Nutriția și

managementul
riscului în
instituțiile de
bătrân
Introducere:

Până ajungem să vorbim despre înţelepciunea vârstei, peste 65 de ani, ne sunt mai
aproape integritatea, disperarea şi izolarea. După Athanasiu A. (1983) îmbătrânirea trebuie
înţeleasă ca un proces complex de involuţie şi restructurare, declin şi compensare, eventual şi de
câştig, fiind considerată uneori ca o schimbare de interese, dacă reprezintă expresia adaptării la
ierarhia nevoilor fundamentale. Atitudinea faţă de muncă, dar şi cea legată de propria viaţă, face
ca perioada în sine să fie pentru unii, destul de stresantă. A avea sau nu o familie, a fi sau a nu fi
singur, a fi sănătos sau bolnav, dar mai ales a se ţine sau nu de moarte şi a se pregăti pentru „lunga
călătorie”, reprezintă tot atâtea întrebări, dar şi mai multe răspunsuri pe care persoanele aflate la
senectute le trăiesc, făcând de cele mai multe ori trimitere la „un stil de viaţă” personal, creându-
se în timp „biografii”. În acest context, după Iamandescu I. B. (2002), vârstnicul trăieşte un veritabil
complex de inferioritate amplificat de apropierea pensionării sau de ieşirea la pensie, ca şi de
anturajul său social, constând din: - sentimentul de inutilitate socială; - subapreciere personală; -
pierderea sensului existeţei, toate regăsindu-se ca modificări ale imaginii de sine. Totodată,
asistăm de asemenea la tulburări cognitive şi afective ce apar concretizate în:

- scăderea memoriei;

- scăderea funcţiilor senzorio- motorii;

- apariţia stării depresive;

- apariţia anxietăţii;

- modificări comportamentale; care alături de alte identităţi, pot duce spre noi interpretări a unei
perioade ce-şi arogă şi calitatea de a manifesta o fragilitate şi sensibilitate crescută. La acest nivel,
persoana mănâncă pentru a trăi, impunându-şi un riguros program alimentar al meselor de peste
zi, controlând efectul benefic mai ales al fructelor şi legumelor. Dispare conflictul legat de hrană,
iar educaţia nutriţională ajungând până în acest moment, îşi face pe deplin datoria. Rolul
nutriţionistului în această perioadă este mai mult unul simbolic, el întreţinând o relaţie de
menţinere şi supraveghere a unui regim alimentar, aplanând unele recţii de disconfort alimentar
ce poate interveni la un moment dat pe un fond organic. Din aceste perspective ale cunoaşterii
particularităţilor de vârstă, actul nutriţional poate fi personalizat, componenta în cauză,
determinând noi atitudini comportamentale prefigurate în timp şi spaţiu, codificat prin educaţie la
nivel de viaţă sănătoasă, surprinsă sub toate aspectele sale de manifestare structural conceptuală.
Malnutriția la vârstnici

Mulți bătrâni nu mănâncă corect. Persoanele în vârsta au un risc mai mare de a avea o
nutriție inadecvată decât adulții tineri – și sunt mai susceptibili la probleme de sănătate legate de
o dietă inadecvată.

Mulți adulți în vârsta în azile au o stare de nutriție precară. În timp ce persoanele îngrijite la
domiciliu sau cele care se îngrijesc singure merg mai bine, paternurile dietei neadecvate – numită
și malnutriție – deseori încep acasă. Cunoașterea a cauzei si a pericolelor problemelor de nutriție
este un aspect important în sănătatea persoanei vârstnice.

Problemele cauzate de malnutritie

În timp, malnutriția la persoanele vârstnice poate duce la oboseală și la un risc crecut

pentru afecțiuni digestive, pulmonare și cardiace. Bătrânii malnutriți au un risc crescut pentru
deces. Malnutriția slăbește sistemul imunitar, crescând riscul pentru pneumonie și ale infecții
serioase. Poate înrăutății problemele de sănătate prezente și confuzia mentală.

În timp, o nutriție proastă poate duce la anemie și slăbiciune musculară care poate duce la căderi
și fracturi. O nutriție precară poate determină și coagularea sângelui, escare de decubit, depresie
și alte probleme de sănătate ale vârstnicului.

O nutriție bună este în mod special importantă pentru vârsnicul foarte bolnav sau la cel cu
demența. Acești pacienți au un risc mai mare de a fi internați în spital sau în azile de îngrijire
pentru vârstnici – și sunt vulnerabili la complicații post-chirurgicale și alte probleme legate de o
nutriție săracă.

Și adulții vârstnici sănătoși și independenți au nevoie de o bună nutriție de asemenea deseori,

problemele de nurtiție se dezvoltă gradual. Identifiarea problemelor de dietă cât mai devreme
posibil și urmarea pasilor necesari pentru a mânca corect poate face o diferența foarte mare pe
termen lung.

Ce se poate face?

Malnutriția este o problemă complexă, dar chiar și micile modificări pot face diferențe
semnificative pentru sănătatea și bunăstarea unei persoane în vârsta.

1. Imbunatatirea dietei
 Pentru a crește valoarea nutritivă, vârstnicii e bine să fie încurăjați să adauge unt de
arahide sau alt unt de oleaginoase pe pâine sau biscuiți, pe fructele proaspete cum ar fi merele și
bananele și pe legumele crude pe care le consumă. Alte sugestii includ adăugarea de nuci sau
germeni de grâu în iaurt, fructe și cereale; adăugarea unui albuș de ou suplimentar în omletă, de
brânză topită în sandviciuri, legume, supe, orez sau tăieței.

2. Probleme de masticatie si inghitire

Poate fi cerut și sfatul unui dietetician care poate ajută ca alimentele să devină mai
apetisante.

3. Planificarea unor gustări între mese

O porție de fructe sau brânză, o lingură de unt de arahide, sau chiar un milkshake pentru
persoanele care nu au intoleranță la lactoza pot fi suplimente de nutrienți și calorii.

4. Folosirea unor suplimente nutritionale

Vârstnicii malnutriți au un risc mai mare de a avea un deficit de proteine, vitaminele B6,
B12, acid folic, niacina, vitamina D, calciu si zinc. Suplimentele sunt importante deoarece pot ajuta
la suplimentarea nutrienților care lipsesc, dar nu oferă proteinele sau caloriile necesare și nu ar
trebui să devină un substitut pentru mese. Persoanele în vârsta ar trebui să vorbească cu medical
de familie înainte de a lua orice supliment alimentar.

5. Ajutorul din afara

Dacă vârstnicul este foarte fragil ar trebui angajat un ajutor la domiciliul acestuia care să-l
ajute să-și prepare hrană.

6. Implicarea medicului

Aparținatorii ar trebui să discute cu medicul despre schimbarea medicamentelor care

inhibă apetitul și afectează statutului nutrițional și să facă un screening pentru problemele de
nutriție în timpul vizitelor de rutină. De asemeni, medicul trebuie informat dacă rudele sau
prietenii unei persoane în vârsta observă că aceasta a pierdut în greutate. Dacă se suspectează
prezentă unei depresii, aceasta trebuie comunicată medicului. Pentru problemele de masticație e
bine să fie consultat un stomatolog.

7. Mesele să devină ocazii sociale

 Acesta poate fi cel mai important pas în combaterea malnutriției; persoanele în vârsta se
simt mai bine când au companie.

8. Exercitiul fizic regulat

Mulți vârstnici, chiar și cei cu probleme serioase de sănătate, pot beneficia de pe urma
unor exerciții fizice zilnice ,stimulează apetitul, ajută la ameliorarea depresiei si întărește
musculatura și oasele. Exercițiile de rezistența ,cum ar fi ridicarea de greutați ,pot fi în mod special
benefice pentru creșterea forței și a masei musculare și pentru îmbunătățirea apetitului.

Modificările legate de vârsta, problemele medicale și tratamentele acestora pot afecta

apetitul, masticația, deglutiția și digestia, și pot determină alte probleme care fac că hrănirea să
fie foarte dificilă pentru persoanele în vârsta. Depasirea acestor probleme poate fi dificilă. Dar
identificarea și tratarea problemelor de nutriție cât mai curând posibil este importantă pentru
sănătatea, longevitatea, independența și bunăstarea vârsnicului. 

Bibliografie:

 https://www.romedic.ro/alimentatia-sanatoasa-la-varstnici-
0P32735
 http://www.bjmures.ro/bd/P/001/09/P00109.pdf
 http://www.sfatulmedicului.ro/Varsta-a-treia/malnutritia-la-varstnici_3814