Modele economice contemporane

Autor: Lavric Oleg

 Cuprins:
1. Sistem economic
2. Trăsaturile definitorii ale sistemului economic de piață
3. Economia mixtă
4. Modelele economiei mixte contemporane
5. Modelul american
6. Modelul japonez
7. Modelul german
8. Modelul suedez
9. Concluzie
 Deci, sistemul economic reprezintă o modalitate
specifică de utilizare a resurselor economice rare, de
organizare a procesului de producție și de trecere a
bunurilor create de la producator la consumator.
Trăsaturile definitorii ale sistemului economic de piață:

 1. Preponderența proprietății private

 2. Economia este descentralizată
 3. Centrul activității economice și principalul regulator al acesteia
este piața concurențială.
 4. Scopul nemijlocit este profitul, mai bine spus maximizarea
acestuia
 5. Prețul la marea majoritate a bunurilor materiale și serviciilor se
formează liber
 6. Agenții economici se află într-o stare de concurență permanentă
 Deci, prin economia mixtă (sau sistemul economic mixt) înțelegem
o îmbinare organic , în proporții diferite a elementelor sistemului
economiei de piață cu implicarea statului în economie, o îmbinare a
sectorului privat cu sectorul de stat, a mecanismelor pieței cu
reglementare public, a micilor întreprinderi cu marile corporații, o
îmbinare a mecanismelor de diferențiere de avere cu asigurarea
anumitor garanții sociale.
Modelele economiei mixte contemporane

 Modelul american
 Modelul japonez
 Modelul german
 Modelul suedez
 Modelul francez
 Modelul american

Pentru acest model, bazat pe concepţia liberalismului

economic , sunt caracteristice:
 orientarea în masă spre realizarea succesului personal;
 încurajarea multilaterală a activităţii antreprenoriale;
 cota de stat destul de limitată;
 creareaunui nivel decent de trai prin înlesniri şi subsidii,
acordate păturilor sociale cu un venit redus;
 ignorarea problemei echităţii sociale.
 Modelul japonez
În evaluarea modelului economic japonez, se ţine seama de
următoarele caracteristici:
factorul corporativ – predominarea în economie a proprietăţii
corporative şi a realizărilor în domeniul managementului corporativ;
factorul paternalist – bazat pe tradiţii naţionale în organizarea
relaţiilor de muncă (atunci când firma se prezintă ca o familie, iar
patronul ei – un "părinte" grijuliu);
factorul reglator de stat – din considerentele că statul ocupă o
poziţie activă în economie, prin intermediul bugetului de stat se
distribuie până la 50% din PIB;
factorul bancar – deoarece băncile au legături strânse cu companiile
industriale, ele joacă un rol coordonator în dezvoltarea economiei
naţionale.
 Modelul german
Dezvoltarea Germaniei în perioada de după război se bazează pe
concepţia "îmbinării" principiilor pieţei cu structurile sociale şi politice
şi orientarea lor spre asigurarea securităţii sociale. Statul traduce activ în
viaţă politica de "echilibru", de menţinere a concurenţei şi de limitare a
procesului de monopolizare a economiei. El asigură cadrul legal şi
social necesar pentru dezvoltarea societăţii civile şi a echităţii sociale a
indivizilor (drepturile indivizilor, posibilităţile iniţiale şi protecţia
juridică). Pentru limitarea inechităţii sociale se practică sistemul de
impozitare progresiv, iar studiile în instituţiile superioare sunt gratuite.
Modelul german al economiei sociale de piaţă se bazează pe o reglare
dublă: pe piaţă şi pe intervenţionalismul statal economico-financiar, ce
oferă posibilitatea programării economice.
 Modelul suedez

Economia Suediei se bazează pe o cultură înaltă şi pe un nivel

ridicat de calificare a muncitorilor şi funcţionarilor; pe tradiţii
serioase în privinţa disciplinei şi rodniciei muncii; un puternic
sentiment de solidaritate; un profund consens social şi dorinţă de
cooperare, exprimată în gradul înalt de sindicalizare a muncitorilor
(cca 80%).
La începutul anilor ‘70, Suedia, alături de celelalte ţări scandinave,
înregistrează o rată a şomajului de peste 10%, inflaţie înaltă,
reducerea creşterii economice ceea ce a deteriorat mitul
modelului suedez, despre care se vorbeşte la trecut.
 Modelul francez
Sistemul economic francez îmbină armonios liberalismul şi
protecţionismul, libertăţile economice şi centralismul statal,
sistem numit convenţional "capitalism statal".
În cadrul modelului, se utilizează pe larg mecanismul
planificării indicative şi orientative pe baza prognozării
curente şi a prognozării strategice.
Acest model oferă un exemplu de structură mixtă de
capitalism dirijat şi liberal, care obţine avantaje din
constrângeri sau de pe urma insuficienţei de resurse pentru
realizarea cu succes a unui "capitalism statal".
 Concluzie:

O data cu aprofundarea fenomenelor integraționiste în spațiul

unic al Uniunii Europene , are lor o apropriere între modelele
de economie mixtă existente. Ca prototip al unui model
comun pentru toate țările membre ale Uniunii Europene este
folosit modelul german al economiei sociale de piață,
deoarece anume el îmbină exigențele pieței cu protecția
social a populației, anume aici se întîlnește asistența
medicala și învățămîntul gratis și cele mai mari pensii.