COMUNICARE si CULTURA

ORGANIZATIONALA
Comunicarea publica, Comunicarea empatica

UTILAJ 1,an 1 - UTCB

 . 1.Comunicarea publică și libertatea de exprimare

 Constituția României, art. 30:

,,Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor
de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare în public, sunt inviolabile.”

Există limite ale libertății de exprimare?

Constituția României (2003)

-‣ Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața
particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine;
-‣Sunt interzise de lege:
- defăimarea țării și a națiunii;
- îndemnul la război de agresiune;
- îndemnul la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă;
- incitarea la discriminare;
- incitarea la separatism teritorial;
- incitarea la violență publică;
- manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
 Cenzura

 Definiție DEX:
,,Controlul prealabil exercitat, în unele state, asupra
conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor
de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra
corespondenței și convorbirilor telefonice.”

Tipuri de cenzură:
1. instituționalizată 2. neinstituționalizată
(instituită de stat) (aparținând unor grupuri de
interese)
1. legală 2. Ilegală (prin acte de corupție)
1. prealabilă, ante factum 2. ulterioară, post factum
(înainte de publicare) (după publicare, prin sancțiune)
 2. Comunicarea empatică

Empatie = identificare afectivă (parțială)

a empatiza = a trăi emoțiile altei

gr.en - în
persoane
gr. pathos – simțire,
emoție

Dacă în cazul comunicării publice, principiul dominant este cel al toleranței ( sunt
interzise de lege îndemnul la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă,
incitarea la discriminare), în cazul unei comunicări restrânse ( de exemplu, cu doi
participanți), principiul de bază este cel al empatiei. Gradul în care reușim să
empatizăm cu ceilalți reprezintă măsura succesului, atât în viața particulară, cât și
în cea profesională: de educator, cadru didactic, medic, psiholog, actor, negociator.

Exemple de atitudini empatice/non-empatice, concentrate într-un singur răspuns:

 Doamna X spune: Am lucrat atât de mult astăzi...! Am mai stat și vreo două ore în
plus, peste program!...
 Doamna Y răspunde: .......................................
.

Ei, lasă! Că
și eu lucrez
câte
10 ore, în fi
ecare
zi, și nu mă
mai
plâng!

A) Răspunsul non-empatic de respingere

s ă a st a!
Bine, la sunat
u te -a m
E e b la
n tr
să te î d in ța
e ș e
ce oră n e!
de m â i
B) Răspunsul non-empatic de indiferență
 De ce, s-a
întâmplat ceva?

C) Răspunsul empatic de acceptare

Of, bănuiesc că
ești foarte
obosită,nu-i așa?

D) Răspunsul empatic de susținere

 Comunicarea empatică se poate realiza la
toate cele trei niveluri ale limbajului:

1) La nivelul limbajului non-verbal 

- prin poziția ,,în oglindă”
(A. & B. Pease, 2013) Prof. Ruth Campbell a
descoperit un ,,neuron oglindă” în creier, care
activează partea responsabilă cu
recunoașterea și decodarea expresiilor faciale
și care produce instantaneu o reacție de
imitare, așa-zisa reacție de oglindă. Într-o
relație empatică, reproducem automat
expresiile celuilalt.
 2) La nivelul limbajului para-verbal
- prin adaptarea ritmului vorbirii
De obicei, persoana cu ritmul mai rapid se
conformează ritmului mai lent al
interlocutorului și nu invers.

3) La nivelul limbajului verbal

- Deschiderea discuției
Alegem pentru început un subiect ușor,
accesibil, de interes general sau un subiect
care îl binedispune pe interlocutor. (Am auzit
că ai luat un premiu! sau Ce năzbâtii mai
face ăla mic al tău?)
- Adresarea întrebărilor
În cazul în care cealaltă persoană este ostilă
comunicării ( de exemplu, un copil care
participă la o ședință de consiliere fără
tragere de inimă), este de preferat să evităm
întrebările închise ( cele cu două variante de
răspuns, de tipul Da/Nu), pentru că acestea
închid imediat dialogul. ( Ți-a plăcut în
vacanță? R: Nu.)
Întrebările închise ar putea fi înlocuite cu
variante de întrebări deschise, fară răspunsuri
prestabilite. (Povestește-mi, cum a fost
vacanța ta?)
.
- Menținerea conversației ( A. & B. Pease, 2013)

În cazul în care răspunsurile la întrebările deschise sunt prea scurte,

putem folosi așa-zisele ,,punți”. Acestea sunt mici expresii care
determină interlocutorul să continue conversația. Orice punte
trebuie urmată de o tăcere din partea celui care a folosit-o.
Exemple de punți: După care...?, Adică...?, De exemplu...?, Prin
urmare...?, Cum așa...?

Exemplu de comunicare cu punți:

-Povestește-mi, cum a fost vacanța ta?
-Pai... în prima zi am fost la munte...
-Așa, si...?
- ...și apoi ne-am întors acasa.
-Cum așa...?
-Au apărut niște probleme...
-Cum ar fi...?
-...faptul că tatălui meu i s-a stricat mașina!
- Asta însemnând că...?
-...însemnând că nu mai puteam continua excursia!
 .

 - Evitarea criticilor directe, a cuvintelor de dezaprobare, a

atacului
Chiar dacă punctul de vedere al interlocutorului este diferit de
al nostru, la o analiză mai atentă putem descoperi totuși, în
discursul său, câteva idei acceptabile sau convingeri comune,
pe care să le evidențiem în conversație. Să accentuăm parțile
comune, nu diferențele dintre noi!

Exercițiu
Transformați răspunul non-empatic de mai jos într-unul
empatic, de acceptare și susținere.

X spune: Tocmai am luat carnetul de șofer! ...e drept, din a patra

încercare...
Y răspunde: Cum, există cineva atât de încăpățânat încât să dea
de patru ori același examen? Hai, pici o dată, pici de două ori,
pici de trei ori... dar să nu te oprești nici după al treilea rateu ??
 Analiza răspunsului lui Y
Alegerea cuvintelor
Y folosește cuvinte depreciative: încăpățânat, rateu,
a pica (la examen)

Exemplu de răspuns empatic

Felicitări pentru reușită! Mă bucur să aflu că ești
ambițios și lupți până obții ceea ce ți-ai propus!
- Cuvintele depreciative din răspunsul lui Y sunt
înlocuite cu alte cuvinte, de încurajare și apreciere.

încăpățânat e înlocuit cu ambițios

rateu e înlocuit cu reușită
a pica ( la e înlocuit cu a obține ceea ce ți-ai
examen) propus
 .

 5. Dezbaterea academică
Reprezintă o formă de comunicare cu un număr mare de participanți. Karl
Popper, inițiatorul acestui tip de dezbatere, pornește de la premisa că mai
multe persoane la un loc, care au căutări și intenții comune, se pot
apropia mai mult de Adevăr, decât ar face-o o singură persoană izolată.
Nimeni nu deține a priori soluția unei probleme. Înaintăm în cunoaștere
bazându-ne pe erorile din trecut.Teoriile corecte sunt acelea care se
verifică în practică. Ipotezele neconfirmate sunt eliminate și înlocuite cu
altele noi. E mult mai ușor să înaintăm în cunoaștere nu de unul singur, ci
împreună cu ceilalți. Fiecare are ocazia să propună o ipoteză, pe care toți
ceilalți să o analizeze. Ramâne în picioare doar ipoteza care rezistă
tuturor contraargumentelor. Diferența de opinie nu reprezintă un
inconvenient, ci condiția necesară a unei dezbateri reușite.
Asadar, dezbaterea este o formă de comunicare care confirmă faptul ca
oameni diferiți, cu viziuni diferite, chiar opuse, pot lucra împreuna pentru
aflarea celei mai bune soluții la o problemă care îi privește pe toți.
 Recomandări bibliografice:

- Darwin, Ch.(1967). Expresia emotiilor la om si

la animale, Ed. Academiei RSR, Bucuresti
- Mucchielli, A. (2015). Arta de a comunica,
Polirom, Iasi
- Navarro, J. (2017). Secretele comunicării
nonverbale, Meteor Publishing, București
- Pease, A.&B. (2013.) Abilități de comunicare, Ed.
Curtea Veche, București
- Popper, K. (2000) Filosofie socială și filosofia
știintei, Ed. Trei,București
- Turcu (Gava), S. (2005). Libertate şi manipulare
în societatea contemporană, SINUC-UTCB/2005
- Constituția României, 2003
 ( Sorin Costreie, 2017)
.

Pentru a nu cădea în capcana unor lupte de idei neconstructive, participanții la

dezbateri academice țin cont de următoarele principii:
- Căutarea adevărului, nu a persuasiunii
Participanții au o atitudine flexibilă și o onestitate intelectuală care le permit
să-și schimbe opiniile pe parcursul dezbaterii, dacă forța argumentelor
oponenților este mai mare. Scopul dezbaterii nu este sa-i convingem pe ceilalți
cu orice preț, prin orice mijloace persuasive și oratorice că avem dreptate, ci
acela de a recunoaște si a accepta cea mai bună soluție, indiferent dacă este
propusă de noi sau de oponenții noștri. Se urmărește obiectivitatea în cântărirea
argumentelor și a contraargumentelor.

- Evitarea atacului la persoană

In cadrul unei dezbateri sunt puse în discuție idei, nu persoane. Nu se recurge la
intimidări, insulte, atacuri adresate celorlalți participanți.

- Respectul pentru oponent

Nu întrerupem o persoană care vorbește, indiferent cât de ,,revoltătoare” ni se
par afirmațiile sale sau cât de nerăbdători suntem să luăm cuvântul.

- Păstrarea unei atitudini raționale, controlarea emoțiilor

- Construirea de argumente valide din punct de vedere logic
- Apel la date și exemple verificabile