Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat ,,Alecu Russo’’ din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale,Economice şi ale Mediului
Catedra de Ştiinţe Economice

Proiect de Cercetare

la cursul: Piața hîrtiilor de valoare

Cu tema: Bursele de valori americane tradiționale

A elaborat stundetul:
Lavric Sergiu gr. BA21Z
Specialitatea: Business și administrare
conf.univ., dr. Postolache V.

Bălți, 2018
 Cuprins

1. Evoluția burselor americane tradiționale..............................................................................3

2. Piața bursieră americană............................................................................................................5

3. Produse ale bursei americane tradiționale............................................................................6

4. Bursele de valori...........................................................................................................................10

4.1 Bursa din New York ( NYSE)..............................................................................10

4.2 American Stock Exchange...................................................................................11

4.3 Bursele regionale...................................................................................................12

2
 1. Evoluția burselor americane tradiționale
 In  evoluția burselor americane tradiționale , s-au parcurs patru perioade începand cu  anul
1725 pană în 1970.
Prima perioadă (1725-1814)
În 1725 , pe Wall Street la New York s-a organizat pentru prima oară o piața unde se negociau
grane, tutun, sclavi si valori imobiliare. Această combinație între piețele comerciale și cele financiare
explică interesul pe care l-au manifestat întotdeauna piețele de mărfuri produselor financiare. Este
marea originalitate a colonizării americane. În 1790 este creată bursa de la Philadelphia, pentru ca doi
ani mai tîrziu , în 17 mai 1792, 25 curtieri new-yorkezi să se reunească  pe Wall Street pentru a
fixa  regulile si a stabili o piata oficială. Două  principii sunt stabilite prin Button Wood Tree
Agreement: monopolul tranzacțiilor  pentru brokeri si comisionul de 0,25% aplicat la volumul
tranzacțiilor.
A doua perioadă ( 1815- 1914)
Piața financiară începe să se contureze si să se dezvolte .Sunt cotate primele  24 de valori
(1815) pentru a crește  numărul lor la 30 in 1818. Se naște Club  Market, viitoarea American Stock
Exchange. Numărul titlurilor  cotate continuă să crească  chiar în timpul războiului de secesiune. Cu
toate acestea, dezvoltarea reala a bursei este dificila. Cursurile sunt adesea manipulate si aceasta cu atat
mai mult, cu cat un numar mic de participanti  erau destul de bogati pentru a domina piata si de a
modifica comportamentul ei. Toata aceasta perioada este marcata de avantul pietelor bursiere, rezultat
al dezvoltarii economiei si al numeroaselor inventii (telegraful, de exemplu), al descoperirilor de aur
din California. Tickerul  care da  regularitate cursurilor bursiere este inaugurat in 1867, telefoanele se
instaleaza in incinta bursei (1878), iar tabelele electrice de cotatie in 1881. Fiecare boom este insa
urmat de un crah care corijeaza  brutal excesele. De exemplu, crahul bursier din 1857 provoaca
o  inchidere a pietelor pe un interval de 10 zile, punand  in faliment 79 brokeri si un numar mare de
banci. De asemenea, cel din 1893 falimenteaza 4 mari societati de cale  ferata.
A treia perioadă (1915-1949)
Criza provocata de razboi este de scurta durata, iar perioada care ii urmeaza , dupa un
mini  crah, se va caracteriza printr-o expansiune puternica a pietei financiare. Emisiunile de  titluri
cresc de la 1,822 miliarde $ in 1921 la 6,4 miliarde $ in 1929, capitalizarea bursiera a societatilor cotate
multiplicandu-se  de trei ori intre 1925-1929.
Clientela bursieră se transformă, se democratizează, numărul acționarilor la American
Telegraph and Telephone creste simțitor, depășind cîteva milioane. Piața devine mai eficientă. Se
3
realizează o informare satisfacatoare a firmelor și a publicului în ce privește importanța pieței
financiare  in procurarea și plasarea capitalurilor și a economiilor. Se nasc societățile de asigurări și
fondurile de investiții( Investment Trust, Pension Funds, etc.).
Marele crah bursier din 1929 si amploarea crizei  din anii 1929-1933 au obligat Congresul
S.U.A. sa adopte masuri ferme pentru oragnizarea si functionarea pietei financiare. Prin  Securities Act
( 1934), intreprinderile  sunt obligate sa faca apel la economiile publicului. Apoi s-a creat Securities
And Exchange Commission ( SEC) insarcinata cu buna functionare a pietei si a carei conducere a fost
incredintata de presedintele Roosevelt celebrului speculator Joseph Kennedy, remarcabil specialist.
A patra perioadă (dupa 1950)
a) etapa 1950-1970
Economia S.U.A.  rămîne înfloritoare și între anii 1950-1970, păstrandu-și rolul de leader
mondial. Tehnologia mondială  este americană, iar bursele americane cuceresc noi piețe. Se dezvolta
societațile de intermediare și de asigurări, demonstrînd vitalitatea  și eficiența acestei piețe financiare.
In domeniul bursier, perioada 1950-1970 este marcat de trei evoluții legate de apariția și
dezvoltarea informaticii și telematicii; inlocuirea opertorilor de bursa, insarcinati cu
asigurarea  echilibrului  cotatiilor, cu  ordinatoarele electronice. Ecranele pe care se inscriu cele mai
numeroase cereri si oferte de  titluri permit operatorilor sa intervina eficient pe piata; cuplarea
calculatoarelor cu transmisia telefonica  a ordinelor  si exploatarea  capacitatii lor  de a  fabrica
si   declansa, ele insele, ordine de bursa ( este cazul  programelor  "trading"si "portofolio  insurances");
fundamentarea transformarilor din domeniul pietelor pe teoria financiara moderna si utilizarea
sistemelor informatice in elaborarea de programe  privind gestiunea portofoliilor de valori imobiliare,
evaluarea optiunilor, elaborarea strategiilor  pe  pietele la termen( futures si options).
b) după  1970
Deși succesele anilor 1950-1970 au propulsat S.U.A. pe calea innoirilor majore in domeniul
bursier, in care ele pastreaza inca o anumita suprematie , totusi , in timp
economia americana a  incetinit ritmul,  inregistrandu-se chiar un anumit declin. Din creditori ai lumi,
dupa al doilea razboi mondial si in timpul reconstructiei tarilor occidentale , S.U.A. devine treptat
debitori ai lumii.Cresterea economica s-a transformat , putin  cate putin, in stagnare, in timp ce se
dezvolta piete noi in vestul Pacificului. Transformarile din perioada 1950-1970 asigura inca pietei
financiare americane  primul loc in lume.

4
 După 1970 au  avut loc  însa trei mari revoluții care au marcat transformarea tehnică a
piețelor  financiare  in lume si anume: dereglemetările bursiere , liberalizarea ratelor de dobînzi și a
cursuruilor de schimb: crearea  noilor piețe de produse  derivate.
Dereglementările bursiere au avut ca scop, printre altele , dezvoltarea concurenței între
societațile de intermediere  financiară prin eliminarea  monopolului agenților de schimb, reducerea
curtajelor și prin liberalizarea accesului investitorilor străini (particulari si institutionali) la
capitalul  acestor societati de brokeraj. In ce priveste liberalizarea ratelor de dobanzi si a cursurilor de
schimb mentionam impactul  deosebit al acestora asupra  pietelor financiare, nevoita sa inoveze noi
produse. Asa s-au nascut pietele derivate, al caror scop il reprezinta protejarea
amplasamentelor  impotriva fluctuatiilor  necontrolate ale ratelor de dobanda si de curs de schimb.
Dezvoltarea  informaticii a incitat intermediarii financiari  sa aplice noi strategii financiare utilizand
contractele "futures" si "options".
Piata bursiera Americană , numita  generic si Wall Street, dupa numele strazii unde se afla
principala  bursa  din S.U.A., cuprinde bursele centrale- New York Stock Exchange ( NYSE) si
American Stock Exchange  (AMEX)- bursele regionale, precum si vasta retea nationala de societati
financiare ( brokeri/ dealeri), cunoscuta sub denumirea  de Over the Counter Market ( OTC).

2. Piața bursieră americană

1. Sectorul A  cuprinde NYSE, AMEX și  bursele regionale.
NYSE, principala componentă  a sectorului A al pieței bursiere americane, are 1366 membri și
cotează  în prezent peste 1.700 dintre firmele americane straine cele mai vechi și  recunoscute.
Condițiile de cotare NYSE impun un venit minim  anual de 2,5 mil. $, un număr minim de acțiuni 1,1
mil. Distribuite public cu o valoare  de piață de minim 10 mil.$ și active tangibile nete de minim 18
mil. $.
AMEX, inființată în 1850  și purtșnd actuala  denumire din 1953, are 601 membri si coteaza
actiunile a 890  firme.
In ceea ce priveste bursele regionale, in S.U.A. functioneaza in prezent 10 astfel de piete.
Incepand din 1978, cele mai mari 5 burse regionale ( Pacific, Midwest, Philadelphia, Bostin
si  Cincinatti) au fost legate  prin computer cu NYSE si AMEX.
2. Sectorul B cuprinde piața OTC pe care lucreaza aproximativ 600 firme de brokeraj.Piața
OTC are două componente: piaăa NASDAQ și asa numitele "titluri roz". Ambele componente sunt

5
reglementate de  Asociația Națională a  Comerciantilor de Titluri (NASD). Avand in vedere volumul
tranzactiilor, piata OTC este a treia mare piata de actiuni din lume, dupa NYSE si bursa de la Tokio.
NASDAQ este o piata computerizata de interdealeri ( fara localizare intr-o sala de negociere);
in prezent sunt 31.000 de firme care lucreaza  prin acest sistem. Acțiunile "titlurile roz" formează  o
piața mai putin activa ca NASDAQ. Informatiile despre aceste actiuni sunt cotate pe coli roz de catre
Serviciile Naționale de cotații zilnice din cadrul Biroului Național  de Cotare; aceste liste sunt
disponibile numai firmelor de brokeraj, firmelor de consultanță și  bancilor.
3. Sectorul C se tranzacționează titluri listate la NYSE, prin intermediul unor firme  de
brokeraj,  care nu sunt membri ai bursei de pe Wall Street.
4. Sectorul D este aceea componentă a pieței bursiere americane pe care se tranzactioneaza
titluri prin Corporația Rețelelor Instituționale (INSTINET)  sau  piața a patra. INSTINET se
deosebeste  de NASDAQ prin aceea că este un sistem  automat de cotare si executare, NASDAQ fiind
doar un sistem automat de cotare.

3. Produse ale bursei americane tradiționale

Titlurile americane sunt emise sub formă de certificate nominative îndosabile. Pentru a
simplifica  operațiunile, titlurile pot fi emise  în nume propriu sau în "numele strazii" (street nomes),
respectiv in numele brokerilor, bancilor, etc. Intermediarul, în al carui nume  este efectuata aceasta
înscriere ( inmatriculare) poate să facă o compensare atunci cînd vanzatorul si cumparatorul sunt
clientii sai.
In mod tradițional, bursa cuprinde două mari categorii de valori imobiliare: acțiunile si
obligațiunile.
Acțiuni si titluri asimilabile
Pe piața Americană se emit și se negociază:
a) acțiuni ordinare - numite  Common Stock Equity Securities, acțiunile ordinare genereaza, in
toate tarile, dreptul la un dividend, la o restituire (in caz de lichiadare a societatii  emitente) si la un
drept de vot in adunarea ordinara sau extraordinara.Actionarii sunt informati ptrintr-un raport annual,
majoritatea firmelor furnizand, in plus, un raport financiar si chiar rapoarte periodice impuse de SEC
(Securities and Exchange Commission).
b) Acțiuni preferențiale ( preferred stocks)
Create înca din secolul trecut pentru a  oferi avantaje actionarilor existenti, ele genereaza o plata
fix anuala de 10$/ actiune sau 10%. Se deosebesc  fundamental de obligatiuni, deoarece plata nu se
6
face decat  daca rezultatele emitentului o permit si se plateste  inaintea platii dividentelor aferente
actiunilor ordinare. Aceste actiuni pot fi indexate, dar prezinta un inconvenient fiscal major,
profiturile  pe care le aduc fiind impozabile.Este si motivul pentru care nu se folosesc  decat foarte rar.

c) American depositary receipts ( ADR)

Întrucat internaționalizarea piețelor financiare americane a dus la diversificarea portofoliilor  de
valori imobiliare. S.U.A. caută sa controleze fluxurile financiare introducînd pe propria lor piața titluri
străine, dar sub forma fizică americană. Mai mult , investitorii instituționali care dețin titluri străine au
obligația ca numarul lor sa nu depseasca 1/3 , celalalte 2/3 reprezentand titluri de drept american.
Acestea sunt ADR, titluri emise in S.U.A., reprezentative  pentru o aciune, mai multe , sau o fractiune
dintr-o actiune, apartinand unei societati non-americane. Sunt nominative si andosabile ca toate titlurile
americane.
Distingem:
-ADR finanțate (sponsored), respective titluri create cu concursul unei banci depozitare
-ADR nefinanțate (unsponsored), create  in acord cu societatea la cererea investitorilor  și a
intermediarilor  americani;
-ADR articolul 144, scutite de inregistrare pe langa SEC, cu conditia ca plasamentul lor sa
ramana privat.
Inventate la sfîrsitul anilor '20, Adr -urile s-au dezvoltat mai ales după 1950. In 1991 existau
830 ADR-uri emise pentru  titlurile din 31 de tari, iar  in 1992 erau mai mult de 850. Ele sunt cotate ,
fie la NYSE, AMEX, NASDAQ, fie in afara cotei.
d) Titluri asimilabile acțiunilor
Este vorba de bonuri de subscriere în acțiuni sau warrant-uri. Acestea dau dreptul de a cumpăra
la un termen fix titluri emise la un preț stabilit in avans. Seamănă foarte mult cu opțiunile, dar se
comporta  mai mult ca valori mbiliare, purtatorii lor putandu-se imprumuta pe baza de warrant, al carui
efect asupra masei monetare este semnificativ.Scadenta lor poate ajunge pana la 5 ani si sunt emise:
- impreuna cu obligatiuni
- o data  cu o subscriere de actiuni noi
- direct de societatea emitenta, care le atribuie sau le vinde actionarilor sai actuali
- prin banci, care se "acopera" detinand titluri pentru care emit warrant-uri.
Obligațiuni

7
 Obligațiunile sunt titluri reprezentative ale unor datorii pe termen mediu sau lung. Ele poartă un
profit fix, deductibil din beneficiul brut al emitentului. În general, la un nominal de 1000$ , ele pot fi
emise deasupra paritații ( premium) sau sub paritate (discount). Dobînzile sunt plătite semestrial.

a) Obligațiuni cu rata fixa

- datoria publica - de la 75  milioane $ in 1791, ea atinge 1 miliard $ în 1913, 26 miliarde  $ în
1918, 48 miliarde $ în 1940, 276 miliarde  în 1946 si 3597 miliarde $ în 1992. Din suma totala de 3597
miliarde $ în 1992, 597 miliarde $ sunt constituite din Treasury Bills (titluri pe termen scurt, cu valoare
nominala  de la 10.000 $ la 1 milion $) emise pe 3, 6 sau 12 luni; 1365 miliarde $ sunt reprezentate  de
titluri negociabile  pe termen mediu ( notes) de la 1 la 10 ani si 488 miliarde $  in obligaiuni pe  termen
lung ( bonds), emise pe o perioada intre 10-30 de ani. Restul datoriei este constituita din titluri
nenegociabile.
- Emisiuni ale agenților; sunt de două tipuri : cele emise de entități publice numite "
Government sponsored enterprises" și cele care sunt simplu garantate de stat. Primele cuprind
emisiunile făcute de  întreprinderi deținute odinioară de Trezoreria S.U.A. Titlurile sunt emise fară
garanție, dar sub control guvernamental. A doua categorie cuprinde  toate agențiile federale, unele în
întregime deținute de guvern, chiar dacă  emisiunile lor nu sunt intotdeauna garantate ( ex: EXIM
BANK sau TENNESSEE VALLEY AUTHRITY).
b) titluri scutite de impozit
Sunt titluri emise de orașe (municipal bonds), state federale si administrațiile lor. In 1966,
volumul emisiunilor de astfel de titluri  a fost de 17 miliarde $. A crescut la 138 miliarde in 1984 si  a
scazut la 130 miliarde $ in 1992. Se impart in titluri  pe termen scurt ( mai putin de 13 luni) sau titluri
pe termen  mediu ( notes) si pe termen lung ( mai mult de 13 luni). Aceste titluri prezinta riscuri mari in
functie de calitatea emitentilor.
c) titluri private ( corporate bonds)
In structura lor se include :
- mortgage bonds( obligațiuni garantate cu ipoteci);
- collateral trust bonds ( obligațiuni garantate de o altă firmă);
- debenture bonds ( obligațiuni clasice neprotejate);
- income bonds ( obligațiuni care nu plătesc  dobînzi decît dacă venitul societații atinge o
anumită cifră);

8
 - participating bonds ( obligațiuni care aduc în afara cîștigului prevazut și o parte din beneficiul
societații);
- adjustable rate bonds ( obligațiuni a căror dobîndă este indexata  in funcție de evoluția ratei
dobanzii la bonurile  de trezorerie sau de dobanda  LIBOR (London Interbank Offered Rate);
-  killer bonds ( obligațiuni amortizabile, adică plata anuală cuprinde o parte din rambursare).
d) titluri speculative sau specializate
In structura acestor categorii de titluri includem:
-zero coupon bonds ( obligațiuni cu cupon zero): aceste titluri au maturitate mai mare sau mai
mica de 10 ani au fost create pe piata euroemisiunilor, dar si pe piata americana.Sunt titluri  cu  profit
antecalculta si cu ramburasarea la scadenta. Daca aceste titluri continua sa aiba un mare succes pe piata
financiara internationala, datorita efectului de parghie foarte ridicat pe care-l inglobeaza, emisiunile
americane sunt, in prezent destul de modeste deoarece ele sunt impozitate anual pe profitul dobandit si
redistribuit;
- split bonds ( imprumuturi globale): au cunoscut un relativ  esec dupa o dezvolare fantastica.
Plecand in general , de la un imprumut de stat, o banca emite titluri reprezentative de diferite cupoane
si cu rambursare la scadenta.Totalul emisiunilor a depasit 100 miliarde $. Dar foarte rapid banicile au
avut dificultati, nereusind sa plateasca totalitatea emisiunilor pe care le au cumparat, ceea ce implica
costuri considerabile de gestionare;
-junk bonds. Sunt obligațiuni clasice la care se prevede un randament mai mare. Emitenții lor
sunt societăti  noi sau cele ale căror riscuri devin prea importante în raport cu capital propriu.
Emisiunea acestor titluri nu este atractivă decat dacă prezintă unul din următoarele avantaje:
active  foarte importante care sa garanteze emisiunea; o subevaluare bursieră  puternică  în raport cu
capitalizarea bursieră medie a sectorului din care face parte societatea.
Titluri ale pieței monetare
Sunt anumite titluiri ale pieței monetare  ce pot fi integrate în analiza pieței financiare si anume:
- treasury bills, respective bonuri de tezaur de 3 luni, 6 luni si un an si care dau loc la o piata
controlata de market- makers;
- treasury notes, respective  biletele de trezorerie pana la 5 ani, emise , de asemenea, de catre
trezoreria S.U.A. si negociate in aceleasi conditii;
- floating rate notes, obligatiuni cu rata variabila , a caror dobanda variaza in functie de rata
medie a dobanzii pe piata monetara ( de exemplu LIBOR) .
Primele doua titluri  dau loc  la importante piete de " FUTURES" si "OPTIONS".

9
 Titluri hibride
Exista pe piata Americana patru tipuri  de obligațiuni:
- income bonds, adică obligațiuni cu venit variabil, emise de societați aflate în dificultate.
Cuponul lor nu se plătește decît dacă societatea realizeaza un beneficiu suficient
- obligațiuni cu bon de subscriere ( intra in aceasta categorie numai daca bonul nu este detasat
de titlul  suport);
- obligațiuni indexate;
- obligațiuni  convertibile în acțiuni.

4. Bursele de valori
Pe piața primară ( plasament direct ) există două tipuri de oferte de titluri : oferta primară, prin
care o societate îsi măreste capitalul făcînd apel la noi acționari și oferta secundară, prin care anumiți
acționari revand publicului un anumit numar din titlurile lor. Se poate combina o oferta primara si o
vanzare de titluri prin vechii actionari( oferta secundara).
Piata valorilor imobiliare în  Statele Unite ale Americii este organizată prin cele doua mari
burse" New YorkStock Exchange " și " American Exchange".
Principalele burse ce funcționeaza  pe teritoriul S.U.A. sunt: Mid- West Stock Exchange;
Pacific Coast Stock Exchange; Philadelphia- Baltimore- Washington S.E.; Boston; Cincinnati;
Pittsburgh; Detroit; Salt- Lake City, Miami.In fiecare stat membru al federatiei functioneaza comisii de
bursa.
Potrivit principiului specializării funcțiilor, agentii de schimb sunt: brokeri, specialisti, dealeri
( negocianti), " block-positonner"( pentru tranzactii de valori mari ), "add- lot dealer " ( pentru cantitati
foarte mici de titluri negociate), precum si " floor- broker" ( intermediar intre brokeri).Operatiile
efectuate in afara bursei sunt reglementate de " National Association of Security Dealers"( N.A.S.D.)
Cererea de admitere a valorilor imobiliare in bursa trebuie adresata  simultan Comitetului director al
bursei si Comisiei de securitate  si de schimb.
Pe piața titlurilor la vedere , negocierea se realizează în mod distinct pentru titlurile înscrise în
cotația oficială, pentru alte valori din afara cotatiei si pentru blocurile de control.
Pe piața la termen, brokerii specialiști impun anumite garanții in numerar sau titluri blocate, al
caror nivel este variabil in functie de importanta tranzactiei, termenul operatiunii si bonitatea clientului.
10
 Piața bursieră americană, numită generic si Wall Street, după numele strazii unde se afla
principala bursa din SUA cuprinde  bursele centrale: New York Stock Exchange (NYSE) si American
Stock Exchange ( AMEX)- bursele regionale, precum si vasta retea nationala de societati financiare
( brokeri/ dealeri), cunoscuta sub  denumirea  de Over the Counter Market (OTC).
4.1 Bursa din New York ( NYSE)
NYSE îsi disputa  primul loc din lume cu marea sa rivală, bursa din Tokio ( TSE) lăsînd mult în
urma bursele germane, cea din Londra si cea de la Paris. NYSE a  ramas o piata la " parchet" sau
"floor" , unde sosesc ordinele ce vor fi tranzactionate. Tehnica Americana de cotare consta in aceea ca
specialistul evidentiaza in carnetul sau  diferitele cerei si oferte ale brokerilor. El asigura , deci, piata ,
indicand brokerilor cursurile la care este dispus sa negocieze, atat pentru contul lor , cat si pentru
propriul sau cont.Este o piata controlata de un specialist care poate sa intervina  dupa voia sa,
respectand ordinele pe care le inscrie in carnetul sau si pe care le executa  de la doi  brokeri diferiti, se
alege, prin tragere la sorti, cel care va fi inscris mai intai.
Ordinele poartă  o mențiune specială dacă sunt emise pe " descoperit", adică vînzatorul nu
deține  titlurile, operațiune legală pe piața Americana pentru toate valorile imobiliare cotate la bursa.
Ordinele nu sunt executate decît dacă ultima mișcare a cursului unui titlu ( in crestere sau
scadere) nu depăseste o anumit marja ( tick) față de mișcarea precedenta și care este stabilita la ¼ %
sau 1/8%.
Condițiile de introducere în bursă a socetaților sunt destul de rigide și vizează în principal
următoarele:
-  societațile trebuie să realizeze : fie 6,5 milioane $ in ultimii 3 ani, fie 2,5 milioane in ultimul
an
-  sa dețină active reale nete în valoare de 18 milioane $
-  sa aibă plasate la public, prealabil introducerii, cel putin 1.100.000 titluri pentru un volum de
9.000.000 $ cu cel putin 2.000 actionari cu 100 actiuni sau mai multe si existenta in afara cotei " over
the counter" a unui volum mediu de 100.000 actiuni.
In shimb ele au reguli de mentinere pe piata  mai putin rigide, fiind obligate sa respecte doua
conditii minimale: 1.200 detinatori a cel putin 100 titluri fiecare si 600.000 de actiuni la public pentru o
valoare de 2,5 milioane $.
4.2 American Stock Exchange
Este a  doua piața oficială de acțiuni după NYSE. nainte de 1976 același titlu nu putea fi cotat
simultan la cele doua burse. În prezent, anumite titluri de la AMEX sunt cotate la NYSE și invers. In
11
plus, AMEX a dechis piata si pentru valori straine. Astfel, in 1992 la AMEX erau cotate peste 80 de
titluri  straine, acestea reprezentand peste 15% din activitatea sa; " partea leului " apartinand celor 55
societati canadiene, cu o cifra de afaceri de circa 70% din total.De asemenea , AMEX a devenit o
importanta piata de optiuni si warrant-uri pe indici bursieri ( NIKKEI- Japonia; FTSE- Londra, CAC 40
- Paris).
Totodată, la AMEX se negociază și blocuri de titluri a căror piață a cunoscut  o evoluție
accelerată.
Condițiile de introducere în bursă a societatilor sunt mai putin  riguroase decat la NYSE si
anume:
- un beneficiu brut de 750.000 $ in ultimul an fiscal sau in cursul celor 2 sau 3 ani preedenti;
- o cantitate de cel putin 500.000  de titluri, reprezentand o valoare minima de 4 milioane
$  pentru 800 actionari.
Alta deosebire  fată de NYSE este si aceea  ca AMEX accepta inscrierea in cotatie si a acelor
societati care nu realizeaza beneficii, cu conditia, insa sa existe de cel putin 3 ani, cu o valoare minima
de 15 milioane $, 400 purtatori de titluri si tranzactii zilnice medii de cel putin  2.000 de actiuni.
4.3 Bursele regionale
Aceste burse  regrupează în general, micile burse locale. Cea mai importantă bursă regională,
Midwest Stock Exchange, reunește pe cele din  Chicago, Saint- Louis, Cleveland, Minneapolis, Saint-
Paul și New Orleans. Se apropie de bursele  din Cincinatti, Detroit si Pittsburg. Pacific Stock
Exchange  a rezultat din fuziunea burselor din Los Angeles și San Francisco. Prezintă o particularitate
cu totul excepționala. Bursele funcționeaza în cele două orașe, fiind  interconectate si specializate. Una,
cea din Los Angeles, specializată îndeosebi în tranzacții cu acțiuni; alta, cea din  San Francisco în
opțiuni. Cea mai mare parte din volumul tranzacțiilor provine din titlurile cotate la New  York, dar
executate pe aceste piete in orele in care bursa newyorkeza este inchisa datorita decalajului orar.
Bursa din Philadelphia, cea mai veche  bursa Americană, rezultată prin fuziunea burselor
din Philadelphia,Baltimore și Washington, este specializată în tranzacții cu opțiuni exprimate în devize.
Bursa din Boston, deși este concurată puternic de bursa din New York, are totuși un atu in
favoarea sa și anume existența celui  mai vechi fond mutual numit Massachussets Investors  Trust .
Bursa din Cincinnatti este o piață aplicativă, pe care o firm cotata pe a treia piață ( third
market) echilibrează ordinele de cumpărare sau vînzare executate în afara cotei.

12
 Bbibliografie
1. https://prezi.com/dqujvppbcppl/bursele-de-valori-din-sua-studiu-de-caz/
2. http://www.scritub.com/economie/finante/ISTORICUL-BURSELOR-
AMERICANE-T21978.php
3. http://www.eafacere.ro/dictionar-financiar/B/bursa-de-valori-
americana_2470.html

13