BUGETUL PUBLIC

PRINCIPIILE BUGETARE:
1.PRINCIPIUL UNIVERSALITĂŢII
presupune cuprinderea (includerea) în
bugetul public a veniturilor şi cheltuielilor
publice cu sumele lor totale (integrale) în
sume brute. Acest principiu presupune ca
toate veniturile publice şi toate cheltuielile
publice să se realizeze numai în cadrul
bugetului public.
2. PRINCIPIUL UNITĂŢII BUGETARE
3. PRINCIPIUL NEAFECTARII VENITURILOR
BUGETARE
4. PRINCIPIUL ANUALITĂŢII BUGETULUI PUBLIC
5. PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII BUGETARE.
6. PRINCIPIUL ECHILIBRULUI BUGETULUI
PUBLIC
7. PRINCIPIUL PUBLICITĂŢII BUGETARE
 BUGETUL DE STAT.

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

DE STAT.
BUGETELE FONDURILOR SPECIALE.

ELABORARE. APROBARE
 
 Procesul bugetar public cuprinde:
ansamblul măsurilor, acţiunilor şi tehnicilor
întreprinse de către instituţiile publice cu
atribuţii specifice în scopul aplicării concrete a
politicii financiare promovate de autorităţile
publice guvernamentale şi legislative.
Organizarea şi desfăşurarea procesului bugetar
public presupune: existenţa unor resurse
financiare corespunzătoare şi alocarea lor în
vederea furnizării către persoanele juridice şi
cele fizice a serviciilor şi bunurilor publice.
principalele faze ale procesului bugetar public
ELABORAREA PROIECTELOR BUGETULUI DE
STAT,
BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

ŞI
BUGETELOR FONDURILOR SPECIALE
 
1. INIŢIATIVA BUGETARĂ
 În ţara noastră, potrivit Constituţiei
României, proiectul bugetului de stat şi cel al
asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de
către Guvern, care le supune aprobării
Parlamentului, prin proiecte de lege separate.
 În acelaşi sens, Legea privind finanţele
publice prevede că Guvernul elaborează proiectul
bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de
stat şi al bugetelor fondurilor speciale, pe care le
înaintează Parlamentului, împreună cu raportul
privind situaţia macroeconomică şi socială pentru
anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia pe
următorii 3 ani.
Documentele ce stau la baza elaborării
proiectului de buget
 propunerile de sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile
administraţiei publice locale;
 posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar
Calendarul bugetar.
Elaborarea proiectului de buget fiind o fază
complexă şi pentru a se putea realiza şi prezenta
Parlamentului în timp util, Legea privind
finanţele publice prevede un adevărat scadenţar
al datelor până la care trebuie să se efectueze
lucrările ce revin organelor implicate în procesul
bugetar.
Ministerul Finanţelor Publice va înainta
Guvernului, până la data de 1 mai, obiectivele
politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar
pentru care se elaborează proiectul de buget şi
pentru următorii 3 ani, împreună cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de
credite, urmând ca acesta să le aprobe până la
data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru
buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra
principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Ministrul finanţelor publice va transmite
ordonatorilor principali de credite, până la data
de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va
preciza contextul macroeconomic pe baza căruia
vor fi întocmite proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
Până la data de 15 iunie, Ministerul Finanţelor
Publice comunică ordonatorilor principali de
credite limitele de cheltuieli, astfel
redimensionate, în vederea definitivării
proiectelor de buget propriu.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca
până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună
la Ministerul Finanţelor Publice propunerile
pentru proiectul de buget propriu şi anexele la
acesta, pentru anul bugetar următor, cu
încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările
pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii
şi fundamentări detaliate.
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea
Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în
proiectul bugetului de stat.
Autorităţile administraţiei publice locale au
aceeaşi dată – 15 iulie pentru a depune la
Ministerul Finanţelor Publice propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat.
Ministerul Finanţelor Publice examinează
proiectele de buget şi poartă discuţii cu
ordonatorii principali de credite asupra acestora.
În caz de divergenţă, hotărăşte Guvernul.
Proiectele de buget şi anexele la acesta,
definitivate, se depun la Ministerul Finanţelor
Publice până la data de 1 august a fiecărui an
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza
proiectelor de buget ale ordonatorilor principali
de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte
proiectele legilor bugetare şi proiectele
bugetelor, pe care le depune la Guvern până la
data de 30 septembrie a fiecărui an.
După însuşirea de către Guvern a proiectelor
legilor bugetare şi de buget, acesta le supune
spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până
la data de 15 octombrie a fiecărui an.
 Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu,
pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole,
precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii
principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi
creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.
 Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă
informaţii privind necesarul de finanţare pe termen
mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii
bugetari respectivi.
 Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel
puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute
în bugetul anului precedent.
 Evaluarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Raportul prin care se supune

Parlamentului proiectul bugetului de stat
cuprinde, în realitate, însuşi programul de
guvernare al partidului sau partidelor aflate la
putere, cu indicarea direcţiilor, obiectivelor,
mijloacelor, metodelor şi căilor de realizare a
acestui program.
La evaluarea volumului veniturilor şi
cheltuielilor bugetare se utilizează mai multe
metode :
• a) metoda autonomă sau a penultimei, care constă în
evaluarea forfe-tară a veniturilor şi a cheltuielilor
bugetare, pe baza rezultatelor obţinute în penultimul
an;
• b) metoda majorării sau diminuării are în vedere
rezultatele executării bugetului de stat obţinute în
ultimii ani, pe baza cărora se stabileşte rata medie
anuală a creşterii (descreşterii) veniturilor, respectiv
cheltuielilor bugetare.
• c) metoda evaluării directe a veniturilor şi cheltuielilor
bugetare, care are în vedere dimensionarea fiecărei
categorii de venituri sau destinaţie de cheltuieli, în
raport cu preliminările pe anul în curs şi cu previziunile
privind dezvoltarea economiei în perioada următoare.
 România ar trebui să treacă la o programare
bugetară pe şapte ani, pentru a se adapta la
practicile europene. Avem în vedere că şi
Uniunea Europeană aplică o programare
bugetară pe şapte ani.
Tara noastră beneficiaza, de la data la care a
devenit stat membru (1 ianuarie 2007), de
importante credite nerambursabile din Bugetul
Uniunii pe perioada 2007-2013, iar România are
de contribuit cu cofinanţare pe cei şapte ani,
ceea ce ar presupune să avem o programare
bugetară corespunzătoare, adică pe şapte ani.