PSIHOLOGIA

ALIMENTATIEI
UMANE
- Curs -

Lector univ. dr. SONIA CRISTINA STAN

Universitatea Politehnica din Bucureşti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice
Curs 5
ISLAMUL (CORANUL)

Islamul ca religie apare în secolul VI e.n. în Arabia acelor

vremuri (Arabia Saudită de astăzi).
 Profetul Mahomed s-a născut în anul 570 e.n. la Mecca.

 Coranul este textul sfânt fundamental al islamului şi

reprezintă „recitarea” sub formă de versete a cuvântului lui
Allah.
 Mai există Hadith (din arabul hadihh), care înseamnă
„tradiţie”, dar şi „povestire”. Este a doua sursă de texte
sfinte a islamului, după Coran.

 Multe dintre restricţiile alimentare din Coran sunt comune

cu iudaismul (ci nu asemeni tradiţiei creştine care se
identifică prin refuzul regulilor alimentare iudaice).
 Esenţialul prohibiţiilor alimentare se află aici:

 „Oprită vă este mortăciune, sânge, carne de porc,

apoi aceea la a cărei junghiere s-a amintit
altcineva în loc de Dumnezeu, deci ce e năduşit
sau a pierit în urma căderii, sau s-a străpuns de
coarnele altei vite, sau s-a sfâşiat de fiare oprit
este, ca şi ceea ce s-a junghiat idolilor”. (Coranul,
V, 4).

 „cine a fost silit (să mănânce) fără să aibă poftă şi

fără să se poată împotrivi, acela n-are păcat, căci
Dumnezeu este iertător, îndurat”. (Coranul, II,
167-168).
 Sunt multe analogii cu iudaismul

 Dar sunt şi diferenţe majore:

 islamul tolerează în totalitate animalele acvatice

 malikiţii (un neam arab) mănâncă până şi porc-de-

râu african
 peştele este permis în totalitate, chiar şi mort

 calul şi măgarul sălbatic sunt permise

 este permis iepurele

 Interzicerea porcului
 Printre animalele proscrise, excluderea porcului
este determinantă. În timp ce iudaicii îl
consideră o specie interzisă asemeni multor
altora, Coranul îi dramatizează proscrierea, îi
subliniază interdicţia cu multă convingere.

 Nu există nici cea mai mică justificare explicită

pentru acest lucru în Coran.
 Alte interdicţii:
 animalele sălbatice sunt permise, cele domestice nu
 dacă un animal dometic scapă şi redevine sălbatic, este
permis
 indicaţii bizare: „Când nu poţi înşfăca vreunul dintre
animalele tale domestice, tratează-l ca pe un vânat, dacă o
cămilă cade într-un puţ astfel încât să poţi ajunge până la ea,
înjunghi-o potrivit ritului” („Traditions islamiques”, Jean
Maisonneuve, 1984, Paris, p. 15)
 un animal mort (dobitoc mort) nu poate fi mâncat
 un animal pe moarte sau care agonizează poate fi mâncat,
dacă mai are suflu de viaţă şi dacă se sacrifică după ritual
 un animal mort nu poate fi înjunghiat (dacă e mort deja)
 vânatul este permis, dacă este ucis cu ajutorul unui ţăruş, fie
cu botul unui câine, fie cu o săgeată, sau cu un jet de pietre
 (Dacă însă acel câine de vânătoare muşcă din vânat, acesta
nu mai poate fi consumat, considerându-se, spune Coranul,
că „atunci câinele pentru el însuşi a vânat”).
 Sacrificiul
 procedura tăierii pretinde ca sacrificatorul să fie musulman sau să
aparţină religiilor oamenilor din Carte (adică moştenitorii lui Abraham şi
Iisus!!). Bucatele acestora din urmă sunt încuviinţate, dacă nu sunt
contradictorii cu recomandările musulmane
 uciderea de către copil, omul beat sau dement nu este validă (explicaţia
este că animalul nu trebuie să dispară accidental, ci voit şi conştient)
 Carnea este astfel hallal (adică autorizată şi licită). Pentru ca acest
lucru să se înfăptuiască, pe lângă cele de mai sus, mai trebuie:
 ca şi la iudaici, să se folosească un cuţit foarte ascuţit, o

singură tăietură pe grumaz

 se evită decapitarea

 dacă tăietura începe de la ceafă, animalul devine ilicit

 dacă animalul moare suferind, carnea se opreşte de la

consum
 animalul se culcă pe partea stângă şi se îndreptă spre

Mekka (reducerea suferinţelor pare să răscumpere gestul

ucigaş)
 când se loveşte animalul, se rosteşte „În numele lui

Dumnezeu, Dumnezeu este cel mai mare” (conferă morţii o

justificare religioasă). În arabă: Allahu Akbar!.
Vinul este interzis
 Coranul nu condamnă atât vinul ca băutură ieşită dintr-un
proces de fermentare, cât efectele îmbătătoare ale vinului
 de altfel, majoritatea religiilor condamnă acest lucru
 creştinii nu-l interzic – e simbol alsângelui lui Iisus), dar se
străduiesc să-i limiteze consumul
 vinurile din curmale şi nabîdh sunt permise (sunt slab
alcoolizate)
 Ramadanul
 Ramadân este numele lunii a noua din an şi este cel mai important
post musulman
 El s-a instituit la Medina în anul 2 al egirei, pentru comemorarea
primei revelaţii avute de profetul Mahomed în luna ramadanului
Calendarul islamic începe cu data 1 muharram, anul 1
hegira, dată care corespunde în calendarul solar gregorian
cu data de 15 iunie 622 d. H., și reprezintă începutul erei
islamice marcată de strămutarea profetului Muhammad de
la Mecca la Yathrib (viitoare Medina).
 Anul islamic este un an selenar, format din douăsprezece

luni, iar fiecare lună are un numar de zile egal cu un ciclu

lunar complet. Ca atare, anul islamic numară 354 de zile,
adica cu 11 zile mai puțin decât anul solar, folosit acum
curent în întreaga lume. Acest lucru face ca sărbătorile
islamice raportate la calendarul solar sa fie în fiecare an
cu 11 zile mai devreme față de anul precedent.
 Astfel, în calendarul nostru, Ramadanul pică diferit în

fiecare an, nu are o dată fixă (cam prin luna iulie).

 este un fel de a-ţi dovedi credinţa şi recunoştinţa
 în timpul întregii luni a Ramadanului este interzis să te hrăneşti între
răsăritul şi apusul soarelui (doar după ce apune soarele)
 Stălpii postului sunt cinci: intenţia, abstinenţa de la
mâncare, de la băutură, de la raporturi sexuale, de la
orice ispită a dorinţei

- de la abstinenţa alimentară sunt scutiţi: bolnavii, lăuzele

şi călătorii („Ei să postească în alte zile, Dumnezeu vrea
să vă uşureze, nu să vă facă greutate”).

- cine încalcă regulile trebuie să se supună unui regim de

iertare a păcatelor: două luni consecutive de post pentru
fiecare zi de post compromisă, sau să furnizeze hrana
necesară pentru 60 de săraci