EVALUAREA PSIHIATRICĂ A

COPILULUI ŞI
ADOLESCENTULUI
 DIFERENŢE FAŢĂ DE
INTERVIEVAREA ADULŢILOR:
 Copilul este adus la medic
 El nu este informatorul principal

 Ar putea să nu răspundă la nici o întrebare,

indiferent de experienţa examinatorului
 TEHNICA EVALUĂRII
COPILULUI
 Interviul cu părinţii:
 Motivul consultaţiei
 APF, APP, dezvoltarea psihomotorie

 Structura şi funcţionarea familiei

 Particularităţi ale copilului: funcţionarea

motorie, cognitivă, afectivă, autoservirea,
comportamentul, somnul, apetitul, obiceiuri,
mişcări anormale, capacitatea de relaţionare.
 Interviul cu copilul:
 în prezenţa părinţilor
 întrebările se referă la:

- Şcoală

- Activităţi extraşcolare, relaţia cu prietenii

- Familie

- Cum se percepe pe el însuşi

- Acuze somatice

- Evenimente stresante din viaţa lui

- Cum îşi vede viitorul

 Completarea cu informaţii obţinute de la
profesori, etc.
 Examinarea fizică şi investigaţii
 Evaluarea psihologică
 Interviuri standardizate, chestionare
standardizate:
 CHILD BEHAVIOUR CHECKLIST
 THE TEACHER REPUT FORM

 YOUTH SELF REPUT FORM

 DEZVOLTAREA
PSIHO-MOTORIE
 COPILĂRIA: “proces de socializare şi
umanizare, de asimilare a universului socio-
cultural, este un fenomen complex ce
dispune de formule proprii, specifice.”
(Milea Ş.)
 Ey: “dezvoltarea psihică este procesul de
metamorfoză a nou-născutului subordonat
principiului plăcerii în adult care ascultă de
imperativele realului şi raţiunii.”
 ETAPELE DEZVOLTĂRII
PSIHO-MOTORII

 Perioada de sugar: 0- 1 an
 Antepreşcolar: 1- 3 ani
 Preşcolar: 3- 6 ani
 Şcolar mic: 6- 10 ani
 Preadolescenţa (şcolar mijlociu): 10- 14 ani
 Adolescenţa (şcolar mare): 14- 18 ani
 Dezvoltarea ca proces înnăscut al
organismului: predispoziţia genetică

 Dezvoltarea ca proces tranzacţional: natura

dinamică a procesului dezvoltării

 Normalitatea se constituie ca un continuu

cu perioade variate de schimbări rapide
 SUGARUL
 Dezvoltarea motorie:
 Stabilire a controlului cortical asupra funcţiei
motorii
 Relaxarea hipertoniei specifice

 Dispariţia reflexelor arhaice

 Apariţia, diferenţierea, perfecţionarea

mişcărilor voluntare
 Dezvoltarea psihică:
 Percepţiile cunosc un ritm foarte rapid de
dezvoltare
 Stabilitatea atenţiei este foarte redusă: la 1 an
atenţia voluntară nu depăşeşte 15-20 sec.
 Gândirea: doar coordonări senzo-motorii ca
modalităţi de răspuns la acţiunea mediului
 Limbajul: perioada preverbală: “gângurit”,

“perioada de lalalizare”(6 luni primele silabe),

“stadiul cuvântului-propoziţie”(10 luni)
 Afectivitatea: ţipătul, surâsul, zâmbetul (3luni),
după 6 luni procesul decentrării afective, emoţii.
 Activitatea:
 Principiul plăcerii
 Jocul-exerciţiu

 Conduită de investigare sau de explorare

 Conştiinţa:
 Toate percepţiile sunt orientate spre propriul
corp
 După 6 luni începe procesul de decentrare,
diferenţiere între EU şi mediul înconjurător.
 ANTEPREŞCOLARUL
 Dezvoltarea motorie:
 Perfecţionarea mersului
 Manualitatea

 Dezvoltarea psihică:
 Percepţii: adâncirea procesului de
conştientizare a existenţei unei realităţi
independente de sine.
Senzaţii intens impregnate emoţional
 Atenţia: predominant involuntară, cea voluntară
capătă un oarecare grad de stabilitate
 Memoria: până la 2 ani doar fixare, păstrare,
recunoaştere, evocările sunt involuntare. Este
mecanică, dependentă de încărcătura emoţională.
 Gândirea: -etapa preoperatorie, la 3 ani: zi-
noapte, număr.
-se desfăşoară în prezent
 Limbajul: -legătură afectivă  instrument de
comunicare.
-dislalie fiziologică
 Afectivitatea:
 relaţia mamă-copil  copil-familie
 reacţia de opoziţie (2- 5 ani)
 Activitatea:
 preluarea prin imitaţie a unor modele
 jocul simbolic, solitar
 jocul paralel, 3 ani, “fiecare pentru fiecare”
 deprinderi elementare de autoservire: după 2 ani şi
jumătate trebuie să bea singur, să se dezbrace, cere
oliţa.
 Conştiinţa:
 percepe realitatea ca pe ceva distinct de sine,
doar pe cea rezultată din sentimente senzaţii
personale
 PREŞCOLARUL
 Dezvoltarea motorie:
 Motricitatea câştigă în capaciatea de
coordonare, siguranţă, precizie, graţie.
 4 ani  pătrat, foloseşte foarfecele, merge cu
tricicleta
 5 ani  triunghi, stă pe vârfuri, sare într-un
picior în linie dreaptă
 6 ani  romb, stă într-un picior fără să
părăsească locul
 Percepţiile:
 Perioada întrebărilor
 Atenţia: voluntară devine stabilă, poate
lucra şi finaliza acţiuni
 Memoria: capacitatea de a reţine (poezii)
 Gândirea:
 volumul de informaţii şi cunoştiinţe
 utilizează şi elaborează simboluri
 limbajul
 Limite: “gândire ireversibilă”, doar ce percepe,
nu este capabil să ordoneze informaţia,
“gândire animistă”, “magică”
 Afectivitatea:
 După 2 ani şi jumătate apare nevoia definirii,
confirmării, afirmării.
 Exersarea propriei voinţe, afirmarea şi
impunerea ei.
 Devine capabil să stabilească contacte reale,
creşte dorinţa de succes, devine generos,
sociabil.
 Conştient de propriile trăiri emoţionale.
 Conduite etice, ruşinea, bun sau rău.
 Jocul simbolic, de construcţii, jocul cu roluri, cu
reguli (spre 6 ani).
 Respectarea unor interdicţii
 Conştiinţa funcţionează după principiul
recompensă- pedeapsă.

 Gelozia faţă de fraţi

 Criza de opoziţie: 3- 5 ani
 Crize dramatice de agitaţie psiho-motorie
 Cu auto şi hetero-agresivitate

 “ba nu!”
 ŞCOLARUL MIC
 Confruntarea cu şcoala
 Somatic: schimbarea dentiţiei de lapte,
creştere staturo-ponderală (F>B)
 Percepţiile câştigă în fidelitate,
complexitate, pot fi utilizate intenţionat
 Atenţia voluntară devine stabilă, dar este
predominată de cea involuntară
 Reţine în primul rând ceea ce îi trezeşte
interesul sau dacă este direct cointeresat.
 Gândirea după 7 ani poate reface în minte, în
dublu sens, fenomene percepute nemijlocit.
 Stadiul operaţiilor concrete
 Creşterea vocabularului şi de stăpânire a
conţinutului acestuia
 Imaginaţia pierde din caracterul fantezist, se
aproprie de realitate. Se dezvoltă imaginaţia
reproducătoare, delimitarea realului de imaginar.
 Afectivitatea domină existenţa copilului.
 Dorinţa de afirmare; ştie ce este permis şi ce nu.
 Angoasa de la 9 ani.
 PREADOLESCENŢA
 Transformări somato-endocrine
 Dezvoltarea psihică se caracterizează prin
amestecul de trăsături infantile şi adulte
 Gândirea critică, după 12 ani apare gândirea
formală (ipotetico- deductivă)
 Perioada adevăratei socializări, nevoia de
afirmare socială, apartenenţa la grup.
 Modificarea relaţiilor cu familia
 Interesul faţă de sexul opus
 Pasiuni faţă de unele domenii de activitate.
 Incapabil de autocontrolul noilor trăiri
emoţionale
 Jocul de creativitate, care cere îndemânare,
talent
 Etapa apariţiei EU-lui subiectiv
 Întrebări cu caracter abstract: ce e viaţa?
 Conştientizează pulsiunile erotice
 Acordă atenţie mai mare aspectelor
exterioare ale faptelor de comportament
decât motivelor lor.
 ŞCOLARUL MARE
 Ritmul dezvoltării somato-motorii
încetineşte treptat.
 Dezvoltarea personalităţii:
 Dezvoltarea conştiinţei de sine
 Negarea identităţii infantile

 Alegerea unei noi identităţi

 Construirea şi impunerea ei socială

 Procesele de cunoaştere beneficiază în
primul rând de latura voluntară a
domeniului cognitiv
 Restructurarea relaţiilor cu familia
 Grupul oferă eliberarea de la subordonarea
faţă de adult
 Vârsta celor mai curate şi intense prietenii
 Capacitatea crescută de a se subordona
scopurilor
 Activitatea are un caracter raţional,
premeditat.
 CLASIFICAREA
TULBURĂRILOR PSIHICE
 F70-79:
ÎNTÂRZIERILE MINTALE:
UŞOARĂ: QI=50-69
MEDIE: QI=35-49
SEVERĂ: QI=20-34
PROFUNDĂ: QI<20
 F80- 89:
TULBURĂRI DE DEZVOLTARE
 T. specifice de dezvoltare a limbajului şi a
vorbirii
 T. specifice de dezvoltare a deprinderilor
şcolare
 T. specifice de dezvoltare a funcţiilor
motorii
 T. mixte de dezvoltare (şcolare şi motorii)
 T. pervasive de dezvoltare
 Tulburări pervasive de dezvoltare:

 Autismul infantil

 Autism atipic

 Sindrom Rett

 Sindrom Asperger

 Alte tulburări dezintegrative ale

copilăriei
 F 90- 99:
Tulburări emoţionale şi de conduită cu
debut specific în copilărie:
 Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie
 Tulburarea de conduită
 Tulburări mixte
 Tulburări emoţionale cu debut specific în
copilărie:
 Anxietatea de separare
 T. fobic- anxioasă a copilului
 T. cu anxietate socială a copilului
 Tulburările funcţionării sociale cu debut
specific în copilărie:
 Mutismul electiv
 T. reactivă de ataşament

 T. exagerată de ataşament

 Tulburarea ticurilor:
ticuri tranzitorii
ticuri cronice motorii sau vocale
ticuri combinate
 Alte tulburări emoţionale şi de conduită cu
debut în copilărie sau adolescenţă:
 Enurezis nonorganic
 Encoprezis nonorganic

 T. de alimentaţie ale sugarului şi copilului mic

 Pica

 T. stereotipe de mişcare

 Balbismul

 Vorbirea precipitată
 AUTISMUL INFANTIL
 4-5/10000; 2,6/1=b/f
 debutul precoce, înainte de trei ani, a unor
tulburări sau devieri care interesează cel puţin trei
arii de dezvoltare:
 inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a
exprima interes şi emoţii;
 incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea
(verbală şi non- verbală);
 prezenţa unui comportament stereotip, incluzând
un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv .
 ETIOLOGIE
 Teorii psihosociale:
- Leo Kanner a considerat că în AI cauza ar fi un deficit
înăscut al contactului afectiv.
- influenţele psihogenice: părinţi reci emoţionali,
detaşaţi, obsesionali, care şi-au crescut copii într-o
atmosferă rigidă, fără căldură afectivă, ducând în final
la “îngheţarea emoţională a copiilor autişti”.
- rezultatul unei traume afective, “mame negative”,
ostile, care nu-şi doreau un copil cu adevărat.
 Teorii biologice:
- AI este un sindrom cauzat de multiple condiţii care
afectează SNC: asocierea cu întârzierea mintală,
epilepsia, rubeola congenitală, fenilcetonuriei.
- Anne McBride, 1998, aduce argumente pentru
hiperserotoninemie
 Teorii genetice:
- Studiile pe gemeni monozigoţi şi dizigoţi cu acelaşi
cromozom X au găsit o rată de concordanţă pentru AI
la perechile monozigote de 36,5- 89% şi respectiv
concordanţă zero la dizigoţi.
- AI are o rată de 2,5-3% la fraţi.
- Se discută despre posibilitatea ca să existe o afectare a
cromozomului 15 (trisomie parţială a cr. 15), sau cr.5,
cr. X.
 Teorii neuroanatomice:
- hipoplazia lobilor cerebrali VI şi VII din vermis,
afectarea emisferului stâng, dilatarea cornului temporal al
ventriculului lateral stâng, neuronii din hipocamp erau de
3 ori mai mici decât cei normali şi cu o densitate celulară
crescută, disfuncţia emisferului stâng.
 Ipoteze neurochimice:
- hiperserotoninemie,
- funcţionare hiperdopaminergică (stereotipii,
hiperactivitatea),
- creşterea encefalinelor şi endorfinelor.
 Teorii imunologice:
- autoanticorpi împotriva filamentelor neuronale axonale
în serul copiilor cu AI
- autoanticorpi împotriva receptorilor serotoninergici.
 TULBURAREA HIPERKINETICĂ CU
DEFICIT
DE ATENŢIE (THDA)
 debut precoce înainte de 7 ani
 combinaţie între hiperactivitate, comportament
dezordonat şi lipsă de atenţie, impulsivitate şi un
mare grad de distractibilitate.
 nu au răbdare, nu stau pe loc, “ţopăie într-una”,
au dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi.
 aceste particularităţi îl fac să fie în permanent în
dezacord cu adulţii şi să nu fie acceptaţi de cei de
aceeaşi vârstă.
 INATENŢIA
 nu acordă atenţie detaliilor; greşeşte la şcoală, la joacă
sau în alte activităţi;
 nu reuşeşte să aibă o atenţie susţinută în timpul
lecţiilor sau la joacă;
 pare că nu ascultă ce i se spune; nu reuşeşte să fie
atent la instrucţiuni şi să-şi termine lecţiile, sau
îndatoririle (acest fapt nu se datorează opoziţiei sau
incapacităţii de a înţelege);
 incapabil să-şi planifice şi organizeze activitatea;
 evită îndatoririle care necesită efort şi atenţie
susţinută;
 îşi pierde obiectele personale precum: pixuri, caiete,
jucării; este distras de stimuli externi; este uituc în cea
mai mare parte a zilei.
 HIPERACTIVITATEA:
 adesea dă din mâini şi din picioare, se foieşte pe
scaun;
 se ridică de pe scaun, nu are răbdare să stea
aşezat;
 se caţără sau ţopăie şi aleargă în situaţii în care ar
trebui să stea liniştit;
 nu se poate juca în linişte, este gălăgios;
 dovedeşte un pattern motor excesiv de activ şi care
nu este explicat de modificările de mediu.
 IMPULSIVITATEA:

 răspunde la întrebare înainte ca întrebarea

să fie formulată;
 nu are răbdare în a-şi aştepta rândul;
 întrerupe sau intervine în jocul sau
conversaţia celorlalţi;
 vorbeşte prea mult.
 TULBURAREA DE CONDUITĂ
 TC este definită ca o conduită antisocială
persistentă la copil şi adolescent.
 Există un pattern persistent de
comportament care încalcă drepturile şi
normele sociale şi care se manifestă de cel
puţin 12 luni (3 sau mai multe criterii). Cel
puţin un criteriu a fost prezent în ultimile
6 luni
 Pentru copilul mare, 7- 14 ani: furtul, minciuna
(poate lua la început forma unor fantezii, fără
motive rezonabile. Spre 6-7 ani are semnificaţia pe
care i-o atribuie adultul), agresivitatea, fugile şi
vagabondajul, instabilitatea psihomotorie.
 La adolescenţi se caracterizează prin:
 Agresivitate fizică:

- opoziţie, încăpăţânare absurdă, obrăznicie.

- remarci rău voitoare, calomnii, ameninţări.
- manifestări coleroase.
- până la violenţe extreme de grave- “crize coleroase”.
 Furtul şi violarea proprietăţilor
 Absenţa de la şcoală

 Alte forme precum: consumul de droguri,

ofense sexuale, violuri, abuz sexual asupra
altora mai mici. Fetele şi unii dintre băieţi
pot fi implicaţi în prostituţie.
 Tulburări emoţionale: pot fi tensionaţi,
nemulţumiţi, exprimând depresie şi
anxietate. Unii au tentative de suicid.
 ETIOLOGIE
 factori genetici
 factori trigger de mediu
 factori personali: ex. slaba dezvoltare a capacităţii de
“cooping”.
 Factori de risc:
- risc ecologic: sărăcia
- risc constituţional- temperamental dificil
- risc educaţional: tulburare de personalitate la
unul din părinţi, copilul maltratat, abuzat, mediatizarea
violenţei.
- răspuns slab la atitudinea coercitivă
(pedeapsă)
 Factori protectivi:
- un temperament mai puternic
- o activitate crescută a sistemului nervos autonom
- abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi
- arii de competenţă în afara şcolii
- inteligenţă bine dezvoltată
- o bună relaţionare cu cel puţin unul dintre părinţi
- responsabilitate şi capacitate de autodisciplină
- capacitatea de a selecţiona, de a face alegeri bune
- răspuns bun la pedeapsă.
 Tipuri TC:
- cu debut în copilărie: înainte de 10 ani şi care a
prezentat cel puţin 1 criteriu
- cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu
înainte de 10 ani.
 Clasificare bazată pe severitate, tipul:
- mediu- puţine probleme de conduită faţă de cele
cerute pentru diagnostic şi cauzează un rău minor.
- moderat- efectele tulburării de conduită asupra
celorlalţi variază între mediu şi sever.
- sever- multe probleme de comportament se manifestă
sever şi produc un rău considerabil celor din jur.