NOTIUNI FUNDAMENTALE

DE IMUNOLOGIE

1
 Plan de expunere
• Definitie
• Componentele sistemului imunitar
• Imunitate innascuta:
– Celule, receptori, factori solubili
– functii
• Imunitate adaptativa (dobandita):
– Cel T, inclusiv TCR, MHC/HLA
– Cel B
– Ac, Ag, reactii imune

2
 SISTEMUL IMUNITAR (1)
• Este un sistem specializat al organismului, destinat sa
recunoasca si sa raspunda sau sa apere organismul de
actiunea a diversi agenti patogeni din mediu: virusuri,
bacterii, fungi, protozoare, paraziti
• Este alcatuit dintr-un set complex de celule si factori
solubili ce interactioneaza pentru a recunoaste
moleculele straine: non-self, pe care le diferentiaza de
cele proprii: self si declanseaza un raspuns care va limita
cresterea si raspandirea agentului patogen, asigurand
ulterior eliminarea acestuia
3
 SISTEMUL IMUNITAR (2)
 Este esential pentru supravietuirea organismului: deficitele
imunitare determina cresteri semnificative de morbiditate si
mortalitate
 In mod normal, sistemul imunitar diferentiaza corect self-ul
de non-self, pentru ca raspunsul imun sa nu produca leziuni
ale tesuturilor gazdei: toleranta imunologica
 Ocazional recunoasterea self-ului este defectuoasa si
conduce la o reactie imuna indreptata impotriva propriilor
tesuturi, fenomen numit autoimunitate
 Bolile reumatice autoimune, de ex. lupusul eritematos
sistemic, sunt dintre cele mai frecvente boli inflamatorii
mediate imun si sunt considerate ca prototip pentru aceasta
grupa de boli
4
 SISTEMUL IMUNITAR (3)
Are 2 componente majore:

 Imunitatea innascuta: este in general un raspuns

rapid (minute/ore), nespecific, care
recunoaste/limiteaza raspandirea agentului
infectios

 Imunitatea adaptativa (dobandita): se dezvolta

in timp (zile), este inalt specifica, conduce la
eliminarea completa a agentului patogen
5
 Imunitatea innascuta (1)
• Este un sistem evolutiv foarte vechi, ce exista la toate organismele
multicelulare, inclusiv plante si insecte
• Este un raspuns imediat la agentii patogeni, mediat la mamifere
de:
– macrofage /monocite
– neutrofile
– celulele dendritice (celule prezentatoare de antigen: APC), celule ce nu poseda
receptori “rearanjati” (caracteristici celulelor imunitatii adaptative) ci un repertoar
limitat de receptori antigenici, numiti “pattern recognition receptors” (PRR), ce
recunosc structuri moleculare derivate din microorganism (PAMPs) si activeaza
mecanismele de aparare ale gazdei
• Mecanismele sale intervin si in apararea fata de alti agresori, non-
infectiosi, de ex microcristale (de ex urat), sau in artroza 6
 Celulele imunitatii innascute
• Monocitele sunt celule albe care circula in sangele periferic, odata
localizate in tesuturi poarta numele de macrofage sau histiocite

• Neutrofilele reprezinta a doua mare categorie de celule fagocitice,

formeaza majoritatea elementelor albe circulante

# Ambele tipuri celulare FAGOCITEAZA activ agentii patogeni si-i

distrug prin eliberarea de substante antimicrobiene si enzime
lizozomale

• Celulele dendritice sunt celulele specializate prezentatoare de antigen

(APC): capteaza antigenele solubile din mediul extracelular, migreaza in
ganglionii limfatici regionali si exprima pe suprafata receptori (inclusiv
molecule de clasa a IIa a MHC si molecule de co-stimulare), care le vor
permite sa prezinte eficient Ag celulelor T naive
7
 Imunitatea innascuta (2)
• Microorganismele prezinta cai metabolice comune ce determina
prezenta unor structuri moleculare similare, care constituie tinte
potentiale pentru imunitatea innascuta si poarta numele generic
de “pathogen-associated molecular patterns” (PAMPs)
• PAMPs sunt esentiale pt supravietuirea micro-organismelor si ca
atare sunt inalt conservate de-a lungul evolutiei, de obicei nu sunt
structuri proteice (care sunt prea variate), ci constituenti ai
peretelui celular bacterian (ex: LPS = lipopolizaharide, cunoscute si
sub denumirea de endotoxina pt ca produc febra si soc la animalul
de laborator) sau ARN viral dublu-catenar
• PAMPs nu se regasesc la gazde si ca atare sunt recunoscute ca fiind
non-self de imunitatea innascuta, cu ajutorul PRR (pattern
recognition receptors)
8
 Imunitatea innascuta (3)
PRR (pattern recognition receptors) :
– sunt folositi de celule imunitatii innascute pentru
a recunoaste agentii patogeni
– 3 tipuri functionale:
• PRR de semnalizare
• PRR de internalizare
• PRR solubili

9
PRR de semnalizare
• Sunt exprimati pe suprafata celulei, in endosom sau
citosol, unde recunosc diversi liganzi (PAMPs)
• Un reprezentant tipic este familia “Toll-like
receptor” (TLR), cu rol major in activarea APC
• Numele provine de la similitudinea structurii
moleculare a TLR cu receptorul Toll al Drosophilei
• TLR recunosc o varietate de liganzi, toti sunt
adjuvanti imuni puternici care pot stimula un
raspuns imun viguros, motiv ptr care TLR sunt
denumiti si receptori pentru adjuvant
10
 Toll-like receptor (TLR)
 Cel mai bine cunoscut ligand pentru TLR este LPS (lipopolizaharide ce se gasesc in
peretele celular al bacteriilor gram negative)
 Cuplarea TLR cu un ligand, de ex LPS, determina initierea unei cascade pro-
inflamatorii, prin activarea unor molecule de semnalizare intracelulara, in
principal:
 NF-kB (nuclear factor kappa-light chain enhancer of activated B cells)
 MAPKs (mitogen-activated protein kinases),
# ambii sunt factori de transcriptie care determina transcriptia ADN si
expresia genelor raspunsului imun, inclusiv a citokinelor proinflamatorii si
factorilor de co-stimulare, sintezei de prostaglandine, leucotriene si oxid
nitric
 Desi liganzii lipidici sau proteici ai TLR sunt absenti la gazde, fiind considerate
structuri non-self, in unele situatii pot fi implicate in patogenia bolilor autoimune,
de ex in LES
11
 PRR de internalizare (fagocitice)
• Sunt exprimate pe suprafata neutrofilelor,
macrofagelor si celulelor dendritice
• Leaga si internalizeaza PAMPs si microorganismele pe
care le directioneaza catre compartimentele
lizozomale, unde acestea sunt degradate si procesate
in vederea prezentarii catre celulele T
• Procesul este numit fagocitoza, iar PRR fagocitice

12
 PRR solubile
• Sunt produse de macrofage si hepatocite, se leaga de peretele
celular al microorganismelor, pe care le identifica ca si tinte pt
fagocitoza
• Acest proces de acoperire poarta numele de opsonizare, iar
substantele opsonine
• Nivelele serice ale unor PRR solubile:
– proteina C-reactiva (PCR) si
– componentul P al amiloidului seric (SAP)
cresc ca raspuns la citokinele proinflamatorii, motiv pt care poarta
numele de proteine de faza acuta
• PRR solubile sunt legate de sistemul complementului si pot activa
cascade proteice capabile sa elimine microorganismele patogene
13
 Functiile imunitatii innascute (1)
Bariere impotriva invaziei microbiene:

– Cel epiteliale din tubul digestiv si tractul respirator

functioneaza ca o bariera fizica impotriva invaziei microbiene
– Mucinele (proteine glicozilate secretate de cel epiteliale)
previn atasarea microorganismelor de suprafata epiteliilor
– Cel epiteliale secreta componente peptidice numite defensine,
care distrug direct microorganismele, precum si citokine care
recruteaza leucocite
– Semnalizarea TLR este esentiala pentru stimularea cel
epiteliale
14
 Functiile imunitatii innascute (2)
Raspunsul antiviral:
– Imunitatea innascuta raspunde la infectiile virale
prin producerea de interferon tip I, care induce
expresia unor molecule cu efect antiviral
– Interferonul tip I creste expresia moleculelor
complexului major de histocompatibilitate (MHC)
si maturarea celulelor dendritice, cu rol in
apararea antivirala
15
 Functiile imunitatii innascute (3)
Inducerea inflamatiei:
– Imunitatea innascuta detecteaza prezenta de microorganisme si
declanseaza o reactie inflamatorie in tesuturi, cu ajutorul TLR
– Semnalizarea TLR induce o productie robusta de citokine
proinflamatorii, incluzand IL-6 si TNF α
– Acestea activeaza celulele invecinate pt a produce chemokine si
molecule de adeziune, care recruteaza cel inflamatorii in situsul
de infectie
– Macrofagele / neutrofilele recrutate si activate ingereaza
agentul patogen prin actiunea PRR de internalizare, si apoi il
distrug urmare producerii de oxid nitric, specii reactive de
oxigen si defensine
16
 Functiile imunitatii innascute (4)
Activarea imunitatii adaptative:
– Celulele prezentatoare de antigen sunt activate si transportate
in nodulii limfatici, unde interactioneaza si activeaza cel T naive
– Expansiunea clonala T necesita nu numai semnalizarea prin
receptorul celular T, ci si prezenta de molecule co-stimulatoare,
precum CD80 si CD86
– PRR de internalizare faciliteaza prezentarea Ag, iar PRR de
semnalizare ( precum TLR) cresc expresia moleculelor de co-
stimulare, si contribuie astfel la activarea si dezvoltarea unui
raspuns imun adaptativ
17
 Imunitatea adaptativa
• Se intalneste doar la vertebratele superioare, este mediata de
limfocitelele T si B, care poseda gene RAG (recombination
activating genes) care mediaza un sistem recombinant
somatic ce creaza un repertoriu foarte larg de receptori
antigenici
• Receptorii Ag cu o anume specificitate sunt exprimati clonal,
dar datorita excluziei alelice fiecare limfocit nu poarta decat
un singur tip de receptor Ag
• In timpul raspunsului imun receptorii cu afinitate mare pt
agentul patogen sunt selectati clonal, iar ulterior limfocitele
care poarta acesti receptori sunt pastrate ca celule de
memorie
18
 Celula T
• Este principalul reglator al
raspunsului imun
• Numele provine de la
dezvoltarea cel in Timus
• Recunoaste structurile self de
non-self cu ajutorul unui
receptor antigenic specific,
numit receptorul celular T (TCR)

19
Receptorul celular T (TCR)
• Este un heterodimer, alcatuit
in majoritate din lanturi α si β,
distribuit clonal pe suprafata
cel T
• Fiecare lant este compus
dintr-un domeniu variabil ce
determina specificitatea
antigenica si un domeniu
constant ce include portiunea
ce ancoreaza receptorul pe
suprafata celulei
20
 Receptorul celular T (TCR)
• Domeniul variabil al TCR include o portiune numita
“complementarity determining regions” (CDRs), responsabila
de fixarea complexului Ag-MHC
• Diversitatea foarte mare a domeniului variabil al TCR este
consecinta felului in care genele ce codifica receptorul sunt
organizate in genom
• 3 segmente genice subexonice, numite: V (variable), D
(diversity) si J (joining) sunt recombinate intr-un numar practic
nelimitat de variante pt a forma gena functionala care va
codifica fiecare domeniu variabil al TCR
• Aceasta recombinatie somatica se produce sub actiunea
genelor RAG (recombination activating genes)
21
 Recunoasterea Ag de catre cel T
• Cel T recunosc Ag cu ajutorul TCR, Ag fiind prezentate
receptorului de catre moleculele HLA, codificate de genele
complexului major de histocompatibilitate (MHC)
• Fenomenul ca cel T recunosc simultan peptidul antigenic si
parti ale moleculei MHC prezentatoare se numeste restrictie
MHC, in sensul ca cel T nu recunosc decat Ag prelucrate si
prezentate de molecule MHC
• Antigenele HLA (Human Leukocyte Antigens) sunt glico-
proteine heterodimerice fixate pe suprafata celulelor,
codificate de genele MHC, si pot fi impartite in 2 clase: I si II
22
Sistemul HLA (1)
• Ag HLA clasa I: includ HLA-A,
HLA-B si HLA-C
• Sunt alcatuite dintr-un lant α cu
3 domenii, legat non-covalent cu
β2 microglobulina
• Sunt exprimate pe suprafata
tuturor celulelor nucleate si a
trombocitelor (nu exista pe
suprafata hematiilor)
• leaga molecula de diferentiere
cel T CD8
23
Sistemul HLA (2)
• Ag HLA clasa II: includ HLA-DR,
HLA-DP si HLA-DQ
• Sunt alcatuite din 2 lanturi: α si
β,
fiecare compus din 2 domenii
• Sunt exprimate constitutional
pe
suprafata celulelor
prezentatoare
de antigen (dendritice,
macrofage,
cel B) si pot fi induse pe alte tipuri
24
Sistemul HLA (3)
 Toate moleculele HLA au o structura alcatuita din 4
domenii, intre cele 2 domenii distale gasindu-se situsul
fixator de Ag (peptidic)
 Acesta fixeaza pt HLA de cls I peptide mici, intre 8-10
aminoacizi, iar pentru HLA cls II peptide mai mari, intre
13-25 aminoacizi
 MHC se gaseste pe bratul scurt al cromozomului 6 si se
caracterizeaza printr-un extrem de mare polimorfism,
fiecare molecula HLA fiind codificata de o gena separata
 Deoarece fiecare gena este inalt polimorfica, de obicei
nu exista haplotipuri MHC identice
 Diversitatea genetica a locusurilor MHC defineste
repertoriul de Ag self al fiecarui individ
 Polimorfismul MHC determina si spectrul de peptide pe
care fiecare individ il poate prezenta TCR in cadrul
raspunsului imun
25
 Activarea celulelor T
Procesarea şi prezentarea
APC antigenului de catre APC

Antigenul este prezentat de complexul major de

histocompatibilitate (MHC) situat pe APC

Pettit AR et al. Immunol Cell Biol. 1999; 77:

26
Celulele T au nevoie de doua semnale
pentru o activare completa

APC
Antigenul prezentat
in complexul
peptidic-MHC este Semnal 1
recunoscut de TCR
Celula T
naiva

27
 Activarea celulelor T: semnal 2
Activarea completa a cel T CD80/86:CD28 este
necesita interventia unui al cea mai bine
doilea semnal, furnizat de APC caracterizata cale de
moleculele co-stimulatoare co-stimulare
de pe suprafata cel T

CD28 este exprimat in mod CD80/86:CD28

constitutional pe suprafata
activeaza celula T,
celulei T si se leaga de
CD80/86, care este exprimat Celula T stimuleaza
pe suprafata APC si a carui proliferarea,
expresie este indusa in caz activată supravietuirea şi
de stimulare antigenica productia de CK
28
 Formarea sinapsei imune
• La cel T nestimulate TCR si co-receptorii sunt distribuiti omogen pe
suprafata celulei
• Activarea cel T produce modificari citoscheletice care determina
acumularea organizata a unui mare numar de perechi receptor/ligand,
molecule de adeziune si complexe de semnalizare la locul de interactiune
intre cel T si APC, numit sinapsa imunologica
• Sinapsa imuna contine un miez bogat in TCR, complexe peptid-MHC si
proteinkinaza C, inconjurate de un inel periferic bogat in integrine si
molecule de adeziune ICAM-1

29
 Dezvoltarea timica si selectia cel T
• Dezvoltarea cel T se face in timus, pornind de la un precursor
hematopoetic derivat din maduva osoasa, numit TN1 sau timocit
triplu negativ ( nu poseda proteinele de suprafata CD3, CD4, CD8)
• In stadiile finale de dezvoltare cel T CD4+ CD8+ vor suprima expresia
unuia dintre co-receptori, pentru a deveni timocite mature, pozitive
fie pentru CD4, fie pentru CD8
• Cel T care exprima un TCR restrictionat de MHC cls I devin CD8+
• Cel T care exprima un TCR restrictionat de MHC cls II devin CD4+
• La sfarsitul acestui proces timocitele mature sunt
eliberate din maduva timica in circulatia periferica
• Cel T mature post-timice exprima
– TCR, complexul CD3
– si unul dintre co-receptori: CD4 sau CD8
30
 Functiile cel T
• Odata activate, cel T vor servi unor
functii variate:
– Pot ajuta sistemul imun celular sau
umoral :
cel T helper
– Pot determina moartea celulara:
cel T citotoxice
– Pot inhiba activitatea altor cel T
31
 Celulele T helper ( CD4+)

• Pe baza profilului citokinic secretat se impart in 2

categorii: Th1 si Th2
• Cel Th1 secreta IL-2, IFN Ɣ si TNF β, sunt implicate in
imunitatea mediata celular si asigura protectie impotriva
microorganismelor intracelulare
• Cel Th2 secreta IL-4 si IL-5, determina activarea cel B si
secretia de IgE si IgG1, promoveaza raspunsul umoral
32
Celulele T citotoxice ( CD8+)
Induc moartea celulara
apoptotica, prin mai multe
mecanisme ce presupun
eliberarea de citotoxine din
granulele litice secretate la
contactul cu cel tinta:
– Granzima A, B si H (proteaze
ce distrug cel tinta)
– Perforina, ce formeaza pori
in membrana cel tinta,
facilitand patrunderea si
actiunea granzimelor
33
 Celulele T reglatoare (Treg)
• Sunt un subset de cel T CD4+, care au capacitatea de a
suprima activitatea altor cel T efectorii si pot astfel
inhiba un raspuns de tip autoimun
• Exprima pe suprafata receptorul CD25, fiind cel Treg
CD4+ CD25+
• Secreta IL-10, cu rol antiinflamator
• Joaca rol important in mentinerea tolerantei periferice
fata de Ag self, pentru ca intervin in supresia activa a
cel T autoreactive, care au scapat de bariera selectiei
negative timice
34
 Cel NK si NK T

• Celulele NK (natural Killer): un subset de limfocite cu

numeroase granule citoplasmice, au capacitatea de a
distruge cel tumorale si cel infectate cu virusuri; nu
poseda TCR si nu sunt restrictionate MHC
• Celulele T NK sunt un subset de limfocite T, care
exprima un TCR semi-invariant, ce recunoaste Ag
glico-lipidice prezentate de molecule MHC de cls I, au
functie citotoxica, ca si cel NK
35
 Celula B (1)
 Numele vine de la Bursa lui Fabricius, organ unde
matureaza la pasari
 Deriva dintr-un precursor limfoid din maduva osoasa,
unde parcurge deja primele etape de maturare,
inclusiv rearanjarea genelor pt receptorul celular B
(BCR) si expresia receptorilor de suprafata CD 19 si
CD20, inainte de eliberarea in circulatie ca cel B naive
 Functia primara a cel B este recunoasterea
macromoleculelor (Ag), cu ajutorul BCR, care va
induce maturarea cel B in plasmocit, capabil sa secrete
cantitati mari din forma solubila a BCR, numita
anticorp (Ac)
36
 Celula B (2)
• Cel B (prin BCR) recunosc Ag tinta direct, si spre
deosebire de cel T, recunosc structura tridimensionala a
Ag nativ, neprelucrat
• Cel B exista ca si clone: toate cel B de un tip deriva dintr-
o singura celula, astfel incat o cel B produce un singur
tip de BCR, implicit toti Ac ce deriva dintr-o linie celulara
B/plasmatica sunt identici
• Ac mediaza partea umorala a raspunsului imun specific
• Ac se leaga de Ag solubile sau fixate pe suprafata
celulelor, urmare acestei fixari tinta fiind distrusa sau
neutralizata 37
 Celula B: diferentiere si functii
• Cel B vor matura si vor deveni cel efectorii: plasmocite care secreta
Ac
• Ele se transforma ulterior in cel B de memorie, a caror stimulare
declanseaza un raspuns imun secundar, inalt specific
• Un rol important in controlul raspunsului celular B revine
receptorilor din superfamilia TNF, intre care cel mai important este
BAFF (B cell activating factor) numit si BLyS, care creste
proliferarea, supravietuirea cel B precum si abilitatea lor de a
secreta Ig
• Cel B secreta cantitati importante de IL-6 si TNF, exercitand efecte
proinflamatorii
• Cel B pot actiona in calitate de cel prezentatoare de Ag, cu ajutorul
moleculelor MHC cls II, catre cel T CD4, promovand activarea si
diferentierea acestora
38
 Anticorpii (Ac) (1)

• sunt glico-proteine solubile ce apartin superfamiliei Ig

• sunt formati din 4 lanturi polipeptidice: 2 grele (identice) si 2 usoare (identice),
legate prin punti disulfidice
• Exista 2 tipuri de lanturi usoare: λ si κ, fiecare lant usor are 2 domenii, unul
constant si unul variabil
• Exista 5 tipuri de lanturi grele: α1-2, δ, ε, γ1-4, si μ, ele definesc izotipul de Ac: Ig
A1-2, D, E, G1-4, M, iar acesta determina functiile efectorii precum si capacitatea
de a recruta anumite celule
• Lanturile grele sunt alcatuite din 4 domenii, 3 apartin regiunii constante (C), iar
unul regiunii variabile (V)
39
 Anticorpii (2)

 IgA: se gaseste la nivelul mucoaselor digestiva, respiratorie

si uro-genitala, forma secretata este dimerica, asigura apararea de ag
patogeni
 IgD: functioneaza ca BCR pe cel B naive
 IgE: se leaga de alergene, elibereaza histamina din mastocite si bazofile,
fiind implicata in alergii, protejeaza impotriva infestarilor parazitare
 IgG: asigura majoritatea apararii umorale impotriva ag patogeni; singura
forma capabila sa traverseze placenta si sa asigure imunitate pasiva fatului
 IgM: poate fi exprimata ca monomer pe suprafata cel B sau secretata ca
pentamer; intervine in eliminarea precoce a agentilor patogeni, inainte de
formarea unor cantitati suficiente de IgG
40
 Anticorpii (3)
• Regiunea constanta a Ac, numita Fc (Fragment crystallizable)
determina capacitatea moleculei de a exercita functii efectorii:
activarea complementului si fixarea de receptorii Fc
• Regiunea variabila a Ac, numita Fab (Fragment antigen
binding)
include paratopul, care leaga Ag specific
• Aici se gasesc regiunile hipervariabile si CDR (complementarity
determining regions) numite si idiotipuri, care prezinta cel mai
mare grad posibil de variabilitate, permitand recunoasterea unei
tinte specifice dintr-un repertoriu imens de Ag potentiale
• variabilitatea este generata de fenomenul de recombinare
somatica a 3 tipuri de gene, numite: V (variable), D (diversity) si J
(joining), care sunt recombinate intr-un numar practic nelimitat de
variante pt a forma gena functionala care va codifica regiunea 41
 Anticorpii (4)
 In regiunea variabila se gaseste o zona numita paratop (asemanat structural unei
incuietori), specifica pentru un anume epitop sau Ag (asemanat structural unei chei),
potrivirea intre ele permite cuplarea celor 2 structuri complementare cu precizie
 Un Ac poseda minim 2 paratopi, care fixeaza fiecare cate o molecula de Ag (de acelasi
tip)
 Ac care poseda afinitate pt un singur epitop/Ag se numesc monovalenti, cei care au
afinitate pt Ag variate sunt polivalenti
 Ac contribuie la raspunsul imun in 3 feluri:
– Impiedica agentii patogeni sa patrunda in celulele tinta, acoperind suprafata
agentului agresor
– Stimuleaza eliminarea agentului patogen de catre macrofage si alte cel efectorii,
prin acoperirea ag patogen
– Favorizeaza eliminarea ag patogen prin activarea altor mecanisme, de ex calea
complementului
42
 Anticorpii (5)
 In cazul in care Ac sunt indreptati impotriva unei structuri proprii (self) poarta
numele de autoanticorpi, sunt frecvent intalniti in diverse boli reumatice;
prezenta lor poate sa nu fie caracteristica pt o boala (de ex FR), dupa cum este
posibil sa nu fie implicati in patogenia acesteia
 Detectarea unor Ac specifici este utila in dg unor boli reumatice (de ex Ac anti-
Borrelia in boala Lyme)
 Ac specifici pot fi obtinuti prin injectarea Ag la un animal de laborator, sangele
acestuia va contine Ac policlonali, ce leaga acelasi Ag
 Pt a obtine Ac specifici unui singur epitop Ag, limfocitele secretoare de Ac sunt
izolate si imortalizate prin fuzionarea cu o linie celulara canceroasa; cel obtinute
se numesc hibridoame, ele vor continua sa creasca si sa secrete Ac in cultura
 Izolarea de cel hibride unice va genera clone celulare care produc acelasi Ac, el
este numit Ac monoclonal
 Ac monoclonali sunt utilizati in tratamentul unor boli reumatice, de ex artrita
reumatoida
43
 Antigene (Ag): termeni
• Imunogen: o substanta ce induce un raspuns imun
• Ag:o substanta care reactioneaza cu produsii unui raspuns imun
specific
• Epitop sau determinant Ag: portiunea unui Ag care se combina cu
produsii unui raspuns imun specific
• Haptena: substanta non-imunogenica (molecula mica ce nu poate
declansa singura un raspuns imun, o poate insa face daca este
cuplata cu o molecula de suport) dar care reactioneaza cu produsii
specifici ai unui raspuns imun; haptenele sunt antigenice, dar nu
imunogenice
• Ac: o proteina specifica produsa ca urmare a actiunii unui
imunogen si care se leaga de un Ag
44
 Antigene (1)
 Sunt de obicei proteine sau polizaharide, lipidele si acizii
nucleici sunt antigenici doar daca sunt cuplati cu proteine sau
polizaharide
 Exemple de structuri antigenice: bacteriile (capsule, pereti
celulari, flageli, toxine), virusuri, alte microorganisme, dar si
polenul, albusul de ou, proteine din tesuturile transplantate
 Ag nativ: nu este procesat in peptide mai mici de APC, poate fi
recunoscut ca atare de cel B, dar nu de cel T
 Ag exogene: patrund in corp din exterior (ingerate, inhalate,
injectate), sunt procesate de cel prezentatoare de Ag si
declanseaza un raspuns imun
 Ag endogene: sunt generate de metabolismul unor cel normale
sau ca urmare unei infectii virale sau bacteriene intracelulare
45
 Antigene (2)
 Autoantigene: structuri proteice self, uneori acizi nucleici pentru
care toleranta imunologica este pierduta si care declanseaza un
raspuns autoimun
 Ag tumorale (neoantigene): pot fi Ag asociate tumorilor (TAA,
tumor associated antigens) prezente atat pe suprafata cel tumorale
cat si a cel normale si Ag specifice tumorilor (TSA, tumor specific
antigens), nu apar decat pe cel tumorale
 Superantigen: o clasa de Ag (de ex toxine bacteriene si proteine
retrovirale) care determina activarea directa, policlonala, nespecifica
a cel T, cu eliberare masiva de citokine si tablou clinic sever,
asemanator socului septic

46
 Reactii imune (1)
• Definitie: ansamblul fenomenelor rezultate din perturbarea
unui raspuns imun, care devenind inadecvat/exagerat produce
leziuni organismului gazda
• Clasificarea Gell & Coombs (1963): 4 tipuri
• Tipul I: reactia anafilactica (hipersensibilitate imediata), este
mediata de IgE si IgG4, intervine in atopii, reactii alergice,
astm
• Tipul II: reactia citotoxica dependenta de Ac, este mediata de
IgM si IgG precum si de complement, intervine in anemia
hemolitica autoimuna, trombocitopenie, granulocitopenie
(inclusiv in LES), sindromul Goodpasture
47
 Reactii imune (2)
 Tipul III: reactia prin complexe imune, este mediata de
IgG si complement, se caracterizeaza prin aparitia
complexelor imune ce nu sunt epurate si activeaza calea
complementului, intervine in boala serului, artrita
reumatoida, LES, alveolita alergica
 Tipul IV: reactia mediata celular
(hipersensibilitate
intarziata), este mediata de cel T, fara implicarea
de Ac,
presupune secretia de citokine si uneori liza
celulara,
intervine in dermatita de contact, IDR la
tuberculina,
reactiile granulomatoase, rejectul cronic de grefa, 48