Catedra de Chirurgie Nr.

2
Tiron Vasile

Maladiile chirurgicale ale

intestinului subţire
 Maladiile chirurgicale a
intestinului subţire (IS)
Anatomia IS. Lungimea IS este de 5-6 m, diametrul
jejunului 2,5 - 3 cm iar a ileonului - 2 cm.Prima anză
jejunală este fixată prin ligamentul duodenojejunal
Treitz la nivelul primei vertebre lombare.
IS este dilimitat de colon de către valvula ileocecală,
care are forma unei pîlnii, creînd condiţii pentru
tranzitul intestinal în direcţia colonului. Vascularizarea
- artera mizenterică superior. Datorită organizării
mucoasei în pliuri şi vilozităţi, suprafaţa de absorbţie a
IS se măreşte de cea 600 ori.
 Fiziologia
Functiile de baza a IS sunt: secretorie, motorica, digestie
si absorbtie.Procesele digestive si absorbtia produselor
alimentare au loc maximal în IS. În 24 ore IS produce
cca 2 litri suc intestinal, care contine cca 15 fermenti:
glicolitici (amilaza, maltaza, zaharoza, lactoza) care
transforma glucidele si amidonul în zaharoza;
proteolitici (pepsina, tripsina, hemotripsina si
catepsina)- scindeaza proteinele în aminoacizi;
lipolitici(lipaza si fosfataza)- transfera lipidele în acizi
grasi si glicerina.
IS produce si un sir de hormoni, care regleaza functiile
organelor digestive(secretina-stimuleaza functia
pancreasului, colecistochinina-motorica veziculei biliare).
 Diagnosticul
1. Examenul radiologie poate stabili dereglările motorice,
prezenţa stricturilor, tumorilor şi fistulelor.Metoda se
realizează ocazional din cauza duratei mari (cîteva ore),
vizibilităţii reduse (suprapunerea anzelor în peristaltism),
iradierii sporite a bolnavului şi personalului medical.
Enteroclisis- prin sonda nazo-jejunala plasata dupa lig.
Treitz se întroduce cu o rata constanta masa baritata atît
timp, pîna cînd contrastul ajunge în cec, procesul fiind
monitorizat permanent pe ecran. Sensibilitatea metodei
este mai înalta decît cea a pasajului baritat, atingînd 90%
2. Enteroscopia (FGDS şi jejunoscopia)
3. Endovideocapsula
4. Morfologia - biopsia mucoasei
5. Angiografia selectivă - precizarea sediului hemoragiei
6. Absorbţia - studiul albuminei serice marcate
METODE RADIOLOGICE DE INVESTIGAŢIE
 Diverticolul MECKEL (DM)
este o formaţiune diverticulară situată pe
ileon, la 50 -100 cm de la joncţiunea
ileocecală. El reprezintă vestigiul canalului
omfalo - enteric. Este prezent la cea 0,3 -
3 % din oameni, ceva mai frecvent la
femei.
DM se poate prezenta sub 2 forme:
diverticul liber sau diverticul fixat (la
ombilic, la mezenter sau ileon).
 DIVERTICOLUL MECKEL
diverticol congenital,
care rezultă în urma
obliterării incomplecte a
duetului
omfalomezenteric sau
vitelin;
gradul involuţiei
(obliteratiei) cordonului
dintre ileon şi ombilic
determină o varietate de
forme existente;
rareori în diverticol poate
fi depistat ţesut gastric
sau pancreatic
heterotopic.
 DIVERTICOLUL MECKEL
TABLOU CLINIC: COMPLICAŢII:
în majoritatea cazurilor obstrucţie intestinală;
au o evoluţie hemoragie;
asimptomatică, benignă; diverticulită;
în copilărie - se hernia Littre.
manifestă prin
hemoragie digestivă;
La adulţi - simulează
apendicita acută.
DIVERTICOLUL MECHEL
Examen radiologic
 TRATAMENTUL DM
este chirurgical constă în :
1. rezecţia diverticului similar apendiceectomiei
2. rezecţia cuneiformă a DM
3. rezecţia anzei ilelale purtătoare de DM

EXTIRPAREA DM ESTE INDICATĂ

ÎN TOATE CAZURILE
Enterita regională sau boala CROHN
este o inflamaţie granolomatoasă nespecifică, necrozantă şi cicatrizantă a
intestinului. Are o evoluţie subacută sau cronică. A fost descrisă în 1932 de
CROHN sub denumirea de ileită terminală. Ulterior s-au evidenţiat şi
localizări esofagiene, duodenale, jejonale, colice şi rectale.
Incidenta 20-40 cazuri la 100000 locuitori
vîrsta mai frecvent afectata 20-30 ani
elementele patomorfologice caracteristice sunt inflamatia nespecifica cu
tendinta de formare a fistulelor interne si externe, fisurari profunde a
mucoasei ce redau aspectul ,,pietrelor de pavaj,, granuloame submucoase
cu celule epitelioide.

Sunt descrise mai multe forme clinice:

forma acută - apare mai frecvent în copilărie cu un debut brusc, care
sugerează apendicita acută (dureri în fosa ileacă dreaptă, febră, greţuri,
vărsături şi contractură musculară).
forma cronică - poate fi o urmare a formei acute sau cu o evoluţie lentă de
la început şi are mai multe aspecte clinice:
BOALA CROHN (ILEITĂ
TERMINALĂ)
forma colitică - cu diaree, eliminări sangvinolente şi dureri
care survin la 5-6 oredupă mese, coincizînd cu trecerea
bolului alimentar prin ileon
forma ocluzivă - apare în stenozele strînse şi se manifestă
cu fenomene subocluzive. Examenul radiologie evidenţiază
nivele hidroaerice
forma pseudotumorală - se manifestă prin plastronul în
fosă ileacă dreaptă, care este precedat de dureri, fenomene
subocluzive şi diaree. Plastronul are tendinţă spre abscedare
şi fistulizare (interne şi externe). în finalul bolii se poate
instala amiloidoza secundară supuraţiei cronice, manifestată
prin alterarea stării generale şi denutriţia bolnavului.
Complicatii: ocluzie intestinala-fibroza sau obstructie
progresiva lumenului; perforatia intestinului; abcese si fistule
intra abdominale; hemoragii;megacolon toxic; cancer a
segmentului afectat
 TUMORILE INTESTINULUI
SUBŢIRE
BENIGNE MALIGNE
hamartom; adenocarcinom
adenom; sarcom;
hemangiom; hamartom;
fibrom; limfom;
lipom; leiomiosarcom
leiomiom
 TUMORILE INTESINULUI
SUBŢIRE
TABLOU CLINIC: DIAGNOSTIC POZITIV:
ca regulă, evoluează asimptomatic,duodenojejunoscopia;
primele semne fiind
hemoragia şi obstrucţia intestinală;enteroscopia;
discomfort în epigastriu; pasajul masei baritate;
greţuri şi vome; enteroclisis.
dureri abdominale (intermitente sau colicative);
INDICAŢII OPERATORII:
diaree; sindrom algic pronunţat;
hemoragie ocultă cu semne de anemie;
obstrucţia intestinală;
hemoragia intestinală.
TUMORILE INTESTINULUI SUBŢIRE
A. adenocarcinom
cu constricţia
lumenului
intestinului;
B. leiomiosarcom
cu constricţia
lumenului
intestinului;
C. adenom solitar;
D. fibrom, lipom sau
leiomiom;
TRATAMENTUL OPERATOR
TRATAMENT OPERATOR:
tumoră benignă - excizia
locală a tumorii fără
compromiterea lumenului
intestinal sau rezecţia
sectorală;
tumoră malignă (E) -
rezecţia segmentară a
intestinului purtător de
tumoră malignă în limitele
securităţii oncologice în
bloc cu mezoul şi nodulii
limfatici rej li, urmată de
entero-enteroanastomoză
termino-terminală.
 CARCINOIDELE
sunt tumori producătoare de serotonină şi calicreină.
Se localizează în 80% în IS şi apendice, şi numai în
20% în restul tubului digestiv, plămîni sau alte
ţesuturi. Carcinoidele reprezintă forme particulare
de tumori intestinale benigne histologic, dar cu
potenţial de metastazare în 30% din cazuri.
Carcinoidele prezintă 4 categorii de caractere
clinice:
manifestări abdominale (dureri abdominale
intermitente, sindrom subocluziv cu perioade de
diaree. Uneori se poate aprecia o tumoră ileocecală
şi hepatomegalie)
tulburări vazomotorii (congestie facială şi toracică,
dispnee de tip astmatic, hipotensiune,
care poate duce la stări lipotemice).Criza durează
cîteva minute dar se poate repeta de mai multe ori
într-o zi.
tulburări cardiace - sunt datorate leziunilor cordului
drept (stinoza valvulei pulmonare şi tricuspidale).
tulburările umorale - sunt datorate secreţiei
crescute de serotonină.

Tratamentul este chirurgical şi constă în

extirparea tumorii şi a metastazelor din
mezenter şi ficat. Cînd extirparea metastazelor
nu este posibilă se fac perfuzii în arteră
hepatică cu 5 fluorouracil.