BURSA BRITANICA

Istoricii plaseaza originile bursei de valori in Roma antica, atunci cand

societatile in comandita pe actiuni erau constituite in scopul colectarii de impozite,
constructiei de temple, asigurarii de furniture pentru armata s.a.
In dezvoltarea burselor de valori, un rol important l-a avut aparitia si
extinderea societatilor pe actiuni (se considera ca prima societate pe actiuni a aparut
in jurul anului 1250).
Debutul capitalismului, pe masura dezvoltarii comertului si a bancilor, a
determinat aparitia unor centre de afaceri. Astfel, in 1531, a aparut la Anvers prima
piata financiara, cunoscuta ca bursa de valori. Ulterior, au aparut bursele de la
Londra (1554), Amsterdam (1608), Paris (1639). In anul 1881 a fost infiintata Bursa
de valori de la Bucuresti si apoi Bursa de marfuri.
Cele mai importante burse de valori sunt la: New York (New York Stock
Exchange- NYSE), Londra, Paris, Frankfurt, Tokio.
Bursa de valori joaca un rol important si indeplineste mai multe functii in
conditiile economiei de piata: a) plasarea economiilor intreprinderilor si populatiei
in hartii de valoare si alimentarea pe aceasta cale a intrerprinderilor cu capitaluri;
b) finantarea trezoreriei publice prin vanzarea titlurilor de credit; c) asigurarea
mobilitatii capitalurilor si a posibilitatii schimbarii plasamentelor actionarilor prin
transformarea in bani a valorilor mobiliare detinute si achizitionarea altora, in
functie de obiectivele urmarite de fiecare actionar sau prin subscrierea de valori noi
puse in vanzare de intreprinderi.
Importanta bursei de valori este diferita, in functie, inainte de toate, de
modalitatile de finantare a investitiilor private. Depinde de asemenea si de
modalitatile de finantare a investitiilor publice si de asigurare a mijloacelor
necesare prin impozite sau prin imprumuturi, precum si de politica de plasamente
pe care o duc diferite organisme.
In general, se poate spune ca rolul burselor de valori a crescut considerabil in
ultimele decenii, atat pe linia mobilizarii de capitaluri, a cresterii mobilitatilor
acestora , cat si pe cea a reflectarii evolutiei conjuncturii economice.
Bursa de valori constituie o componenta esentiala a functionarii economiei de
piata. Ea reprezinta o piata secundara pe care se tranzactioneaza titlurile de valoare
existente, in principiul sub forma de actiuni si obligatiuni. Prin intermediul bursei
de valori, investitorii isi transforma capitalul sub forma de titluri de valoare in
numerar si invers.
Totodata, bursa de valori se defineste prin existenta unei institutii care
concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si care realizeaza efectuarea
operatiunilor bursiere in conformitate cu un regulament acceptat.

Marea Britanie:

 Istoric
 Creată în secolul al XVII-lea, Bursa de la Londra a fost mult timp prima
bursă din lume şi a rămas cea mai internaţionalizată piaţă financiară. „Big bang”-
ul din 1986 a permis City-ului să-şi oprească declinul atrăgând profesionişti,
investitori şi emitenţi internaţionali datorită suprimării comisioanelor fixe,
dereglementării avansate, fiscalităţii avantajoase şi modernizării pieţei. Cu toate
acestea, avansul incontestabil al pieţei britanice, „handicapată” de o tehnologie
învechită şi de intermediari divizaţi în ceea ce priveşte natura şi amploarea
schimbărilor de efectuat, s-a redus în favoarea pieţelor continentale.

 Organizarea
Până în 1991, LSE a fost un Club condus de un Council format din 35 de
membri. LSE s-a structurat sub forma unei întreprinderi private, condusă de un
preşedinte şi de un consiliu (Board) a cărei compunere este diferită de Council.
Consiliul este compus din mai puţini membri ai bursei şi mai mult din reprezentanţi
ai investitorilor şi ai conducerii bursei. Responsabilităţile LSE sunt asemănătoare cu
cele ale NYSE: admiterea de noi membri, admiterea valorilor la cotă şi organizarea
de tranzacţii. Din 1973, influenţa ei s-a extins la toate bursele regionale, ca şi la
Bursa de la Dublin, care a fuzionat cu cea din Londra.

 Intermediarii
De-a lungul deceniilor, intermediarii trebuiau să urmeze regula
„monocapacităţii”: pe de o parte, curtierii (brokers) interveneau pe contul clienţilor
şi, pe de altă parte, contrapartiştii (jobbers) interveneau exclusiv pe cont propriu. În
1986, bariera dintre cele două profesiuni a fost eliminată, fiecare deţinând „dual
capacity”. În prezent, membrii LSE se pot face agreaţi în calitate de broker (curtier
pe contul clienţilor lor), broker-dealer (curtier pentru terţi sau pe cont propriu),
market maker (ţinător de piaţă: membrul se angajează să propună, pentru valorile
de care se ocupă, preţuri de vânzare şi preţuri de cumpărare oricare ar fi condiţiile
pieţei). Sunt oferite şi alte statute, cel de inter dealer broker, care intervine între
market makeri pentru a le asigura un anumit anonimat.
„Big bang”-ul a modificat profund fizionomia City-ului. Suprimarea
comisioanelor fixe, răscumpărările firmelor de curtaj, informatizarea costisitoare şi
crahul bursier din 1987 au avut raţiuni ale vechii organizări. Deja numărul de
jobber s-a micşorat puternic după război, trecând de la 150 în 1955 la 17 în 1986.
Ca urmare a „Big bang”-ului, societăţile străine s-au instalat (540 bănci străine sunt
prezente la Londra, faţă de 340 la New York şi 170 la Paris) şi au luat sub control în
câţiva ani majoritatea sediilor britanice, dintre care cei mai prestigioşi: Smith New
Court, Morgan Grenfell, Wartburg, Barings.

 Autorităţile profesionale
City-ul este locul predilect al profesioniştilor care se organizează, se
reglementează şi se controlează direct sub supravegherea SIB. De fapt, acesta din
urmă controlează mai mult organismele decât pe membrii lor. Pieţele financiare
britanice (RIEs) sunt agreate şi controlate de SIB. Sunt recunoscute:
– London Stock Exchange (LSE);
– pieţele financiare la termen (LIFFE, LOCH, OMLX);
– pieţele de materii prime (metale: LME; petrol: IPE);
– pieţele electronice concurente ale LSE (Tradepoint).
După 1991, SROs au făcut obiectul a numeroase reforme, trecând prin fuziuni şi
sciziuni, formând, în prezent, trei organisme:
1) SFA (Securities and Futures Authority) care controlează comercializarea titlurilor
şi negocierea contractelor la termen;
2) IMRO (Investment Management Regulatory Organisation) care supervizează
gestiunea conturilor la terţi;
3) LAUTRO (Life Assurance and Unit Trust Regulatory Organisation) şi FIMBRA
(Financial Intermediares Managers and Brokers Regulatory Association) au fuzionat
pentru a constitui o organizaţie unică, însărcinată cu controlul comercializării
valorilor mobiliare şi a produselor financiare pentru micii investitori PIA (Personal
Investment Authority).

În prezent, Londra este cea mai internaţionalizată piaţă bursieră din lume;
de fapt, reprezentantul City-ului londonez se numeşte acum Bursa Internaţională de
Valori (International Stock Exchange, ISE). În prezent, la Londra există şase pieţe
bursiere pentru aceste produse, cele mai importante fiind Bursa Internaţională
pentru Contracte Futures cu Active Financiare (The London International Financial
Futures Exchange – LIFFE) şi Piaţa Londoneză pentru Opţiuni Negociabile (The
London Traded Option Market – LTOM); cele două au hotărât să se unească sub
denumirea de Bursa pentru Derivate de la Londra (London Derivatives Exchange),
urmărind să se impună ca principala piaţă din Europa Occidentală şi concurând
poziţia liderului mondial în domeniu, Bursa de la Chicago (CBOT). În domeniul
financiar-bancar, Londra este apreciată ca având sistemul instituţional cel mai vast
şi mai diversificat din lume. Piaţa bursieră britanică este formată din două sectoare
principale: piaţa titlurilor cotate, cu reguli de listare relativ stricte şi care
concentrează cele mai importante companii britanice şi străine; piaţa titlurilor
necotate (Unlisted Securities Market, USM), care este destinată, în special, firmelor
mici şi mijlocii şi prezintă similitudini cu piaţa OTC din SUA. Totodată, este în curs
de formare şi o „piaţă a treia” (third market), pentru necesităţile de finanţare ale
firmelor care nu au acces pe primele două pieţe. În 1973, bursele din Insulele
Britanice erau deja regrupate şi formau Bursa Marii Britanii şi Irlandei. În
noiembrie 1986, după fuziunea cu secţiunea de titluri internaţionale, a devenit bursă
internaţională (International Stock Exchange).

International Stock Exchange

Principala piaţă bursieră britanică, denumită Stock Exchange sau Listed Market,
este cea mai veche. Ca să fie admise aici, firmele trebuie să furnizeze informaţii
privind ultimii trei ani de activitate şi să pună cel puţin 25% din capital la dispoziţia
publicului. Bursa de Valori din Marea Britanie are sediul la Londra, se numeşte
London Stock Exchange şi reuneşte toate bursele regionale. Din acest punct de
vedere, uneori, se foloseşte şi denumirea de United Stock Exchange.
Bursele regionale sunt specializate în cotaţii de titluri locale dar pot, de asemenea,
negocia şi titlurile cotate la Londra. Dintre bursele regionale menţionăm: Midland
and Western (la Birmingham); Northern (la Manchester); Nortern Ireland (la
Belfast); Scotish (la Glasgow); Irish (la Dublin). Londra a fost considerată, pe bună
dreptate, timp de câteva secole, capitala financiară a lumii şi aceasta nu numai
pentru că era capitala celei mai mari puteri economice, comerciale şi industriale şi
centrul celui mai vast imperiu colonial, ci şi pentru că lira sterlină era utilizată ca
monedă de plată în marea majoritate a tranzacţiilor internaţionale. Bursa din
Londra îşi are începuturile în secolul al XVI-lea, când guvernul britanic şi câteva
societăţi comerciale au început să se împrumute de la populaţie prin metoda
emisiunilor publice. Odată cu ascensiunea operaţiunilor de vânzare-cumpărare a
efectelor financiare, a devenit posibil ca unele persoane să se specializeze în astfel de
operaţiuni şi să trăiască din meseria de intermediary (broker sau dealer). Vechea
clădire a bursei londoneze, denumită Royal Exchange, datează din 1554 şi a fost
construită de Sir Thomas Gresham, consilierul economic al Reginei Elisabeta, de
numele căruia este legată stabilizarea şi modernizarea sistemului bănesc al lirei
sterline.
Activitatea de schimb a avut loc la început la Bursa Regală, iar mai târziu s-a
mutat într-o cafenea din apropiere, denumită Jonathan’s Coffee House.
Operaţiunile de schimb se efectuau la mesele cafenelei, iar schimbul de hârtii,
informaţii şi contracte era făcut prin intermediul chelnerilor. În 1773, Asociaţia
agenţilor de schimb de la bursă a cumpărat un local propriu, în care să se
desfăşoare activitatea de schimb, la intersecţia dintre Thredneedle Street şi
Sweetings Alley, unde este situată şi în prezent Bursa de Valori londoneză. Bursa de
Valori londoneză şi-a păstrat supremaţia până în secolul nostru când, după primul
război mondial, rolul de lider a fost preluat de Bursa din Wall Street. Trebuie însă
menţionat că Bursa de Valori din Londra păstrează încă un loc important în
activitatea financiară internaţională, ea acordând o atenţie sporită, comparativ cu
celelalte mari burse, tranzacţiilor cu valori străine, având din această cauză o
sensibilitate mai mare la evoluţia situaţiei economice şi politice internaţionale.
Tot mai mult în ultima vreme, în atenţia managerilor Bursei de Valori din
Londra, în strictă conformitate cu Directivele Uniunii Europene, este întărirea
disciplinei de piaţă, factor esenţial în atragerea şi convingerea investitorilor.
Analizând cu atenţie procesele de evoluţie pe care le trăieşte Bursa de Valori din
Londra, se poate aprecia că tradiţia rămâne încă o aură a trecutului, dar că
vitalitatea lui London Stock Exchange se asigură în continuare prin angajarea
matură pe drumul adoptării celor mai moderne, sofisticate, eficiente şi operative
procedee.
În prezent, caracteristic Bursei de Valori din Londra este faptul că
activitatea ei nu este supusă controlului public (al statului). În schimb, activitatea
bursieră este supusă unor reglementări deosebit de riguroase, de a căror respectare
răspunde Consiliul de Conducere, a cărui exigenţă este mult mai mare în ceea ce
priveşte introducerea şi negocierea hârtiilor de valoare în bursă, decât exigenţele
legislaţiei după care îşi desfăşoară activitatea societăţile pe acţiuni.
Bursa din Londra reuneşte aproape 400 de firme de brokeri şi 22 firme de jobberi.
Activitatea bursieră este coordonată de un consiliu format din 46 de membri în
fruntea căruia se află un preşedinte ales pe un an de zile. La nivel de consiliu
funcţionează comisii specializate, dintre care un rol deosebit îl au Comisia pentru
admiterea de noi membri şi Comisia pentru introducerea valorilor mobiliare la
bursă. Piaţa britanică este dominată de investitorii instituţionali. Numai 2,5% din
acţiuni sunt deţinute direct de particulari.

Bibliografie:

 Gh. Cretoiu, Viorel Cornescu, Ion Bucur- Economie, ed. a II a, editura C.H.
Beck.
 Michel Durand , Bursa, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
 Ghilic-Micu Bogdan, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
 Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul Bursier International,
Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006.