2.

Departamente
de relaţii publice
 Variante:
 departamente interne
 Agenţii externe (firme spceializate)
 variante mixte
 2.1. Departamente interne
 primul departament
intern de Relaţii
publice:
 George Westinghouse,
1889.
 Câştigă adeziunea
publicului faţă de
utilizarea curentului
electric alternativ, în
detrimentul lui Thomas
Edison, care propunea
curentul continuu (Pricopie,
2001, pp. 67-71).
2.1. Departamente interne

 Departamentele interne cunosc azi o

dezvoltare accentuată. Managerii observă că:
 RP duc la creşterea profitului
 Se reduc cheltuielile cu procesele judiciare,
boicoturi, crize.
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP

 Dependentă de:
 obiectivele organizaţiei
 publicurile cheie
 tipurile de activităţi organizate frecvent
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP

Structura:
 Şeful departamentului
 Coordonează întreaga activitate

 Asigură interfaţa între condicerea organizaţiei şimembrii

departamentului
 Îşi asumă responsabilitatea pentru proiectarea şi implementarea
politicilor de comunicare ale organizaţiei
 Coordonatorii de proiecte
 Îşi asumă activităţile specifice pe eveniimente sau categorii de
public cheie
 Specialiştii în comunicare
 Distribuiţi pe echipe corespunzătoare fiecărui proiect

 Tehnicienii
 Asigură partea logistică: comunicaţii, editare, prelucrare de
imagini, sunet, design, secretariat, etc)
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP

 Avantajele departamentului intern

 costuri mai mici
 comunicare mai eficientă cu conducerea şi alte
departamente ale organizaţiei
 cunoaştere mai bună a organizaţiei şi domeniului spceific
acesteia
 grad mai ridicat de fidelitate faţă de organizaţie
 acumularea unei documentaţii care rămâne în proprietatea
organizaţiei (baze de date, monitorizare şi analiză de
presă, informaţii despre publicuri)
 relaţie durabilă cu publicurile
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP
 Dezavantaje:
 raportul de subordonare faţă de management duce
la scăderea obiectivităţii
 angrenarea în activităţi de rutină afectează
concentrarea asupra obiectivelor specifice de RP
 riscul unor relaţii tensionate cu alte departamente:
HR, marketing, juridic, vânzări (conflicte, chiar crize
organizaţionale)
 incapacitatea de a acoperi toate serviciile
(monitorizerea de presă)
 dificultatea de a obţine bugete adecvate.
2.2. Agenţii externe
 Spre deosebire de advertising, utilizarea serviciilor
externe în RP este mai scăzută (50%) (Hart, p. 18)
 Factori care determină alegerea serviciilor de RP
externe:
 organizaţii prea mici: nu-şi permit bugetarea permanentă a
RP
 organizaţii prea mari: presupun o gamă uriaşă de probleme
de RP
 lipsa competenţelor interne pentru organizarea şi
administrarea activităţilor de RP
2.2. Agenţii externe. Avantaje
 Profesionalism:
 asigurarea unei game variate de servicii RP
 experţi specializaţi pe toate domeniile RP
 atenţie sporită componentei de cercetare
 utilizarea unor tehnici şi strategii de ultimă oră
 accesul la mai multe contacte (public intermediar) şi lideri de opinie
 experienţă mai mare în situaţii comunicaţionale speciale (criză)
 capacitate mai mare de mobilizare
 Obiectivitate sporită:
 accesul la informaţii şi baze de date mai mari, specializate, acumulate în timp
 independenţa faţă de structura managerială, cultura organizaţională, cutume
locale, influenţe personale, etc
 Flexibilitate:
 Serviciile pot fi achiziţionate parţial sau secvenţial
 Posibilitatea extinderii serviciilor, fără afectarea structurii organizaţionale interne
 Credibilitate
 Expertiza oferită de un serviciu extern este acceptată mai repede, fără să fie
disputată sau pusă la îndoială
2.2. Agenţii externe. Dezavantaje
 Timp limitat
 activităţi planificate cu mai mulţi clienţi concomitent

 disponibilitate scăzută

 dificultăţi în culegerea informaţiilor din interiorul organizaţiei

 Superficialitate
 lipsa implicării personale, a empatiei, a identificării cu organizaţia

 dificultăţi în înţelegerea specificului organizaţiei şi domeniului de

activitate
 Costuri ridicate
 costuri mai mari pentru serviciile curente

 preţurile detaliate ridică valoarea serviciilor, chiar de 10 ori (taxe,

consultanţă, proiect, costuri de implementare, consumabile, etc)
 Mobilitatea staffului agenţiei
 piaţa forţei de muncă în RP duce lipsă de specialişti buni.

 un specialist rămâne maxim doi ani într-o agenţie. Insuficient pentru

a-şi cunoaşte munca.
2.3. Soluţii mixte

Unele organizaţii apelează la o combinaţie de servicii interne şi

externe. Motive:
 amplificarea avantajelor

 compensarea dezavantajelor

Variante:
 angajaţi interni:
 acţiuni curente (comunicare internă, comunicare cu publicul

cheie)
 participarea la implementarea proiectelor oferite de firmele

externe
 firme externe: activităţi speciale (relaţii cu mass-media,
organizare de evenimente, monitorizare de presă)
Mari companii de PR

 Top Ten PR 2001 în funcţie de venituri

1 Weber Shandwick Worldwide $426,572,0182


 Fleishman-Hillard Inc. $345,098,2413
 Hill and Knowlton, Inc. $325,119,0004
 Incepta (Citigate) $266,018,3715
 Burson Marsteller $259,112,0006
 Edelman Public Relations Worldwide $223,708,5357
 Ketchum, Inc. $185,221,0008
 Porter Novelli $179,294,0009
 GCI Group/APCO Worldwide $151,081,6451
 Ogilvy Public Relations Worldwide $145,949,285
http://www.corporatewatch.org/?lid=1568#inhouse
Mari asociații internaţionale

Firmele de PR se asociază pentru:

- promovarea și apărarea intereselor de companie și individuale

- schimburi de experiență și cercetare

- protejarea identității domeniului

- atragerea forței de muncă de calitate

- cunoaștere reciprocă

-
 Mari asociații internaţionale
Consiliul
firmelor de
PR (Council
of PR Firms)

– cea mai
importantă
organizație.
Include circa 122
companii,
cele mai
importante pe
plan mondial.
 Mari asociații internaţionale
Public
Relations
Society of
America
(PRSA)

Sediul în New
York.
Cea mai mare
organizaţie
profesională.
Aproape 20 000
membri.
117 filiale.
 Mari asociații internaţionale
International
PR
Association
(IPRA)

Înfiinţată în
1955, de
PR-işti
americani şi
europeni.
Una din cele
mai active
în domeniul
cercetării.
Promovează o
cartă a
transparenţei
în mass-
media.
 Mari asociații internaţionale
PR
Consultants
Association
(PRCA)
Cea mai
mare
asociaţie
comercială a
companiilor
de PR din
Marea
Britanie
(70% din firme).
Fondată în
1969.
 Mari asociații internaţionale
Institute of
Public Relations
(IPR)
Asociaţie a
practicanţilor
individuali din
Marea
Britanie.
Înfiinţată în 1948.
Peste 7000
membri.
Asociații naţionale