Prelegerea III

SUBIECTELE D.I.Public

• Concept:
• Clasificare:
• Statul, principal subiect:
– Tipuri de state
– Recunoaşterea statelor
– Neutralitatea
– Succesiunea statelor
– Răspunderea internaţională
• N.Ecobescu, V. Duculescu – destinatarii
normelor şi principiilor fundamentale DIP.

• D. Mazilu, D. Popescu şi A. Năstase –

creatorii şi destinatarii NJ internaţionale.

• Concept: entităţi care participă la raporturile

internaţionale, titulare de drepturi şi obligaţii
în RJ dintre acestea.
Clasificare:
principale (originare); directe, cu capacitate
deplină de exerciţiu – statele;

secundare (derivate); statele le conferă acest

statut, prin acordul lor de voinţă. Capacitate
limitată de exerciţiu - OII; MEN (naţiunile
care luptă pentru eliberare)
• Vaticanul, subiect distinct, cu statut special.
• Dispute doctrinare:
societăţile transnaţionale
persoana fizică:
- Nu are recunoscută unanim calitatea de
subiect DIPb
STATUL: subiect principal / fundamental
• Trăsături:
a) originar
b) deplin
c) indivizibil
d) exclusiv
e) inalienabil
• Suveranitatea:
- caracteristică esenţială a statului ca
subiect DIP
- Cea mai importantă trăsătură a puterii
de stat.
Presupune:
- supremaţie în interior
- independenţă în exterior
Elementele Personalităţii Juridice a statului:
• o populaţie permanentă (raţiunea şi substanţa unui
stat)
• un teritoriu determinat (baza materială a existenţei
statului)
• O autoritate executivă (un guvern independent -
structura care exercită PS)
• capacitatea de a intra în relaţii cu alte state,
implicând suveranitatea
(Conv. de la Montevideo privind drepturile şi
obligaţiile statelor, 26 dec.1933, SUA şi statele
latino-americane)
Drepturile şi îndatoririle fundamentale
ale statelor

În cadrul ONU:
Declaraţii, Rezoluţii Adunarea Generală
Carta drepturilor şi îndatoririlor economice
ale statelor, A.G. ONU, 12 decembrie 1974
Anterior, in documente internaţionale
regionale:
Convenția de la Montevideo, 1933;
Carta Org. Statelor Americane, Bogota,
1948;
Tipuri şi categorii de state:

Unitare (propriu-zise)
Compuse (uniuni de state)
uniunea personală
uniunea reală
confederaţia
federaţia
asociaţiile de state.
1. Uniunea personală:
sunt subiecte distincte DIP T. Române,
1600; Muntenia & Moldova, 1859-1860.

2. Uniunea reală:
Statele au relaţii DIP între acestea, iar
în raporturile cu alte state, unic subiect DIP
Au&Ungaria, 1867-1919; Muntenia &
Moldova, 1861-1862.
3. Confederaţia:
asociaţie de state independente, suverane,
constituită pe bază de tratat
organ comun deliberativ (Dietă, Congres)
Statele membre sunt subiecte distincte DIP (SUA,
1778-1787; CH, 1291-1798 şi 1815-1848 ş.a.)
4. Federaţia (statul federal):
uniune de state, pe bază de Constituţie
organe comune
statele membre au şi organizare proprie
Subiect unic DIP, cu unele competenţe limitate
pentru membri. (SUA, Canada, Arg, Ge, Au,
Elveţia, FR).
• Asociaţiile de state: (Comunitatea britanică, 1776-1949,
Commonwealth / Comunitatea naţiunilor; Uniunea
Franceză (1946-1954).
• Statele dependente
Vasalitatea: statele nu au fost subiect DIP
Protectoratul: limitare drepturi; Formă de dependenţă
colonială (Maroc, Tunis / Franţa. Egipt / Anglia).
Teritoriile sub mandat şi sub tutelă: Franţa / Monaco;
Elveţia / Liechtenstein, între Italia / San Marino.
Teritorii internaţionalizate: teritoriul Saar, Danzig,
Memel, Trieste, Insula Creta, Muntele Athos, Albania,
Eritreea, Ierusalim, Kosovo.
III. Naţiunile care luptă pentru eliberare (MEN): Nu sunt state
naţionale. Subiect DIP limitat şi tranzitoriu
IV. OII - Subiect derivat, Subiect atipic, limitat.
V. ONG - Nu sunt subiecte DIP
VI. Societăţile transnaţionale – Nu sunt subiecte DIP.

VII. PF - controversat. Rol în creştere permanentă în RI.

Poate fi subiect DIP ? limitativ

VIII. Vaticanul – centrul mondial al BC, recunoscut ca stat

până la 20 sept. 1870 (cucerirea Romei)
Prin Tratatul de la Lateran – 11 febr. 1929
13.09.04, Castelul Gandolfo, Titlul de Dr Honoris Causa
pentru Papa Ioan Paul al II-lea, conferit de Rectorul USH, dl.
prof.univ.dr. Aurelian Bondrea
 RECUNOAŞTEREA
INTERNAŢIONALĂ A STATELOR

R se referă la state nou înfiinţate

Recunoaşterea nu este un act juridic propriu-zis.
R este un act politic, generator de efecte juridice.
Trăsături:
- caracter unilateral
- caracter declarativ
Nerecunoaşterea este un act inamical; nu afectează
existenţa entităţii ca stat.
Forme:
I. de jure – deplină, definitivă, irevocabilă
de facto – acceptare rezervată (caracter limitat,
provizoriu, revocabil)
II.Expresă – declaraţie, notă diplomatică, mesaj de
felicitare;
Tacită – stabilire relaţii diplomatice, tratat bilateral.

Problema participării la conferinţele internaţionale: nu

echivalează cu recunoaşterea;
Fenomenul este de actualitate?
 RECUNOAŞTEREA GUVERNELOR

Când se pune problema recunoașterii internaționale?

Aceleaşi forme de recunoaştere
• Recunoaşterea G nu echivalează cu R statului
• Criterii pentru legitimitatea unui nou G:
exercită o autoritate efectivă;
teritoriul controlat integral sau în cea mai mare
parte;
sprijinul populaţiei.
Doctrine:

Jefferson - SUA, admite recunoaşterea oricărui guvern,

format potrivit voinţei poporului

Tobar, Ecuador, legitimism constituţional; R să se

producă numai când G este pe cale constituţională

Estrada, Mexic, 1930, Nici un G nu are dreptul să se

pronunţe asupra legitimităţii altui G

În prezent, statele se abţin să se pronunţe asupra RG

Neutralitatea statelor

Forme:
a) clasică: Nu se implica în nici un mod în războiul
dintre alte state. (Utrecht,1713; Haga, 1907)
Elemente:
1) abţinerea:
2) imparţialitatea:
b) diferenţiată: Consecinţă a interzicerii războiului de
agresiune / aplicării principiului securităţii colective.
c) permanentă. Obligaţii.
Instituire
Cazuri: Elveţia, Laos, Malta, Austria (România?)
 SUCCESIUNEA STATELOR
Când se pune problema succesiunii statelor?
- modificări teritoriale:
fuziune / absorbţie
dezmembrare / separare
transfer teritorii

La ce se referă:
- tratate / bunuri / arhive / datorii / cetăţenie.

Codificare:
Cv ref la succesiunea statelor cu privire la tratate, Viena 1978;
Cv. ref. la succesiunea statelor cu privire la bunuri, arhive şi
datorii, Viena 1983.
Există Succesiunea de drept? NU!
 RĂSPUNDEREA INTERNAŢIONALĂ
A STATELOR

Cine răspunde în plan internațional: Subiectele

DIP
DI Clasic: RI nu era aplicabilă – atentat la
suveranitate
Conf. Haga 1930, prima abordare privind
răspunderea statelor

DI Contemporan, O.N.U., 1949:

RI pt acte ilicite
RI pt risc (acte non-ilicite)
UN, 2001, Proiect pv responsabilitatea statelor pt
actiuni internationale ilicite
Elementele RI:
- Încălcarea unei NJ Internaţionale (act ilicit)
- Producerea unui prejudiciu
- Existenţa unui raport de cauzalitate
Formele RI:
• Răspunderea politică
• Răspunderea morală
• Răspunderea materială
• Răspunderea penală
Cauze de înlăturare a răspunderii:

a)consimţământul statului:
b) luarea unor măsuri de constrângere autorizate
de DIP
c) forţa majoră
d) starea de necesitate
e) legitima apărare