HIV

 virusul imunodeficienței umane este un ribovirus

 aparține familiei Retroviridae
 sub această denumire sunt reunite două virusuri înrudite:
HIV1 și HIV2, majoritatea infecțiilor actuale fiind cauzate de
tipul 1.
 virusul produce o infecție cu caracter persistent, progresiv, cu
un înalt grad de mortalitate după o perioadă asimptomatică
(de aprox 10 ani)
 datele de la începutul anului 2006 estimau că la nivel
mondial, nr persoanelor infectate cu HIV depășeasu 40 de
milioane
 cele mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost înregistrate în
Africa, Asia de Sud, America Latină, Asia de Est, America de
Nord
 în Europa, cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Rusia,
Ucraina și în fostele țări comuniste
 în România, în anul 2006 au fost raportate peste 10000 de
 riscul de transmitere a virusului de la mamă la făt, în timpul vieții
intrauterine sau al nașterii poate fi redus prin administrarea
terapiei antiretrovirale, nașterea prin cezariană, evitarea alăptării
 după pătrunderea în organism, virusul infectează limfocitele
CD4+
 infectarea acestor celule conduce la scăderea capacității de
apărare a organismului împotriva infecțiilor
 consecința este apariția unor afecțiuni - pneumonia,
neoplasmele,etc - ceea ce semnifică progresia infecției cu HIV
spre stadiul final SIDA
 infecția HIV nu este echivalent cu SIDA - aceasta constituie
ultimul stadiu și cel mai grav în evoluția infecției
Etapele ciclului replicarii HIV sunt:
1. Fixarea HIV la nivelul receptorului CD4 al celulei gazda, prin intermediul regiunii
conservate C3 a gp120.
2. Penetrarea virusului in interiorul celulei gazda.
3. Transcrierea ARN-ului viral in ADN proviral sub actiunea reverstranscripatazei
virale, care actioneaza totodata si pentru distrugerea matritei de ARN.
4. Integrarea ADN -ului proviral in genomul celulei gazda sub actiunea unei
endonucleaze virale (integraza), fara expresia genelor virale.
5. Sinteza proteinelor virale structurale.
6. Asamblarea proteinelor virale si incapsidarea ARN viral cu formarea noilor
particule virale infectioase.
EVOLUȚIA BOLII:
1. stadiul inițial
 cuprinde un sindrom pasager, similar gripei, manifestat prin febră,
cefalee, mialgii, dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree,
adenopatie cervicală/axilară
2. stadiul asimptomatic
 se datorează stabilirii unui echilibru între replicarea virală și răspunsul
imun al organismului
 la sfârșitul acestei perioade - care se poate întinde și pe 10 ani - se
înregistrează scăderea nr. de limfocite CD4 alături de apariția
simptomatologiei
3. perioada de stare
 este definită de apariția unor simptome precum scădere în greutate,
fatigabilitate, disfagie, anorexie, ulcerații ale mucoasei bucale, diaree
cronică, transpirații nocturne, mialgii și de unele infecții oportuniste
fără risc vital (candidozele)
4. stadiul final
 este marcat de infecții oportuniste cu risc vital (pneumonii),
neoplasme, encefalopatia HIV - cea mai gravă complicația în infecția
cu HIV
 factorii care accelerează evoluția spre stadiul SIDA sunt rezistența
individuală scăzută la infecții, stresul și alimentația deficitară.
Diagnostic
 în prezent, cel mai utilizat test de diagnostic al infecției cu HIV este
testul serologic ELISA - pune în evidență anticorpii specifici din serul
pacientului
 acest test poate da rezultate fals-negative și fals-pozitive,
confirmarea se face prin testul Western-Bloth (indentificarea în ser a
proteinelor antigenice virale și a anticorpilor îndreptați împotriva
acestor proteine
 cel mai sigur test este testul PCR - analiza PCR mai rar oferă un
rezultat fals-negativ (analiza indică absenţa infecţiei atunci când, de
fapt, aceasta există), şi aproape niciodată nu dă rezultate fals-
pozitive (analiza arată prezenţa unei infecţii în cazul în care, de fapt,
aceasta nu există).
Tratament
 nu a fost încă un medicament, care să permită vindecarea
infecției cu HIV
 s-au descoperit însă medicamente - antiretrovirale - care ajută
organismul în lupta cu virusul
 datorită acestora, rata mortalității a scăzut considerabil și a
crescut speranța de viață cu aproximativ 10 ani.
 alături de acestea, terapia include și administrarea unor
medicamente, care previn și tratează infecțiile oportuniste
Măsuri profilactice
 educația sanitară în școli
 folosirea de instrumentar și materiale sterile
 verificarea probelor de sânge, care urmează a fi transfuzate
 supravegherea epidemiologică a persoanelor cu risc (contacții
sexuali ai persoanelor infectate cu HIV, copiii născuți din mame
HIV-pozitive, persoane cu boli sexuale transmisibile aflate în
evidența unităților sanitare, utilizatorii de droguri intravenoase).