FIZIOLOGIA APARATULUI

RESPIRATOR
Inspitația
Expirația
Volume și capacități
pulmonare
 Ventilaţia pulmonară

 Ventilaţia pulmonară realizează, la fiecare

inspiraţie, aportul de aer cu un conţinut bogat de
O2 şi elimină la fiecare expiraţie aerul încărcat cu
CO2, cu scopul de a menţine constantă compoziţia
chimică a aerului alveolar.
 Actul ventilaţiei este constituit din două faze:
inspiraţia, în timpul căreia aerul atmosferic
pătrunde în căile respiratorii până la nivelul
alveolelor pulmonare, şi expiraţia, procesul în
care, o parte din aerul aveolar este expulzat la
exterior.
 Ventilaţia pulmonară
 În condiţii fiziologice, introducerea şi expulzia
aerului se face pe cale nazală. Pe această cale,
aerul inspirat, venind în contact cu mucoasa
nazală, care este foarte bogat vascularizată, va fi
saturat cu vapori de apă, adus la o temperatură
apropiată de cea a organismului şi, în acelaşi timp,
curăţat de diverse particule în suspensie, care sunt
reţinute de mucusul care acoperă suprafaţa
mucoasei.
 Frecvenţa respiraţiilor este în raport direct cu
intensitatea schimburilor metabolice, fiind la
adult de 12-18/min în repaus şi depăşind 45/min
în efort.
 INSPIRAȚIA
 INSPIRAŢIA este un proces activ, care
constă în mărirea bruscă a tuturor
dimensiunilor cutiei toracice, datorită
contracţiei muşchilor inspiratori.
 Astfel, diametrul longitudinal se măreşte prin
contracţia porţiunii centrale a diafragmului,
care coboară bolta diafragmatică cu 1,5-7
cm; coborârea cu 1 cm a cupolei
diafragmatice măreşte dimensiunile cutiei
toracice cu 250 cm2
 Inspirația

 Diametrele toracice antero-posterior şi

transversal se măresc în timpul
inspiraţiei, datorită orizontalizării
coastelor produsă de contracţia
muşchilor intercostali externi.
 În timpul unei inspiraţii forţate intră în
acţiune musculatura inspiratorie
accesorie, constituită din muşchii dinţaţi,
pectoralii mari, sternocleidomastoidieni,
trapezi şi romboizi care, luând punct fix
pe coloana vertebrală, contribuie la
ridicarea suplimentară a coastelor.
 Inspirația
 Mărirea volumului cutiei toracice are ca
urmare diminuarea presiunii din spaţiul
pleural, cuprins între pleura parietală, care
acoperă faţa internă a cutiei, şi pleura
viscerală, care îmbracă faţa externă a
plămânilor.
 În inspiraţia profundă, intrarea în activitate a
musculaturii inspiratorii accesorii, determină
scăderi ale presiunii intrapleurale de -30
până la -100 mmHg, având ca urmare o
expansionare mai mare a plămânilor
 EXPIRAȚIA
 EXPIRAŢIA este un proces pasiv în condiţii
obişnuite, toracele revenind la dimensiunile
sale de repaus, din cauza relaxării
musculaturii inspiratorii.
 Ca urmare, dimensiunile toracelui se
micşorează, iar plămâni se retractă.
 Se creează astfel în interiorul plămânilor şi în
căile respiratorii o presiune superioară cu 4-
8 mmHg celei atmosferice, ceea ce face ca o
parte din aerul inspirat să fie expulzat.
 Expirația
 În timpul efortului expiraţia devine activă, fiind
determinată de contracţia anumitor grupe
musculare (intercostalii interni, având o direcţie
oblică posteroinferioară, determină prin
contracţia lor tracţiunea coastelor în jos).
Contracţia musculaturii abdominale anteroare
(muşchii oblici, transverşi şi drepţi) ajută expiraţia,
pe de o parte prin tracţiunea în jos a bazei cutiei
toracice şi, pe de altă parte, prin împingerea în sus
a viscerelor abdominale, care accentuează
curbura cupolei diafragmatice şi comprimă
plămânii
 Surfactantul pulmonar
 Surfactantul pulmonar apare din săptămâna 21-
24 a vieţii intrauterine, la suprafaţa epiteliului
alveolar sub forma unei pelicule fluide foarte
subţire.
 Surfactantul este un agent lipidic, cu rol în
scăderea tensiunii superficiale din interiorul
alveolelor pulmonare. Grosimea sa creşte treptat
şi atinge 3% din grosimea membranei alveolo-
capilare după naştere.
 Dipalmitolfosfatidilcolina (DPPC), este cel mai
important fosfolipid din surfactant; are o
extremitate hidrofilă şi două capete paralele
hidrofobe formate din acizi graşi.
 Rolurile surfactantului pulmonar

1. reduce lucrul mecanic inspirator şi creşte

complianţa, prin scăderea tensiunii
superficiale a lichidului intraalveolar;
2. favorizează expiraţia normală, retracţia
elastică a plămânului fiind asigurată în
proporţie de 2/3 de tensiunea superficială
a lichidului;
3. conferă stabilitatea formei alveolelor;
4. contribuie la menţinerea uscată a
alveolelor;
5. favorizează emulsionarea particulelor
inhalate, care urmează a fi fagocitate
VOLUME ŞI CAPACITĂŢI PULMONARE

 VOLUM CURENT (VOLUM TIDAL, VC)

= volumul de aer vehiculat într-o
inspiraţie şi expiraţie normale, în condiţii
de repaus
 VOLUM CURENT (VC) = 500 cm3 de aer
 Nu tot VC participă la schimburile
respiratorii care se fac la nivel alveolar,
deoarece o parte din aerul inspirat
rămâne în căile respiratorii. Spaţiul
ocupat de acest volum de aer constituie
SPAŢIUL MORT ANATOMIC = 150 cm3.
VOLUME ŞI CAPACITĂŢI PULMONARE

 VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ

(VIR) = volumul de aer introdus în plămân
printr-o inspiraţie forţată ce urmează unei
inspiraţii normale.
 VIR = 1500 cm3
 VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ
(VER) = volumul de aer expulzat din
plămân printr-un expir forţat ce urmează
unui expir normal.
 VER = 1000-1500 cm3
VOLUME ŞI CAPACITĂŢI PULMONARE

 CAPACITATEA VITALĂ (CV) = suma

dintre volumul curent + volumul
inspirator de rezervă + volumul expirator
de rezervă (expiraţie forţată după o
inspiraţie maximă).
 CV = VC + VIR + VER ≈ 3000-3500 cm3
 CV depinde de suprafaţa corporală, vârstă,
sex, poziţia corpului şi gradul de
antrenament la efort.
VOLUME ŞI CAPACITĂŢI PULMONARE

 VOLUM EXPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ

(VEMS, FEV1) = volumul de aer expirat forţat în
timp de o secundă.
 VEMS-ul depinde de permeabilitatea căilor
respiratorii şi de elasticitatea toraco-pulmonară şi,
în condiţii fiziologice, depăşeşte 80% din valoarea
capacităţii vitale, reprezentând o probă funcţională
mai sensibilă decât aceasta din urmă.
 se exprimă în procente față de CV
 - FEV1 (forced expiratory volume in first second)
 - scazut în obstructiile căilor bronșice
VOLUME ŞI CAPACITĂŢI PULMONARE

 DEBIT VENTILATOR (DV)= volumul de

aer ventilat în repaus/minut.
 DV = 6 litri (500 cm3 x 12 respiraţii/min)
 IPB = Indicele TIFFNEAU sau indicele de
"permeabilitate bronsica", reprezinta raportul
procentual dintre VEMS si CV si are valori
variabile in functie de vârstă. Valoarea lui medie
este de 75 - 80 %, fiind mai mare de 80% la copii
și mai mic de 75 % dupa vârsta de 60 ani (în jur
de 70%).
 IPB = VEMS/CV
 Aerul rezidual
 Plămânii nu se golesc complet de aer nici după o expiraţie
forţată, deoarece, şi în aceste condiţii, se găsesc într-o stare
de uşoară distensie. Volumul de aproximativ 1500 cm3 de aer,
care rămâne în plămâni după o expiraţie forţată, constituie
aerul rezidual.
 Datorită prezenţei în alveole a aerului rezidual, un fragment
pulmonar pluteşte pe suprafaţa apei (proba docimaziei
pozitive).
 Determinarea acestei probe are o importanţă deosebită în
medicina legală. Nou-născutul mort, care nu a respirat, nu are
în alveole aer rezidual (de aceea fragmentul de plămân nu
pluteşte (proba docimaziei negative).
 De asemenea, la un individ înecat, docimazia este negativă, din
cauza că apa a invadat alveolele pulmonare, în timp ce
plămânul unui om care a fost ucis şi apoi aruncat în apă,
pentru a simula înecul, are o docimazie pozitivă.