Sunteți pe pagina 1din 37

RECUPERAREA

NEUROMOTORIE

• CHIRIAC ALEXANDRU
“ Întregul
valorează mai mult
decât părţile luate
separat.”

( John Fowels)
“ Recuperarea este un domeniu
complex de activitate , medical,
educaţional, social şi
profesional prin care se
urmăreşte restabilirea cât mai
deplină a capacităţii
funcţionale pierdute de către un
individ , precum şi dezvoltarea
unor mecanisme compensatorii
care să-i asigure posibilitatea
de muncă sau autoservire ,
respectiv o viaţă independentă
economic şi/sau social.”
RECUPERAREA
este procesul de a ajuta o persoană să
atingă

CEL MAI DEPLIN ( POSIBIL) POTENŢIAL :


- fizic
- psihologic
- social
- educaţional
- vocaţional

RAPORTAT LA :
- deficitul fiziologic sau anatomic
- limitările ambientale
- dorinţele individuale
- planurile de viaţă
RECUPERAREA
PRESUPUNE :

1. UN PLAN INDIVIDUAL
2. O MUNCĂ DE ECHIPĂ
SM
- este o boală cronică (disfuncţie cronică )
- este o boală a sistemului nervos central
- boală cu evoluţie imprevizibilă
- poate evolua constant ( progresiv)
- poate evolua în pusee : exacerbări cu
durată şi intensitate variabilă şi remisuni
complete sau parţiale
- afectare moderată » severă

EVALUARE PERMANENTĂ

CAPACITATEA FUNCŢIONALĂ RESTANTĂ


SCALE DE EVALUARE :

1. Scala EDMUS
2. Scala RANKIN
3. Scala MSIS-29
4. MS Quality of Life 54

sunt scale globale, funcţionale,


cuantificând nivelul de
disabilitate şi nevoia de
asistenţă
FUNCŢIONAL
PATRU STADII:
1.Independenţă totală pentru viaţa
socio-profesională.
2. Modificări importante ale tonusului,
paralizii, tulburări de coordonare,
alterarea echilibrului » semi-
independenţă d.p.d.v. funcţional.
3. Deficit motor important, tulburări
cerebeloase şi vestibulare severe,
mers imposibil fără asitenţă.
4. Disabilitate severă, imobilizare la
pat, necesită asistenţă şi
supraveghere permanetă.
Obiectivul fundamental în
recuperare îl constituie
întreţinerea pe o perioadă cât
mai lungă de timp a
independenţei funcţionale prin
profilaxia contracturilor şi
retracţiilor şi corectarea
deformaţiilor instalate, cu
menţiunea că tratamentul
fizical-kinetic să fie aplicat numai
între puseele evolutive.
MANIFESTǍRI:

Faza de debut
– tulburări oculare:scade acuitatea
vizuală ; diplopie ; strabism
– tulburări vestibulare: ameţeli, uneori cu
caracter vertiginos ; nistagmus
– tulburări de sensibilitate: furnicături ;
amorţeli în membre
– tulburări motorii: dificultate în mers;
nesiguranţă; spasticitatea musculaturii
• tulburări de vorbire :dizartrie ;vorbire
scandată, monotonă sau explozivă
• tulburări ale deglutiţiei
• semne vestibulare :ameţeală; nistagmus
multiplu
• diminuarea sau pierderea vederii (nevrita
optică retro – bulbară sau atrofie optică)
• diplopie (vedere dublă) şi ptoza palpebrală
(paralizia nervilor oculomotori)
• tulburări de sensibilitate :parestezii;
hipoestezie ; afectarea propriocepţiei
• tulburări sfincteriene: incontinenţa de urină
;retenţie de urină
constipaţie
• tulburări sexuale :frigiditate ;impotenţă
• tulburări cognitive : afectarea memoriei şi
capacităţii de concentrare
• depresie; anxietate
• sensibilitate la căldură
Faza de stare (sindrom encefalomielitic)
• semne piramidale
– parapareză / paraplegie spastică
– hemipareză / hemiplagie spastică
– hipertonie musculară
– atrofii musculare
– hiperreflexie osteotendinoasă
– mers cu caracter spastic
• semne cerebeloase
mers ezitant
tulburări de echilibru şi ortostatism
tulburări de coordonare:
– tremurătura intenţională
– nu se poate spăla şi pieptăna ,îmbrăca şi
încălţa ;nu se poate alimenta ;nu mai poate
scrie ;
• mersul devine aproape imposibil
REABILITAREA

1. KINETOTERAPIA
2. HIDROKINETOTERAPIA
3. FIZIOTERAPIA
4. TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
5. LOGOPEDIA
6. TERAPIA TULB. COGNITIVE
7. CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ
8. CONSILIEREA SOCIALĂ
9. CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ
10. CONSILIEREA VOCAŢIONALĂ
KINETOTERAPIA
- EVALUARE/REEVALUARE
- ÎNTOCMIRE PLAN CU OBIECTIVE :
1.ameliorarea mobilităţii de mişcare
2. antrenare pe musculatura flască,hipotrofică,
menţinerea troficităţii ţesuturilor moi
3. scăderea spasticităţii
4. antrenarea controlului motor
5. antrenarea feed-back-ului senzitiv
6. ameliorarea coordonării
7. prevenirea contracturilor şi retracturilor
9. ameliorarea tulburărilor de echilibru
10. corectarea mersului, conservarea capacităţii
de deplasare
11. gimnastică respiratorie
12. antrenarea utilizării dispozitivelor ajutătoare
13. corectarea tulburărilor sfincteriene
HIDROKINETOTERAPIA
Temperatura sub 32 grade !

AVANTAJE
- Complianţă crescută
- Facilitează mişcarea
- Previne supraîncălzirea

DEZAVANTAJE
- Facilitate scăzută
- Monitorizare dificilă
- Adaptări scumpe pentru disabilitaţi
mari
FIZIOTERAPIA

1. Masajul
2. Crioterapia
3. Electrostimulare pe musculatura
flască, VU
4. TENS la durere

SE EVITĂ PROCEDURILE CALDE !!!


TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
desfăşurarea activităţilor zilnice !

- Îmbunătăţirea abilităţilor de mobilitate,


transfer, îmbrăcare, dezbrăcare, igienă
zilnică, etc
- Ameliorarea mobilităţii şi abilităţii pe MS
- Instruirea utilizării de instrumente
ajutătoare şi adaptărilor mediului
înconjurător:
* dispozitive de mers sau verticalizare
* dispozitve pentru luat masa, scris,gătit,
îmbrăcat, încălţat,
* modificări ale bucătăriei, băii, locinţei,
computerului, maşinii, locului de muncă
Exerciţiul fizic la persoana cu SM

Există un deficit de e.f. la pacientul cu SM;


condiţia fizică este slabă

Studiile arată că
- aprox. 30% din pacienţi au activitate fizică regulată
- parametrii de condiţie fizică ( capacitatea aerobică
maximă) sunt în jur de 30 % la majoritatea pac.
- cu cât disabilitatea este mai severă, cu atât condiţia
fizică este mai slabă, e.f. mai puţin
- e.f. influenţeză ritmul decondiţionării şi deci
rapiditatea de agravare a disabilităţii
e.f = “semn vital”
- 2 bariere : prea puţin timp....prea puţină energie
Exerciţiul fizic la persoana cu SM

IMPORTANŢĂ ADECVATĂ
MOTIVAŢIE PUTERNICĂ
MONITORIZARE PERMANETĂ
IMPLICAREA GRUPULUI
DE CEL PUŢIN 2X/SĂPTĂMÂNĂ
DE PREFERAT ACASĂ
EXERCIŢII SIMPLE
Principii ale exerciţiului fizic la
persoana cu SM

1. Individualitate
2. Specificitate
3. Intensitate moderată
4. Evitarea epuizării şi durerii
5. Continuitate
6. Siguranţă
INDIVIDUALITATE

- Fiecare persoană cu SM prezintă o


combinaţie unică de simptome, de factori
care influenţeză condiţia fizică
- Nu există “ o reţetă “ universală pentru
boală
- Prescripţia exerciţiului fizic se face în
funcţie de o multitudine de factori :
* nivelul funcţional
* toleranţa individuală
* experienţa fizică
* simptomatologie
* vârstă, afecţiuni asociate
* accesul la sală, echipamente, etc.
SPECIFICITATE

- Exerciţiile trebuie prescrise ţintit pe


corectarea deficitelor specifice
- Este mai importantă corectarea
funcţiei
- Obiectivele trebuiesc fixate în
parteneriat KT- pacient
- Obiectivele trebuiesc fixate la
începerea programului
- Obiectivele trebuiesc reactualizate
permanent
- Obiectivele –principiile Be“SMART “
“ BE SMART “

1. S- specifice – specific în definirea


obiectivelor
2. M- măsurabile – calitativ sau
cantitativ
3. A- atinse uşor – scopuri modeste,
revaluate gradual
4. R- relevante pentru problemă
5. T - termene apropiate (≈ 2 luni)
INTENSITATE MODERATĂ

- În monitorizarea SM rar se utilizează


frecvenţa cardiacă maximală
- Se utilizează “ testul vorbirii “ :
- Se evită exerciţiile intense care pot
conduce la : leziuni musculo-tendinoase,
hipoglicemie, sincope, căderi,
accentuarea oboselii, supraîncălzire.
- Se începe cu exerciţiu uşor spre moderat
- Nu se creşte intensitatea ci frecvenţa sau
durata şedinţei prin adăugarea de exerciţii
noi
EVITAREA EPUIZĂRII ŞI A DURERII

- atitudinea“ fac sau mor” trebuie descurajată


- expresia “ dacă doare e viu” nu e valabilă
- trebuie “ascultate” semnalele organismului
- mai trebuie păstrată energie şi pentru restul
activităţilor din ziua respectivă
- la orice semn de oboseală, se trece la un exerciţiu
mai uşor, sau la lucrarea unor grupe musculare mai
mici
- oboseala nu este “statică”- fluctuează în diferitele
momente ale zilei, deci şi programul poate fi
modificat, sau amânat pe a doua zi
- există studii care arată că efectuat regulat,cu
moderaţie, e.f. diminuează senzaţia de oboseală,
prin ameliorarea condiţiei fizice
- Deci : - începe uşor, progresează uşor
- dacă ai dubii...mai bine NU
- dacă doare...opreşte-te
- nu fă cât crezi că este posibil, ci cât
poţi cu adevărat
- exerciţiul trebuie să fie o provocare nu
o luptă
CONTINUITATEA

- studiile demonstrează că e. f. are efect pe


termen scurt- la 12 luni de la sistarea e.f.
condiţia fizică scade ajungând la
momentul de pornire sau chiar mai jos
- E.f.este un MEDICAMENT şi stoparea lui
este similară opririi medicaţiei unei boli
cronice
- fără exerciţiu fizic, capacitatea de
activitate fizică se deteriorează progresiv
- nu există altă opţiune terapeutică eficientă
decât exerciţiul fizic, efectuat constant
ASIGURAREA CONTINUITĂŢII
- un început bun, prin alegerea unui program bun,
asumat, de exerciţii, care să-ţi facă plăcere
- notează elementele programului, ca să-ţi poţi
aminti mai uşor
- urmăreşte progresul prin ţinerea unui jurnal sau
întocmirea unui grafic
- fă exerciţiile în momentul din zi când te simţi mai
energic ( dimineaţa )
- menţine-ţi temperatura corpului la un nivel scăzut
( hidratare bună, aerisire bună, aer condiţionat,
îmbrăcăminte adecvată, înot)
- participă la exerciţii în grup sau alege-ţi un
partener de program; distrează-te !!!
- dormi suficient şi bine, cere ajutor dacă ai tulburări
de somn
- în pusee opreşte programul
- NU FUMA !!! fumatul şi exerciţiul fizic sunt
incompatibile
GRAFICUL MERSULUI

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
sapt. 1 sapt. 2 sapt. 3 sapt. 4
EXERCIŢIUL FIZIC LA
PERSOANELE CU DISABILITATE
SEVERĂ
- în stadiile avansate,mobilitatea
diminuează sever
- apar decondiţionarea şi problemele
legate de reducerea activităţii fizice :
►demineralizarea osoasă
► durerea
► spasticitatea
► depresia
- programul de exerciţii este mai important
decât în celelalte stadii
- necesită asistenţă şi protecţie
suplimentară
- rolul terapiei ocupaţionale este major
- gimnastica respiratorie este vitală
- “gimnastica minţii “ foarte importantă
SIGURANŢĂ

- mediul de exerciţii trebuie să fie sigur


- evită pavimentele alunecoase , covoarele
- înlătură obstacolele
- lumină suficientă
- dispozitive stabile
- exerciţii din poziţii de start cu bază largă
de susţinere
- greutăţi pe cadru sau cârje
EXERCIŢIUL FIZIC ESTE UN
MEDICAMENT
ŞI
ESTE
UN MEDICAMENT
FOARTE BUN !!!
SPASTICITATEA
- prin afectarea căilor corticospinale în
cadrul bolii

Poate fi agravată de:


• pusee
• episoade infecţioase ( inf. urinară)
• pusee febrile
• tulburări de tranzit intestinal
• escare
• orteze nepotrivite
• îmbrăcăminte/ încălţăminte prea strâmtă
• administrarea interferonului la pacienţii
sensibili la caldura
• se asociaza frecvent cu durerea
TRATAMENTUL
SPASTICITĂŢII

1.PLAN INDIVIDUALIZAT
2.TRATAREA ORICĂRUI FACTOR FAVORIZANT
3.NU ORICE SPASTICITATE TREBUIE TRATATĂ
OBIECTIVELE TERAPIEI SPASTICITĂŢII :
- Ameliorarea funcţiei ( mobilitate, poziţie şezând,
transfer, echilibru, manevrare scun rotile)
- Îmbunătăţirea şi uşurarea igienei
- Creşterea confortului ( reducerea durerii,
îmbunătăţirea somnului, pregătire pentru ortezare)
- Prevenirea şi terapia complicaţiilor musculo-
scheletale (contractură, subluxaţii)
- Raţiuni cosmetice ( creşterea toleranţei pentru
încălţăminte)
INIŢIAL TERAPII NONMEDICAMENTOASE
• modificarea comportamentelor zilnice
• kinetoterapia
• Fizioterapia ( masajul cu gheaţă)
• terapia ocupaţională (orteze)
MEDICAŢIA ORALĂ:
- indicată atunci când metodele
nonmedicamentoase sunt ineficace
- se iniţiază initial în doză mică crescută
progresiv sub observaţie medicală
- atenţie la reacţia adversă: hipotonia
musculară şi tulburări de mers secundare
- au şi reacţii adverse sistemice: sedare,
somnolenţă etc.
- trebuie asociate permanent cu fizioterapia
Tratamentul medicamentos oral
al spasticităţii

1. medicaţia de prima alegere:


• BACLOFEN ( Lioresal®) –E.S: uscăciune, greaţă,
slăbiciune musculară
• TIZANIDINA – E.S.:ameţeală, uscăciune,
oboseală, hepatotoxicitate
2. medicaţia de a doua alegere:
• BENZODIAZEPINE: clonazepam/diazepam E.S:
sedare, astenie
• GABAPENTINA
3. medicaţia de a treia alegere;
• CLONIDINA- posibil sistem transdermal. E.S :
bradicardie, hTA; depresie
• DANTROLENUL – E.S: hepatotoxicitate, greţuri,
vărsături
ALTE TIPURI DE TERAPII
1. TERAPIA INTRATECALĂ CU BACLOFEN
- Terapie eficace
- Pompă implantată şi un sistem cu cateter; lichidul
deversat în L.C.R
- Doza poate fi precis controlată
- Cost ridicat ( pompa 8000$ iar reumplerea 500$;
reînoire la 4-5 ani)
- Riscuri: infecţia, stopul respirator prin supradoză,
meningită
2. TERAPIA CU TOXINĂ BOTULINICĂ
- în spasticitate regională- efect local
- efect clinic 2-6 luni
- necesară o selecţie atentă a muşchilor de injectat
în funcţie de obiectivele urmărite
- E.S locale ( pareză prea mare) sau sistemice
( diplopie,tulb.deglutiţie,oboseală,tulb.sfincteriene)
TRATAMENTUL
SPASTICITĂŢII
!!! INDIVIDUAL !!!

1. Afectează funcţia sau independenţă ?


2. Este dureroasă ?
3. Ce opţiuni terapeutice au fost deja încercate ?
4. Care sunt costurile tratamentului ?
5. Care sunt posibilele limitări şi efecte adverse ?
6. Care sun beneficiile raportat la riscuri ?