Universitatea “Eftimie Murgu” din Reşiţa

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul de Ştiinţe Economice

STRATEGII DE AFACERI ŞI ANTREPRENORIAT

Cursul II
DIFERENTIERI CONCEPTUALE INTRE
ANTREPRENOR SI INTRAPRENOR
I. DEFINIREA SISTEMULUI ANTREPRENORIAL

Autori celebrii care au - Richard Cantillo (1734);

încercat să definească - Jean Baptist Say (1832);
termenul de - Jhon Stuart Milles (1848);
antreprenor - John Schumpeter

A definit termenul de antreprenoriat asociindu-l cu

cel de inovaţie.
John Potrivit lui Schumpeter antreprenorul este cineva
Schumpeter care realizează noi combinaţii cum ar fi
introducerea de noi produse sau procese,
identificarea de noi pieţe de export sau a unor
resurse sau crearea unor noi tipuri de organizare
 Antreprenorul - este o persoană capabilă
să învingă obstacolele legate de punerea în
practică a unor idei inovatoare, în sectorul
noilor produse şi a noilor servicii (în
Există foarte România, acest termen de antreprenor este
multe confuzii specific activităţilor de construcţie)
între noţiunea de
antreprenor, Întreprinzătorul - este înţeles acel tip de
întreprinzător şi subiect al activităţii economice care iniţează
inovator o nouă afacere, fie în cadrul unei afaceri
desfăşurate sau iniţează un proces de
schimbare radicală
Investitorul - este o presoană sau o instituţie
care deţine lichidităţi ce pot fi utilizate sau
atrase în diverse domenii sau activităţi
economice
 II. ECONOMIA ANTREPRENORIALĂ

A devenit din ce în ce mai mult o realitate că

Economia antreprenoriatul contribuie la creşterea
antreprenorială economică a fiecărei ţări.
Pe plan internaţional, antreprenorul diferă în
funcţie de nivelul de devoltare economică şi
de structurile instituţionale.
O analiză făcută economiei antreprenoriale se
poate desfăşura pe două nivele, la nivel static
sau la nivel dinamic

În cadrul Pe lângă factorii de producţie cunoscuţi, în

economiei combinarea acestora cu un rol important
antreprenoriale intră: informaţia, tehnologia, inovarea şi
progresul tehnic
 III. PARCURI INDUSTRIALE
Politica de dezvoltare regională este cea mai
1.Dezvoltarea importantă şi complexă politică
regională prin Această politică se aplică atât în cazul Uniunii
intermediul Europene cât şi la nivelul regional al Asiei,
parcurilor deoarece acţionează asupra unor domenii
industriale semnificative
Pentru dezvoltare şi pentru creştere economică
accentul se pune pe dezvoltarea IMM-urilor,
transportului, agriculturii, urbană, protecţiei
mediului, ocupării şi formării profesionale,
educaţiei etc.
Politica de
dezvoltare
regională Asigura solidaritatea financiară prin: fonduri de
coeziune, fonduri structurale şi fonduri de
solidaritate.
 III. PARCURI INDUSTRIALE
Parcul industrial poate fi definit ca o arie industrială
2. Parcuri
industriale
şi zone
defavorizate

- parcuri industriale sau parcuri bussines;

- depozite sau parcuri de distribuţie;
Categorii
- parcuri logistice sau parcuri comerciale;
de parcuri
- parcuri de cercetare şi dezvoltare;
industriale
- parcurile tehnologice;
- parcurile incubator;
- corporaţii de parc.
IV. CLUSTER, PARC INDUSTRIAL ŞI PARC
TEHNOLOGIC

Sunt reţele de firme independente, legate prin

Clusterele proces de know-how, unde sunt incluse:
universităţi, institute de cercetare sau laboratoare
tehnologice aduse de firme private

Au două scopuri, şi anume:

Parcurile - de a asigura separarea între aria industrială şi cea
industriale de rezidenţă;
- de a contribui la dezvoltarea regională, de a
încuraja activităţile de comerţ şi industriale din
regiunile mai puţin dezvoltate.
IV. CLUSTER, PARC INDUSTRIAL ŞI PARC
TEHNOLOGIC
Au scopul de a face legătura între educaţie şi
Parcurile cercetarea instituţională, de a oferi infrastructură şi
tehnologice servicii-suport pentru afaceri şi de a crea
performanţă astfel încât să facă posibil transferul
tehnologic şi economic

Este acea zonă care reprezintă arii geografice

strict delimitate teritorial şi care îndeplineşte cel
puţin una din următoarele condiţii:
- sunt zone izolate, lipsite de mijloace de
Zonă comunicaţie, iar infrastructura este slab
defavorizată dezvoltată;
- ponderea şomerilor în totalul resurselor de
muncă ale zonei este de cel puţin două sau trei ori
mai mare decât ponderea şomerilor în totalul
resurselor de muncă la nivel naţional.