Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină

Determinarea densităţii lichidelor

biologice cu densimetrul si
picnometrul
Studenti:
Dragan Alina Ionela
Dobrin Cristina Bianca
Grupa: 6, Seria A
 NOŢIUNI TEORETICE
 Densitatea unei substanţe este o măsură fizică
caracteristică substanţei respective. Densitatea
absolută se defineşte ca fiind masa unităţii de volum.
Unitatea de măsură pentru masa unităţii de volum este
g/cm3 şi kg/m3.

m

V
 Mărimile prin care se defineşte densitatea,
respectiv masa şi volumul, sunt dependente de
presiune şi temperatură, aceşti factori influenţând
valoarea densităţii. De aceea, determinarea
densităţii corpurilor solide şi lichide se va face la
temperatură constantă în tot timpul determinării,
iar pentru gaze trebuie respectată şi condiţia
menţinerii constante a presiunii.
 Deoarece determinarea densităţii presupune
măsurarea masei şi a volumului, în practică
se determină densitatea prin comparaţie cu
densitatea unui corp de referinţă (densitatea
relativă), de obicei apa distilată pentru
solide şi lichide şi aerul atmosferic uscat
pentru gaze.
 Astfel, densitatea relativă se defineşte ca fiind
raportul dintre densitatea ρ a unui corp şi ρ 0
densitatea corpului de referinţă:

d
0
iar pentru volume egale ale corpului de studiat şi
a celei de referinţă, relaţia devine
m
d
m0
 Cele mai utilizate metode pentru
determinarea densităţii lichidelor sunt :
 Cu densimetre

 Cu picnometre

 Cu balanţa Mohr-Westphal
 A. DETERMINAREA DENSITĂŢII CU
DENSIMETRUL

 Densimetrul numit şi plutitor liber sau aerometru,

fiind un instrument bazat pe principiul plutirii
corpurilor, este format dintr-un tub de sticlă,
având prevăzută la partea inferioară o umflătură
unde se introduce mercur sau alice de plumb
pentru menţinerea sa în poziţie verticală la
introducerea în lichide. Citirea valorii densităţii
relative se face cu ajutorul unei scări gradate
aflată pe tija densimetrului.
 Se utilizează truse de densimetre gradate diferit
pentru intervale de densitate diferite. Lichidul de
analizat se introduce într-un cilindru uscat şi se
aduce la temperatură constantă. Densimetrul
perfect uscat se introduce în lichid, iar măsurarea
densităţii se face când densimetrul ocupă o poziţie
verticală fără să atingă pereţii vasului. Se citeşte
gradaţia de la nivelul meniscului lichidului. Pentru
o precizie mai mare citirea se repetă de mai multe
ori şi se face media determinărilor.
 B. DETERMINAREA DENSITĂŢII CU
PICNOMETRUL

 Picnometrele sunt vase de sticlă de diferite forme în

funcţie de tipul de determinare. Au capacitate
cunoscută înscrisă pe vas, ca de altfel şi temperatura
de lucru.
 În cadrul lucrarii se va urmări determinarea:
 Punctul 0 al balanţei;
 Masei picnometrului gol;
 Masei picnometrului pentru solutiile date şi pentru apa
distilată;
 Densităţii relative;
 II. PARTE EXPERIMENTALĂ
 Mod de lucru:
A. Determinarea densităţii absolute a unui lichid biologic:

 se determină punctul zero al balanţei;

 înainte de folosire se spală picnometrul cu apă distilată, se clăteşte cu
acetonă şi se şterge cu un tifon uscat;
 se cântăreşte picnometrul gol împreună cu dopul, valoarea masei se notează
cu m1;
 se umple picnometrul cu lichidul de studiu (soluţia 1);
 se închide picnometrul cu dopul rodat care este prevăzut cu un canal capilar
( sau tub lateral) prin care se elimină surplusul de lichid
 se citeşte masa picnometrului cu soluţia 1, masa respectivă notându-se cu m 2
 Densitatea absolută se calculează cu formula:

m m2  m1
 
V V
unde: V= volumul picnometrului, în cm3 (scris pe vas)
ρaer = densitatea aerului în condiţii normale (0.0012g/ cm3 )

• Se procedează în mod asemănător ,cu determinarea densităţii

soluţiei 2.
B. Determinarea densităţii relative a unui lichid
biologic

Densitatea relativa d este raportul dintre densitatea ρ a unui

corp şi densitatea ρ0 a lichidului de referinţă – apă distilată:
 m2  m1
d 
 0 m3 cu
unde: m3= masa picnometrului m1apă distilată.

• se goleşte picnometrul şi se blochează balanţa.

C. Importanţa densimetriei în practica medicala

Determinarea densităţii lichidelor biologice are multe aplicaţii clinice.

De exemplu: determinaea densităţii urinei permite, alături de alte
metode, diagnosticarea unor afecţiuni renale.
Creşterea densităţii urinei peste 1.022 (valoarea normală este cuprinsă
între 1.015 şi 1.022), apare în nefropatii glomerulare compensate; în
cazul glicosuriei atinge 1.030 şi chiar mai mult.
Scaderea densităţii urinei apare în insuficienţa renală descompensată,
în nefropatii cu lezarea predominantă a tubilor distali (sub 1.010).
Variaţii fiziologie ale densităţii urinei:
• În rapot excesiv de apă

• În pierderi extrarenale de apă

Sfarşit!