilor
Hemotorace masiv penetrante toracoabdominale

34
 FIZIOPATOLOGIA HEMOTORAXULUI
1 • Compresia cordului determină reducerea
debitului cardiac;
2
3
• Compresia şi deplasarea mediastinului cu
cudarea venelor cave şi reducerea întoarcerii
venoase cauzează o scădere a debitului
4
cardiac;
• Compresia şi deplasarea mediastinului
provoa-că o colabare cu reducerea capacităţii
Hemotorace masiv ventila-torii a plămânului opus;
• Hemoragia masivă şi hipovolemia consecutivă
1. Plămân parțial colabat reduc debitul cardiac şi perfuzia pulmonară;
2. Pleura parietală
3. Pleura viscerală • Reducerea ventilaţiei şi perfuziei pulmonare
4. Sânge în spațiul pleural
duce la hipoxie şi hipercapnie

35
 HEMOTORAXUL

2
3 Deosebim trei forme clinice:
4 • hemotorax mic (150-500 ml)
• hemotorax mediu ( 500-1500 ml)
• hemotorx masiv ( 1500 ml)
Hemotorace masiv

1. Plămân parțial colabat

2. Pleura parietală
3. Pleura viscerală
4. Sânge în spațiul pleural

36
 HEMOTORAXUL

Tabloul clinic
• semne de şoc hemoragic
• deviaţie de trahee spre partea
sănătoasă
• durere toracică
• bolnavul palid, anxios, agitat;
• dispnee foarte accentuată;
• examenul toracelui – matitate,
Hemotorace masiv abolirea murmurului vezicular,
diminuarea amplitudinii miscarilor
respiratorii.
37
HEMOTORAXUL

Investigaţii paraclinice:
• examen radiologic – opacitate
lichidiană masivă; deplasarea
cordului şi mediastinului spre
partea sănătoasă;
• puncţia pleurală – evacuează
sânge;
• hemoglobină şi hematocritul
evidenţiază anemia acută
posthemoragică,
• scăderea PaO2 şi creşterea PaCO2
38
 HEMOTORAXUL

Tratamentul:
• puncţie pleurală evacuatorie;
• pleurotomie minimă şi drenaj pleural;
• toracotomie exploratorie cu hemostază
chirurgicală şi drenajul cavităţii pleurale

39
 METODELE DE TRATAMENT ALE
HEMOTORAXULUI SUNT:

• Puncţia pleurală - pe linia axilară posterioară prin

spaţiile intercostale 6 sau 7 (poziţie şezând), şi în
spaţiile 4-5 pe linia axilară medie (în decubit dorsal);
• Drenajul pleural - în spaţiul 4-5 sau 6 pe linia axilară
medie sau posterioară printr-o pleurotomie minimă de
1,5-2 cm fie pe un troacar gros;
• Toracotomia şi hemostaza intraoperatorie

40
TRAUMATISMELE TRAHEOBRONHICE

Mecanismul de producere a rupturilor

traheobronsice:

• mecanismul direct de zdrobire şi forfecare a

traheei sau bronşilor între stern şi coloana
vertebrală;

• elongaţia bruscă şi puternică în direcţii

divergente a celor două bronşii principale la
nivelul bifurcaţiei traheale;

• hiperpresiune intrabronşică în compresiunile

exercitate asupra toracelui in expir forţat cu
glota închisă

41
 TRAUMATISMELE TRAHEOBRONHICE

Diagnosticul se bazează pe triada simptomatică:

• pneumotorax sufocant ireductibil
• pneumomediastin
• emfizem subcutan sau interstiţial

Examenul radiologic şi bronhoscopia confirmă

diagnosticul
Tratamentul:
• reechilibrarea respiratorie şi circulatorie
• asigurarea permeabilităţii căilor aeriene superioare
• evacuarea revărsatelor gazoase şi lichidiene intrapleurale
• toracotomie – chirurgie reconstructivă în primele 5 -6 zile

42
 TRAUMATISMELE TRAHEOBRONHICE
• Dispnee, tahipnee
• Hemoptizie
• Disfonie
• Respiraţie slăbită sau apnee
• Obstrucţia căilor aeriene şi atelectazia pulmonului
• Trepiedul patognomonic
• Pneumotorax sufocant ireductibil
• Pneumomediastin
• Emfizem subcutanat, generalizat a regiunii supraclaviculare, a
gâtului şi extremităţii cefalice
• Sindromul gazos compresiv
• Sindromul hemoragic - hemoptizie (25% cazuri)
• Sindromul de expulzie respiratorie - se manifestă prin atelectazie.

43
TAMPONADA CARDIACĂ:

Clinica:
• paloare externă a tegumentelor şi
mucoaselor cu cianoza buzelor şi feţei;
• dispariţia pulsului şi hipotensiune
arterială;
• hipertensiune venoasă centrală şi
Cordul normal periferică; turgescenţa jugularelor;
• dispnee şi tahipnee pronunţată;
• creşterea matităţii cardiace;
• abolirea sau asurzirea zgomotelor
cardiace;
• imobilitatea cordului şi prezenţa
aerului în pericard la examen
radiologic.
Tamponada cardiacă
44
 TAMPONADA CARDIACĂ:

1
3 pulsului şi zgomotelor cardiace;
2
Tamponadă cardiacă
1. Vene jugulare turgescente
2. Hipotensiune și presiune
pulsatilă îngustă
3. Zgomote cardiace asurzite
Triada Beck
• hipotensiune arterială cu dispariţia
• hipertensiune venoasă centrală şi
periferică;
• mărimea umbrei cardiace şi
modalitatea cordului la examenul
radiologic.
ECG - semne de ischemie miocardică, cu
tulburări de ritm şi complexe QRS mici.

45
46
TAMPONADA CARDIACĂ

47
TAMPONADA CARDIACĂ:

Tratamentul – chirurgical
La locul întâmplării puncţie
pericardiacă executată în punctele de
lecţie.
• punctul Roch – spaţiul
intercostal stâng, la 2 cm lateral
de marginea sternului.
• punctul Marfan – unghiul
costo-xifoidian stâng.
Puncţia pericardică are rol dublu:
confirmă diagnosticul şi decomprimă
cordul.

48
49
 Puncţia pericardică
6. Punctele de abord:
• punctul Marfan la vârful apendicelui xifoid (la vârful
unghiului dintre apendicele xifoid şi rebordul costal);
• punctul Delorme: spaţiul VI intercostal stâng la marginea
sternului (tangent la marginea stângă a sternului);
• punctul Roth: spaţiul VI intercostal drept, la marginea
sternului;
• punctul Dieulafoy: spaţiul V intercostal, stâng la 6 cm de
marginea sternului;
• punctul Rendu: spaţiul VI intercostal, stâng la 8 cm de
marginea sternului (rar utilizat);
• punctul Huchard: spaţiul VIII intercostal, stâng la 8 cm de
marginea sternului (rar utilizat);
Dacă nu sunt contraindicaţii locale (infecţii, etc.) majore
recomandăm primul punct de abord.

50
COMPRESIUNEA TORACELUI
(SINDROMUL MORESTIN)
Este o formă particulară de confuzie toracică,
realizând o hipertensiune bruscă în sistemul cav
superior

Tabloul clinic:
• cianoză cervico-facială (masca echimotică
Morestin)
• hemoragii punctiforme, peteşii şi
extravazate sanguine la nivelul extremităţii
cefalice şi al toracelui superior
• echimoze conjunctivale sau retiniene şi
hemoragii invitros
• dispnee, pierdere de cunoştinţă, stare de şoc

51
COMPRESIUNEA TORACELUI
(SINDROMUL MORESTIN)

Tabloul aparent dramatic are o evoluţie

benignă, cu remisiunea completă a
fenomenelor în 5-6 zile sub tratament
simplu.
• oxigenoterapie
• analeptice respiratorii şi cardio-
vasculare
• antalgice
• sedative
 INVESTIGAŢII PARACLINICE

• Electrocardiografia
• Pulsoximetria
• Examenul radiologic (radioscopia, radiografia,
tomografia toracelului)(DMU)
• Tomografia computerizată(DMU)
• Angiografia(DMU)
• Bronhoscopia(DMU)
• Puncţia exploratorie (pleurală, pericardică,
abdominală)(DMU)

53
 TRATAMENTUL
TRAUMATISMELOR TORACICE
CU RISC IMEDIAT INCLUDE

• Eliberarea, protecţia şi asigurarea

permeabilităţii căilor aeriene superioare şi
inferioare
• Puncţia pleurală (toracocenteză)
• Drenajul pleural (toracostomia)
• Puncţia pericardului (pericardiocenteză)
• Toracotomia

54
 DEZOBSTRUCŢIA
CĂILOR AERIENE SUPERIOARE

• Tripla manevră SAFAR (1981) de dezobstrucţie aeriană

a) Hiperextensia capului
b) Subluxarea anterioară a mandibulei (manevra
Esmarh)
c) Deschiderea gurii, revizia şi îndepărtarea corpurilor
străine
• Intubaţia orofaringiană (canule orofaringiene Guedel,
tubul Safar)
• Obturatorul esofagian
• Intubaţie nasofaringiană (canula Robertazzi)
• Aplicarea măștii Laringien
• Aspirația orofaringiană
55
 DEZOBSTRUCŢIA
CĂILOR AERIENE INFERIOARE

• Intubaţie endotraheală
• Cricotireotomia şi cricotireostomia pe ac
• Traheostomia
• Aspiraţia secreţiilor traheobronşice

56
 Resuscitarea volemică
inițială
Soluție izotonică(Sol.NaCl 0.9%) 1 l pentru
adulți, în bolus și 20 ml/kg pentru copii sub 40
kg.
Dacă pacientul nu răspunde la compensarea
volemică este indicată transfuzia de sânge
Administrarea acidului tranexamic. Studii
Europene și Americane militare au demonstrat
creșterea supraviețuirei când Acidul
Tranexamic este administrat în primele 3 ore
1g intravenos timp de 10 min. urmat de o
perfuzie de 1 g Acid Tranexamic timp de 8 ore
in spital
Tratamentul coagulopatiei

57
58
 TRAUMATISMELE TORACICE
CU RISC POTENŢIAT
PENTRU VIAŢA BOLNAVULUI

• Contuzia plămânilor

• Contuzia cordului

• Traumatismul de aortă

• Voletul costal (sau instabilitatea toracică severă)

• Hernia diafragmatică posttraumatică

• Traumatismele căilor aeriene (trahee, bronhii)

• Traumatismul esofagului
CONTUZIA PULMONARĂ

• Dispnee
• Tusă ineficientă
• Hemoptizie
• Durere toracică
• Contuzia peretelui cutiei
toracice, marcă traumatică
toracică

60
 VOLETUL COSTAL
Inspirație Clasificarea voletelor:
 voletele costale pot fi unilaterale, bilaterale sau
complexe.
 voletele unilaterale se clasifică:
 volete laterale şi anterolaterale
 volete posterioare
Expirație
Voletele mediane sau bilaterale – întreg
plastronul sterno-costal anterior este detaşat de
restul scheletului toracic, ceia ce duce la
perturbări grave a funcţiei respiratorii
Voletele complexe - rezultă din zdrobirea
toracelui, cu pierderea completă a rigidităţii şi
continuităţii toracelui, leziunile parietale sunt
Volet costal. Instabilitatea toracică severă
de regulă asociate cu leziuni grave ale
este indicație absolută pentru intubare viscerelor intratoracice
endotraheală
61
INSUFICIENŢA RESPIRATORIE
ACUTĂ

În traumatismele toracice cu volet se instalează prin:

A. Tulburări de ventilaţie.

B. Tulburări de perfuzie.

C. Tulburări de difuziune

62
 A. TULBURĂRI VENTILATORII
• Reducerea amplitudinei mişcărilor respiratorii datorită
durerii;

• Respiraţie paradoxală;

• Aerul pendular;

• Încărcare traheobronşică;

• Ineficienţa diafragmului în voletele inferioare;

• Revărsate pleurale compresive

63
 B. TULBURĂRI DE PERFUZIE

• Comprimarea venelor cave de revărsate pleu-

rale şi balansul mediastinului;

• Hipovolemie;

• Insuficienţa ventricolului drept, datorită hiper-

tensiunii în mica circulaţie;

• Insuficienţa ventricolului stâng, prin reducerea

debitului cardiac

64
C.TULBURĂRI DE DIFUZIUNE
datorită edemului alveolar şi

diminuării debitului cardiac

65
VOLETUL COSTAL

Tabloul clinic:
• semne de şoc - palid, anxios, tahicardic
• TA prăbuşită
• tegumentele cianotice, acoperite cu transpiraţii reci
• respiraţia este tahipneică, cu amplitudinea mişcărilor
respiratorii diminuată
• semnul caracteristic este prezenţa respiraţiei
paradoxale
• palparea decelează crepitaţii osoase şi crepitaţii aerice
datorită emfizemului subcutanat
• percuţia şi auscultarea vor releva semnele
caracteristice hemo sau hemopneumotoraxulu
66
VOLETUL COSTAL

Examenul radiologic - scopic şi grafic:

 evidenţiază voletul
 obiectivează prezenţa respiraţiei paradoxale şi
balansul mediastinului

Tratamentul are caracter de maximă urgenţă şi

trebuie să realizeze:
 stabilizarea voletului;
 suprimarea respiraţiei paradoxale

67
 LEZIUNELE CORDULUI,
PERICARDULUI ŞI VASELOR MARI
Mecanismul de producere:
1 • lovirea directă a cordului;
2 • compresiunea cordului şi vaselor mari
între stern şi coloana vertebrală;
• decelerarea bruscă responsabilă în
special de rupturile aortei;
• plăgi prin arme albe sau arme de foc.
Tipurile de leziuni:
• contuzia cardiacă
Ruptura de aortă. Ruptura de • ruptura pericardului
aortă este cauza frecventă de deces
• rupturile cardiace
în accidentele de circulație
• rupturile aortei toracice
1. Trunchiul pulmonar • plăgile cardio-pericardice
2. Ruptura de aortă

68
 LEZIUNELE CORDULUI,
PERICARDULUI ŞI VASELOR MARI
Tabloul clinic:
Contuzie
Contuzia miocardului mai frecventă a
ventriculului drept și atriului drept
fiind situate în spatele sternului
• Şocul hipovolemic acut-tegumente şi
mucoase palide, dispnee, tahipnee, puls
accelerat, filiform sau dispărut,
hipotensiune arterială sau colaps, etc.
• Tulburări de ritm cardiac, tahicardie,
bradicardie, aritmii sau stop cardiac.
• Insuficienţă cardiacă acută: insuficienţa
hipodiastolică acută, sindrom de debit
cardiac scăzut, tulburări de
hemodinamică intracardiacă.
• Insuficienţă respiratorie acută prin
leziuni ale aparatului respirator sau
tulburări circulatorii acute.
• Tamponadă cardiacă.
69
 TRAUMATISMELE ESOFAGULUI
Traumatismele esofagului includ:
• Plăgile esofagului
• Perforaţiile esofagului
• Rupturile esofagului
Tabloul clinic:
• durere violentă, care apare imediat după leziune
• dispnee, cianoză
• agitaţie însoţită cu senzaţie de moarte iminentă
• disfagie dureroasă, iar deglutiţia accentuează
durerile
• emfizemul subcutanat cervical şi/sau toracic
• pneumotorax şi/sau pneumomediastinul

70
 TRAUMATISMELE ESOFAGULUI

1. Triada Anderson: emfizem subcutanat+polipnee+contractură

abdominală

2. Triada Mackler-Kinsella: durere toracică vie +vărsături +emfizem

cervical şi şoc

3. Triada Barret: contractură abdominală superioară +dispnee

+emfizem subcutanat

Semnele clinice: emfizem subcutanat, durerea vie,

bruscă, cu sediu toracic, cu iradiere spre gât, umeri, lombe,
epigstru, vărsăturile, disfagia, hematemeza, starea de şoc şi
anamneza permit stabilirea diagnosticului

71
 TRAUMATISMELE ESOFAGULUI
Dacă leziunea interesează esofagul abdominal, tabloul clinic
este al unei peritonite.
• debut brusc, dominat de durere epigastrică de intensitate mare
• contactură musculară
• pneumoperitoneu
• stare generală gravă, stare de şoc cu hipotensiune, tahicardie,
oligurie, febră.
Investigaţii paraclinice:
• radiografia toracică-pneumomediastenul, pneumotoraxul
• examenul cu contrast – evidenţiază substanţa de contrast în afara
lumenului
• esofagoscopia – confirmă leziunea

72
 COMPLICAŢIILE
TRAUMATISMELOR ESOFAGULUI

• mediastinite acute
• abcese mediastinale
• flegmonul cervico-mediastinal
• pleurezie purulentă
• septicemii
• fistule

73
TRATAMENTUL TRAUMATISMELOR
ESOFAGULUI

Tratamentul medico-chirurgical:
• antibiotice
• mediastinatomie şi drenaj
• toracotomie cu sutura esofagului şi drenaj
pleural
• toracotomie cu rezecţia esofagului rupt şi
anastomoză eso-gastrică
Toate tipurile de intervenţii se asociază cu o
gastrostomie sau jejunostomie de alimentaţie.

74
 HERNIILE DIAFRAGMALE
POSTTRAUMATICE
Majoritatea rupturilor interesează hemidiafragmul
stâng (85%) Deosebim rupturi şi plăgi ale
diafragmului
Tabloul clinic:
1
• dispnee
2 • respiraţie paradoxală abdominală
3 • zone de matitate şi hipersonoritate la
baza hemitoracelului lezat
4
• zgomote hidro-aerice de tip intestinal
în torace
Ruptură de diafragm • devierea zgomotelor şi matităţii
1. Plămân
cardiace, sau chiar dispariţia matităţii
2. Conținut de organe abdominale cardiace
3. Herniere • disfagie
4. Diafragm • durere abdominală

75
 HERNIILE DIAFRAGMALE
POSTTRAUMATICE
1
Radiografia toraco-
pulmonară – evidenţiază
organele herniate, plămânul
2
colabat, deplasarea cordului şi
mişcările diafragmului
3
4
Tratamentul – chirurgical
obligatoriu datorită riscului
Ruptură de diafragm
strangulării şi consecinţele
1. Plămân grave asupra funcţiilor cardio-
2. Conținut de organe abdominale respiratorii
3. Herniere
4. Diafragm

76
Plăgile diafragmatice se manifestă:
• tulburări cardio-respiratorii datorită revărsatelor gazoase şi
lichidiene intratoracice
• hernierea organelor abdominale în torace cu dezvoltarea unui
sindrom de compresiune endotoracică
• durere epigastrică sau toracală cu iradiere în omoplatul stâng
• hemoragie şi infecţia
• prezenţa plăgii toraco-abdominale
• bolnav palid, agitat, anxios
• TA prăbuşită, puls accelerat şi slab
• clinica este dominată de clinica şocului hemoragic

Tratamentul - chirurgical, de maximă urgenţă

77
 INVESTIGAŢII PARACLINICE
ÎN TRAUMATISMELE TORACICE
• Electrocardiografia și ultrasonografia (FAST)
• Examenul radiologic (radioscopia, radiografia,
tomografia toracelului)
• Computer Tomografia
• Angiografia
• Bronhoscopia
• Puncţia exploratorie (pleurală, pericardică,
abdominală)

78
 TRAUMELE CUTIEI TORACICE FRECVENT
ÎNTÂLNITE

• Fractura coastelor (sau de coastă)

• Pneumotoraxul simplu
• Hemotorax mic sau mijlociu
• Contuzia cutiei toracice

79
Fractura de coastă (coaste) şi ster
1. Durere toracică
2. Dispnee
3. Accentuarea durerii prin efort
fizic (palpare, inspir profund)
4. Contuzia peretelui cutiei
toracice, echimoze
5. Deformare
6. Semnul crepitaţiei
7. Atenuarea respiraţiei de partea
leziunii

80
 Fractura de coastă (coaste) şi stern
Fracturile simple de coaste constituie peste 50% din TTÎ
Cel mai frecvent sunt asociate cu pneumotorace, hemotorace
Coastele -1-3 sunt relativ protegate, în prezența fracturilor =
posibilitate înaltă a asocierii cu traumatisme severe intratoracice
Coastele 9-12 sunt mai mobile și se asociază frecvent cu lezarea
organelor intraabdominale:
- în dreapta fracturile se asociază cu leziuni de ficat
- în stânga fracturile se asociază cu leziuni ale splinei
Fracturile de coaste sunt caracteristice adulților și au un potențial
crescut pentru a provoca leziuni penetrante – pleurale, pulmonare
sau de splină
La vârstnici fracturile multiple de coaste se soldează cu o mortalitate
înaltă

81
 Fractura de coastă (coaste) şi stern

Tratamentul
• Medicaţie analgezică pentru controlul durerii
• Blocade
• Profilaxia hipoventilaţiei și menținerea funcției
pulmonare
• Monitorizare ECG
• Pacienții cu fracturi costale cu deplasare
necesită monitorizare și repetarea la 3 ore a R-
grafiei cutiei toracice pentru diagnosticul
dezvoltării pneumotoracelui la distanță.

82
Fractura de stern

Cel mai frecvent este rezultatul

traumelor anterioare toracice
închise
Decelerația rapidă din impactele
frontale rezultă in fracturi sternale
Complicații:
Contuzia cordului 1.5-6% din cazuri
Leziuni vertebro-medulare < 10%
din cazuri
Fractur coastelor – 21% din cazuri

83
 Evaluarea sistematică

Examenul
general

Pacient inconștient Pacient conștient

Evaluare SVB(ABC) Examenul primar

SVB – suport vital bazal; Examenul secundar

ABC – căi aeriene,respirație,circulație.
 Evaluarea pacientului critic
Examen general

Conștiența
Efortul
respirator

Circulaţia
Examenul general al pacientului critic
Examenul iniţial general
Examenul general iniţial va
Componente Impresii generale determina dacă starea pacientului e
Conştienţă Nivelul de conştienţă (alert, considerată:
inconştient, iritabil ş.a.) • ameninţătoare de viaţă;
Respiraţie Efort respirator: absent, efort • fără pericol imediat pentru viaţa
respirator diminuat sau sunete
lui.
respiratorii patologice auzite la
• Problemele ameninţătoare de viaţă
distanţă
includ:
Culoarea Culoarea tegumentelor – cianotice,
• respiraţia agonală sau apneea;
tegumentelor palide, peteşiale
• detresa respiratorie;
• cianoza;
• dereglările de conştienţă.
85
 Particularitățile evaluării și stabilizării
pacientului cu traumatisme toracice

1. Identificarea în timpul examenului primar ABCDE a

traumatismelor toracice cu risc imediat pentru viața
bolnavului.
• Obstrucția căilor aeriene
• Pneumotoracele deschis
• Pneumotoracele sufocant (cu supapa, compresiv
• Hemotoracele
• Voletul costal și instabilitatea toracică severă
• Tamponada cardiacă.
2. Stabilizarea pacientului cu traumatisme toracice cu
risc imediat pentru viața bolnavului.

86
 Particularitățile evaluării și stabilizării
pacientului cu traumatisme toracice
3. Identificarea în timpul examenului secundar al
traumatismelor toracice cu risc potențat pentru viața
bolnavului.
• Pneumotoracele simplu.
• Hemotoraxul.
• Contuzia pulmonară.
• Leziunile traumatice a arborelui traheobronșic.
• Contuzia cordului.
• Ruptura traumatică de aortă.
• Ruptura diafragmului și hernia diafragmatică
posttraumatică.
• Leziunile traumatice ale esofagului.
4. Stabilizarea pacientului cu traumatisme toracice cu
risc potențat pentru viața bolnavului.

87
 Particularitățile evaluării și stabilizării
pacientului cu traumatisme toracice

5. Identificarea în timpul examenului secundar a

traumatismelor toracice frecvent întâlnite.
• Emfizemul subcutan.
• Fracturile de coastă sau de coaste.
• Contuzia peretelui cutiei toracice.
• Fractura sternului și claviculei.
6. Stabilizarea pacientului cu traumatisme toracice
frecvent întâlnite

88
Resuscitarea în prespital va fi axată:
• Asigurarea şi menţinerea circulaţiei, căilor aeriene şi a
ventilării adecvate;
• Asigurarea profilaxiei obstrucţiei căilor aeriene cu
fragmente dentare, sânge;
• Minimalizarea mişcărilor în regiunea cervicală;
• Controlul hemoragiei externe prin metode provizorii;
• Descarcerarea cu precauţie a copilului-victimă;
• Minimalizarea timpului între momentul traumei şi
asistenţa definitivă în staţionar;
• Asigurarea transportului copilului politraumatizat în
centre specializate;
• Asigurarea accesului I.O./I.V. iniţierea resuscitării
volemice.
89
 STOPUL CARDIAC ÎN TRAUME

Cauzele:
• Hipoxia secundară stopului respirator, obstrucţiei
aeriene sau leziunilor traheobronşice;
• Leziuni ale cordului, aortei, arterelor pulmonare;
• Leziuni cerebrale cu colaps cardiovascular;
• Traumatisme medulare în regiunea cervicală cu stop
respirator, asociat cu şoc spinal şi stop cardiac;
• Scăderea DC sau AEP în pneumotoracele sufocant,
tamponadă cardiacă, hemoragii masive.

90
 Şocul hemoragic posttraumatic

Obiectivul primar
Managementul hemodinamic Oprirea hemoragiei Managementul coagulopatiei

Acidul tranexamic 1 g i.v. urmat de 1 g timp

Resuscitarea volemică de 8 ore în perfuzie

Obiectivul presiunii arteriale

Transfuzie
Obiective
Fără TCC Cu TCC (SSG ≤ 8)
80 ≤ TAs ≤ 90 mm Hg TAs ≥ 100 mm Hg
Fără TCC Cu TCC/SSG ≤ 8
Dificultăţi în atingerea obiectivului Hb 7-9 g/dl Hb > 10 g/dl
TP/TPTa < 1,5 x normal TP/TPTa < 1,5 x normal
terapeutic al nivelului TAs Trombocite > 50 x 109 l-1 Trombocite > 100 x 109 l
Fibrinogen ≥ 1,5-2 g/l-1 Fibrinogen ≥ 1,5-2 g/l

Profilaxia acidozei
Administrare precoce a vasopresoarelor – Normotermia
norepinefrina Ca+2 ionizant = 1,1-1,3 mmol/l
De început cu 0,1 μg/kg/min.

Dozarea resuscitării volemice – sub controlul

creşterii presarcinii, debitului cardiac, perfuziei
şi oxigenării tisulare

Nota: TCC-traumatic Controlul hemoragiei prin hemostaza chirurgicală

craniocerebral; Tas –tensiune şi/sau embolizare angiografică
arterială sistolică
Managementul inițial al șocului hemoragic traumatic.
 Strategii Terapeutice În Şocul Hipovolemic

Resuscitarea “damage control”

• În cazurile leziunilor severe resuscitarea în regimul

“damage control” include în sine 2 elemente cheie:

– Resuscitarea volemică hipotensivă are drept obiectiv

menţinerea TAS<90 mmHg sau TAM≥65 mmHg, care
previne sângerarea repetată de la nivelul vaselor
sanguine recent acoperite cu cheag

– Refacerea volemică precoce se asociază cu transfuzii

de PPC decongelată şi MEr în raport de 1:1:1

92
 Strategii Terapeutice În Şocul Hipovolemic
Obiectivele Stabilizării Hemodinamice În Şocul Hemoragic:

Până la hemostaza chirurgicală definitivă se va asigura

valori ale presiunii arteriale:

• Hemoragii posttraumatice – PAs – 80-90 mmHg-

(PAM – 60-65 mmHg)
• În traumatismele craniocerebrale – PAs >100 mmHg
(PAM ≥90 mmHg; PPC ≥70 mmHg )
• Hemoragii obstetricale – PAs – 80-100 mmHg
• Hemoragii digestive – PAs – 80-100 mmHg

93
 SOLUŢII UTILIZATE :

Soluţii cristaloide (micromoleculare)

• Soluţii cristaloide izotone (cu osmolaritate aproximativ egală cu cea

a lichidului extracelular) Riger lactat, Ringer, clorură sodică (ser
fiziologic) 0.9% sunt recunoscute universal ca fiind soluţiile de
prima alegere pentru reechilibrarea volemică în hemoragiile acute.
• La administrarea 1000 ml soluţiilor izotone volum plasmatic va
creşte cu 214 ml şi volumul lichidului interstiţial cu 786 ml în timp
ce volumul lichidului intracelular rămâne nemodificat.
• Soluţiile izotone se menţin în patul vascular 3 ore.
• Pentru înlocuirea unei pierderi sanguine de 500 ml este necesar să
se administreze un volum de 2.3 l de Ringer lactat sau ser fiziologic.
• Cristaloidele izotone se administrează în proporţie de 3:1 faţă de
volumul de sânge pierdut.

94
 SOLUŢII COLOIDALE (MACROMOLECULARE)

• Soluţiile de hidroxietilamidon (hydroxyaethyl starch-

HAES: Refoeran 6%, 10%; Stabisol 6% cu greutate
moleculară 40000, 200000 şi 450000. Perfuzate intravenos
cresc volumul plasmatic ceva mai mult decât cantitatea
introdusă. Dozele maxime în 24 ore – 20 ml/kg.
• Soluţiile de gelatină: Plasmagel, Haemaccel 3,5%, masa
moleculară 35000. Soluţiile de gelatină au o osmolaritate
egală cu a plasmei, volumul plasmatic fiind crescut în
cantitate egală cu volumul administrat.
• Soluţia de Gelatinol 8%, greutatea moleculară 20000 ±
5000, administrată intravenos determină o expansiune
volemică de 50%.

95
Strategii Terapeutice În Şocul Hipovolemic
Compensarea volemică:
• În hemoragiile de până la 20% din VSC se utilizează
cristaloizi;
• Soluţiile saline Hipertone NaCl 7,5% - 4 ml/kg;
• Pantalonii Antişoc în hemoragii subdiafragmatice;

96
 Cristaloizi Hipertonici Sol NaCl 7,5%
Doza 4-6 ml/kg

• Mecanism de acţiune:
• Influx intravascular masiv
• Vazodilataţie nespecifică precapilară (renală,
coronară şi splanhnică)
• Vasoconstricţie reflexă arterio-venoasă musculo-
cutanată
• Creşterea contractilităţii miocardice
• Diminuarea presiunii intracraniene şi a lichidului
pulmonar

97
Imobilizarea pacientului politraumatizat pentru
transport pe TRL şi TRS
Targa rigidă lungă este confecţionată din
lemn,masă plasică sau aluminiu și este folosită ca
dispozitiv de fixare şi imobilizare pentru
transportul pacienţilor cu traume ale coloanei
vertebrale. Ea are aproximativ 2 metri lungime.
Pe marginile laterale de o parte şi alta sunt
prevăzute găuri pentru a fixa cu ajutorul unor
meşe sau centuri, capul, toracele, coapsele şi
membrele inferioare ale pacientului.
Targa rigidă lungă se aplică pentru
transportarea pacientului, după ce se efectuiază
examenul primar (ABCDE), examenul secundar
şi acordarea primului ajutor la locul accidentului.

98
 Tehnica imobilizării pe TRL

Este necesar ca plasarea pacientului pe TRL se fie

efectuată de către cel puţin trei membri.
Conducătorul echipei(lucrător medical),se află la
capul pacientului şi îl fixsează, efectuând în acelaş
timp manevra dublă Esmarh. Alţi doi membri se
amplasează alături de pacient în aşa fel ca un
membru al echipei să se afle în dreptul regiunii
toracelui şi al doilea al regiunii coapselor
pacientului. Membrul echipei care se află în
dreptul regiunii toracelui aplică o mână în
regiunea articulaţiei umărului și a doua mână în
regiunea articulaţiei cocso-femorale. Al doilea
aplică o mână în regiunea gambelor și a doua
mâină in regiunea bazinului.

99
• Modalitatea de amplasare
a victimei pe TRL
• Imobilizarea regiunii
cervicale – aplicarea
gulerului

100
Tehnica imobilizării pe TRL

La comanda 1,2,3 pronunţată de conducătorul

echipei, pacientul se întoarce pe o parte sau
alta, după necesitate, ca un tot întreg(in bloc)
pentru a se evita deplasarea vertebrelor în caz
de traumatism a coloanei vertebrale. După
aceasta al doilea membru care se află în dreptul
regiunii toracice examinează cu o mână spatele
pacientului pentru a verifica prezenţa de
contuzii, laceraţii, deformaţii, penetrări sau a
altor semne de traumă. Al treilea membru
plasează TRL spre pacient. La comanda 1,2,3
pacientul se plasează pe TRL.

101
Tehnica imobilizării pe targa rigigă lungă
Pentru a poziţiona pacientul pe TRL, echipa trebuie să-l
mişte în sus şi centrat astfel încât capul să fie situat pe
marginea de sus a tărgii.
Se fixsează cu meşe sau centuri. Ele trebuie să fie
destul de late pentru a nu trauma ţesuturile moi ale
pacientului. Se fixsează mai întâi cutia toracică cu o meşă
de la gaura din dreptul regiunii articulaţiei umărului din
partea echipajului la gaura opusă din dreptul regiunii
bazinului. A doua legătură se aplică de la gaura din
dreptul regiunii articulaţiei umărului opus la gaura din
regiunea bazinului din partea echipalului. A trea meşă se
aplică pe cutia toracică mai sus de procesul xifoid. Se
evaluează fixarea cutiei toracice, astfel încât respiraţia să
nu fie afectată. A patra meşă se aplică pe articulaţiile coxo-
femorale. A cincea meşă se aplică pe gambe. Se fixează
capul cu benzi sau meşe. Meşa care este aplicată pe frunte
este fixată în jos pe targă. A doua meşă care este aplicată
pe mandibulă este fixată în sus pe targă. La finisarea
imobilizării se va reevalua pulsul, reacţia motorie şi
sensibilitatea la toate extremităţile.

102
Tehnica imobilizării pe targa rigigă lungă

103
Imobilizarea pe targa rigidă scurtă

104
Imobilizarea pe targa rigidă scurtă

Targa rigidă scurtă(TRS) este folosită la pacienti în

poziţie şezndă, cu suspecţie la traumă a coloanei
vertebrale,când nu poate fi aplicată targa rigidă
lungă(TRL):exstragerea accidentaților dintr-o
fântână, un şanţ, dintr-un automobil accident unde
este imposibil de folosit targa rigidă lungă.
Pentru a utiliza TRS de imobilizare a coloanei
vertebrale un salvator din spate o să fixeze capul
pacientului. Antebraţele salvatorului care fixează
capul o să se sprigine pe spatele pacientului. Cu o
mişcare o să deplaseze pacientul de la speteaza
scaunului (peretele fântânei, şanţului) ca pe un corp
întreg înainte. Al doilea salvator o să aplice TRS de
imobilizare de jos în sus între braţele primului
salvator. Cu o mişcare ca un corp întreg o să plaseze
pacientul pe TRS. Intre extremitatea cefalică şi TRS
se aplică un ciarşaf. Se ficsează cu meşe sau centuri
mai întîi cutia toracică şi mai apoi capul.
105
Imobilizarea pe targa rigidă scurtă

106
Mijloace de imobilizare şi tracţiune

107
• Echipamente de imobilizare

108
 Clasificarea căştilor:

A. Căşti cu protecţia completă a feţei.

B. Căşti cu protecţia parţială a feţei.
C. Căşti fară protecţia feţei.
O deosibită dificultate o constituie căştile din primile
două categorii, în cadrul scoaterii căştii la accidentaţi.

• Diferite tipuri de căşti

109
 Scoaterea corectă a căştii
3. Etapa trei.
Fixarea capului(de către
al doilea salvator). Cu o
mănă se fixează, pe sub
cască, partea occipitală şi
cervicală, cu a doua
mână se fixează bărbia.
1 .Etapa întâi.
4 Etapa patru.
Fixarea capului împeună cu
Primul salvator ce a fixat capul împreună cu casca, apucă
casca.
cu ambele mâini de marginile laterale a căştii. Deplasînd
2. Etapa a doua.
în lateral ambele mărgini a căştii, cu o mişcare de
Dezlegarea fixatoarelor căştii,
semirotaţie şi spre sine scoate casca.După scoaterea căştii,
înlăturarea părţii protectoare
capul şi regiunea cervicală rămân fixate.
a feţei.

110
Degajarea corectă a victimei
incarcerate din mijlocul
de transport

111
 Focused Assessment Sonography
in Trauma (FAST) – Evaluarea
Sonografică ţintită în traume
Determinarea prezenţei sângelui
(exudatului) în:
• sacul Douglas
• recesul interhepato-renal (loga
Morrison) fosa hepato-renală
• cavitatea pericardului
• fasa spleno-renală
• bazinul şi sacul Douglas

Ultrasonofrafia de control peste 30 minute este obligatorie pentru

evaluarea în dinamică a hemoparetoneului la pacienţii cu hemoragii cu viteza
scăzută şi timpul scurt de la traumă până la prima investigare
ultrasonografică.
112
Analizator pentru determinarea electroliţilor în timpul
transportului pacientului

113
 Aspiraţia nazo- și orofaringiană
Înlăturarea maselor vomitante, salivei, sângelui şi a altor materiale din cavitatea bucală şi căile
aeriene.
•Ameliorarea schimbului de gaze la nivelul căilor aeriene.
•Prevenirea atelectazelor pulmonare.
.Obţinerea secreţiilor pentru diagnostic.

Echipamente de aspirație. A – unitate de aspirație operată manual. B unitate de aspirație

staționară(fixsă).C – unitate de aspirație portabilă

Sonde de aspiraţie. A.Cateter rigida pentru aspiraţia

căilor aeriene superioare. B. Cateter moale pentru
aspiraţia căilor aeriene inferioare.

114
 Aspiraţia nazo- și orofaringiană

Se foloseşte o sondă de aspiraţie rigidă cu orificii largi

(Yankauer) pentru îndepărtarea secreţiilor din căile aeriene
superioare (sânge, salivă, conţinut gastric).
Aspiraţia trebuie să se utilizeze cu prudenţă la pacienţii cu
reflex de fund de gât prezent, din cauza riscului de vărsatură .

Timpul de aspirare:
ADULT – 15 sec;
Copil – 10 sec;
Copil < 1 an – 5 sec.

115
 Aspiraţia nazo- și orofaringiană

Aspiraţia căilor aeriene superioare cu utilizarea echipamentelor de protecţie (mănuşi, mască şi

ochilari). A. Selectarea corectă a lungimei sondei de aspiraţie, B. Includerea aspiratorului şi testarea
sondei de aspiraţiei. C. Poziţionarea sondei în cavitatea bucală la adâncimea necesară fără includerea
aspiratorului. D. Includerea aspiratorului şi asigurarea aspiraţiei. Durata aspiraţiei nu trebuie să
depăşească 15-10-5 sec. Înainte de aspiraţie pacientul timp de 30 secunde se ventilează cu O2 100%. E.
Evaluarea cantităţii, culorii şi consistenţei aspiratului şi documentarea ei.

116
 Trusă portabilă pentru oxigenoterapie
Balon de oxigen comprimat care poate fi distribuit cu
ajutorul unui reductor la presiuni necesare.

Baloanele de O2 variază după mărime şi volumul de oxigen pe care îl

conţin. Baloanele au diferite mărimi şi conţin volume de O2 diferite.
D balon – 350 litri; Super D – 500 litri
E balon – 625 litri
M balon – 3000 litri
G balon – 5300 litri
H,A,K, balon – 6900 litri 117
 Trusă portabilă pentru oxigenoterapie
Pentru a determina cantitatea de oxigen şi durata de timp în care poate fi
asigurată oxigenoterapia, se determină presiunea reziduală din balon cu
ajutorul manometrului, apoi se scade valoarea ei din presiunea constantă
a balonului plin încărcat şi se înmulţeşte la valoarea constanţei balonului.
Constantele baloanelor:
D = 0,16 G = 2,41
E = 0,28 H = 3,14
M = 1,56 A,K = 3,14
Exp. De a determina pentru cât timp va ajunge balonul E plin (presiunea
2000 psi, presiunea restantă 200 psi, constanta balonului 0,28 şi debitul de
O2 necesar 15 l/min.
(2000 – 200) x 0,28 = 504 = 33,6 minute
15 15
Oxigenul din balonul E va fi suficient pentru a administra timp de 33,6
minute.

118
119
120
121
122