MODELE DE INSTRUIRE UTILIZATE ÎN

PREGĂTIREA ECHIPEI GIMNAZIALE DE VOLEI

FEMININ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF.UNIV.DR. IOAN TURCU AUTOR: VERONICA GHEORMA
 Motivul alegerii temei

Avand in vedere experienta personala in practicarea acestui sport am considerat

ca jocul de volei la nivel gimnazial simte lipsa unui model de joc bine conturat.
În volei, modelul de joc apare ca un tot unitar, în timp ce în alte jocuri sportive
pot exista modele diferite pentru atac şi apărare.
Propun ca in aceasta lucrare, pe langa caracterul de cercetare stiintifica sa existe
si o legatura pronuntata cu activitatea practica si concreta a jocului de volei.
Stabilirea precisă a modelului de joc constituie o cerinţă de bază în volei. Printre
altele, modelul de joc tehnico-tactic trebuie să cuprindă dispozitivele, acţiunile de
bază şi cele secundare pe linii şi zone, în atac şi apărare, la primirea şi efectuarea
serviciului.
 Ipoteza cercetării

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte modelul jocului de volei pentru o grupă de
eleve (echipa reprezentativa şcolara), modelul jucătorului şi conţinutul instruirii pentru
acest nivel.
Elaborarea de modele operaţionale se înscrie pe coordonatele modernizării
procesului de pregătire, condiţie necesară în îmbunătăţirea rezultatelor fiecărui nivel de
pregătire.
Stabilirea clară a modelului de joc constituie o cerinţă de bază a performanţei în volei
la orice nivel.
 Scopul lucrării

Urmărind meciurile de volei la nivel gimnazial am considerat că există

posibilitatea ameliorării substanţiale a modelelor de pregătire la copii, fapt pentru
care consider că are o deosebită importanţă întocmirea unor modele de instruire
pe nivele de pregătire.
De mai mulţi ani se încearcă întocmirea unei linii unice de pregătire,
care să fie pusă în practică de către toţi profesorii care lucrează la elevi. În mare
parte s-a reuşit, dar aceasta trebuie îmbunătăţită mereu cu noutăţile care apar in
domeniul voleiului, ceea ce de fapt îşi propune si lucrarea de faţa, care doreşte
să fie un îndrumator pentru această linie metodică. În întocmirea lucrării am
ţinut cont şi de părerile cadrelor didactice de specialitate cu care am venit în
contact.
 Sarcinile cercetarii

Premisele şi ipotezele pe care trebuie să le verific prin ceea ce mi-am propus sunt
determinate de necesitatea verificării în practică a modelelor de instruire propuse, având
următoarele sarcini:
1) sistematizarea operaţiunilor;
2) direcţii de optimizare a instruirii;
3) verificarea îndeplinirii obiectivelor.
4) selecţionarea şi sistematizarea mijloacelor;
5) cuantificarea ştiinţifică pe baza cunoaşterii capacităţii colectivului;
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ A TEMEI

1.1. Voleiul în România-cunoaştere obiectivă

1.2. Contribuţia voleiului românesc la dezvoltarea voleiului pe plan mondial
1.3. Consideraţii privind particularitiiţile somato-funcţionale, psihice şi
motrice ale elevelor din ciclul gimnazial
1.4. Model de instruire pentru echipa reprezentativă gimnazială
1.5. Modelul jocului pentru echipa reprezentativă gimnazială
1.6. Modelul final al jocului
1.7. Modelul jucătoarei de volei
 ORGANIZAREA CERCETĂRII

Data, locul şi prezentarea subiecţilor

Perioada în care am experimentat modelele de instruire prezentate în

lucrare şi am efectuat testările este 1.08.2015 - 1.05.2016.

Subiecții acestui experiment l-au constituit fetele din echipa reprezentativă

şcolară a Liceului cu Program Sportiv din oraşul Brasov, care este un colectiv
omogen, bine selecţionat.
 Probele de pregătire fizică generală

1 Alergare de viteză 30 m. – viteza de deplasare cu fața.

2 Alergare cu spatele 10 m. - viteza de deplasare cu spatele.
3 Săritura în lungime de pe loc - detenta membrelor inferioare
4 Aruncarea mingii de oină de pe loc - detenta membrelor
superioare.
5 Bastonul – viteza de reacţie.
Reprezentarea grafică a rezultatelor probelor fizice
generale
 În Capitolul 3 am prezentat modelul de instruire propus de noi pentru echipa gimnazială de volei feminin:
Exemplu pentru: Serviciul de sus din faţă planat sau în forţă
Operaţia I – serviciu peste fileu de la linia de fund a terenului cu accent pe constanţă.
Structura 1 de exerciţii:
Serviciu în doi peste fileu cu prinderea mingii în cupă.
Serviciu în doi peste fileu cu preluare deasupra capului şi prinderea mingii în cupă.
Operaţia II – serviciu peste fileu de la 3 m. în spatele liniei de fund a terenului (terenul împărţit în două) spre linia de fund a terenului advers, spre Z 1 şi Z 5
în special.
Structura 1 de exerciţii:
Serviciu de sus în trei cu preluare spre un jucător aflat în fileu.
Indicatii metodice: se schimbă locurile după 20 execuţii.
Structura 2 de exerciţii:
Serviciu de sus în forţă de la linia de fund spre Z1 a terenului advers (cât mai aproape de linia de fund) cu preluare spre un jucător aflat în Z 2.
Indicatii metodice: grupa împărţită în două părţi egale, cu schimbarea locurilor prin alergare în permanenţă.
Operaţia III – serviciu de sus din spaţiul de serviciu pe ultima porţiune a terenului (spre o bancă de gimnastică).
Indicatii metodice: se pune accent pe pregătirea braţului pentru lovire, pe corectitudinea poziţiei picioarelor şi a execuţiei globale.
Structura 1 de exerciţii:
- Serviciu de sus din faţă planat sau în forţă de la linia de fund a terenului pe ultima porţiune a terenului advers, urmat de alergare uşoară în terenul
advers, de unde va avea loc o nouă execuţie.
Indicatii metodice: fiecare sportiv execută 30 de servicii.
Structura 2 de exerciţii:
Serviciu de sus planat sau în forţă pe zonele vulnerabile marcate cu diverse obiecte.
Indicaţii metodice: câte 10 execuţii pe fiecare zonă prestabilită.
 Am acordat o atenţie deosebită cuantificării, dat fiind faptul că grupa este
alcătuită din eleve, iar timpul afectat pregătirii este limitat faţă de timpul de
pregătire al eşaloanelor superioare.
Am eliminat pierderile de timp prin:
 reducerea pauzelor cât mai mult posibil;
 cuplarea elementelor tehnice: serviciu-preluare, atac-blocaj autodublaj, atac-
preluare;
 am repetat elementele tehnice în cadrul unor structuri de exerciţii complexe;
 am mărit viteza de execuţie grăbind punerea mingii în mişcare;
 am folosit jocul cu efectiv redus pe teren redus sau joc 6 x 6 pe tot terenul cu
mingi aruncate în ambele terenuri, eliminând pauzele;
 am conştientizat grupa, care a înţeles necesitatea folosirii la maximum a
timpului disponibil.
 Concluzii:

Ca urmare a rezultatelor obţinute prin utilizarea metodelor operaţionale în instruire,

cele mai importante concluzii sunt următoarele:
1. Elaborarea de modele operaţionale se înscrie pe coordonatele
modernizării procesului de pregătire, condiţie necesară în îmbunătăţirea rezultatelor
fiecărei categorii de vârsta şi nivel de pregătire.
2. Prin utilizarea modelelor operationale pentru instruirea procedeelor
tehnice s-a realizat mai repede instruirea acestora.
3. Este necesar să se pună un accent deosebit pe însuşirea corectă a
procedeelor tehnice în condiţii de tactică, cerinţa de bază a obţinerii performanţei.
Abia după realizarea acestui lucru să se treacă la combinaţii tehnico-tactice.
4. Prin metodologia aplicată, s-a grăbit instruirea tinerelor jucătoare,
respectiv o reducere a timpului de învăţare, consolidare şi perfecţionare a acţiunilor
tehnico-tactice şi folosirea lor efectivă şi eficientă în joc. Acest lucru şi valoarea
individuală ridicată au dus la obţinerea de victorii în faţa unor adversare care în
permanenţă au fost mai mature, având vârsta de clasa a 11-a, în timp ce echipa
supusă experimentului era la nivel de clasa a 9-a.
 5. Încurajând spiritul de iniţiativă şi dând libertate creativităţii care nu poate să
lipsească unui jucător de mare valoare, sportivele demonstrează în joc personalitate şi
putere de decizie în momentele "cheie".
6. Prin introducerea raţionalizării operatiilor si a elementelor de standardizare s-a
realizat o cerinţă de bază referitoare la solicitare, dificultate şi grad de pregătire a
sportivelor.
7. Rezultatele obţinute la probele de control pun în evidenţă dinamica proceselor
implicate în învăţarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice care, la rândul lor, se
reflectă în rezultatele la competiţii.
8. Trebuie folosite foarte multe elemente de întrecere în cadrul operaţiunilor, jocuri
amicale, jocuri cu ocazia diferitelor cupe, finalizând pregătirea în jocurile din
Campionatul Diviziei Naţionale pentru şcolari. OLIMPIADA SPORTIVĂ ȘCOLARĂ
NAȚIONALĂ

9. Ţinând cont de vârsta componentelor grupei, este necesară acordarea unei atenţii
deosebite pregătirii fizice (atât generale, cât şi specifice), precum şi celei psihologice,
fără de care marea performanţa nu poate fi obţinută.
 Recomandări practico-metodice

Am ales pentru prezentare două recomandări pe care le-

am considerat foarte importante.
 Pregătirea anuală a echipei gimnaziale are ca reper central
calendarul sportiv privind participarea acesteia în campionatul
şcolarilor.
Cele aproximativ 70 de ore de pregătire dintr-un an vor fi repartizate
pe perioade şi etape de pregătire în funcţie de calendarul sportiv,
sistemul de desfăşurare a jocurilor şi perioadele de pregătire
profesională a elevilor.
O recomandare privind ponderea obiectivelor instructiv-educative ar fi::
 Pregătirea fizică generală şi specifică afectează 35% din totalul volumului
de pregătire.
 Realizarea modelului de joc 50%.
 Pregătirea tactică, psihologică, teoretică 15%.
 Pregătirea fizică generală şi specifică constituie o componentă importantă
în pregătirea elevilor, putând fi programată în cadrul pregătirilor
centralizate de iarnă şi de vară.
Vă mulţumesc!