Universitatea Aurel Vlaicu Facultatea de Stiinte Economice Contabilitate si Informatica de Gestiune

LOCUL SI ROLUL PIETEI DE CAPITAL IN ECONOMIA DE PIATA

Student, BULBOACA ANDREEA

Anul IV, grupa 2, zi

LOCUL SI ROLUL PIETELOR DE CAPITAL IN ECONOMIA DE PIATA

PIATA DE CAPITAL-COMPONENTA PRINCIPALA A PIETEI FINANCIARE In orice economie de piata exista si functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si, aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri financiare. Piata financiara este formata din doua mari sectoare: sectorul bancar (sau piata creditului) si sectorul titlurilor financiare (sau piata financiara in sens restrans). Piata bancara (piata creditului) priveste relatia de credit avand la baza active financiare fara caracter negociabil - disponibilitatile banesti sunt atrase la banci si apoi utilizate de catre acestea pentru creditarea celor in cautare de fonduri (avem de aface in acest caz cu o finantare indirecta). Piata financiara in sens restrans (piata titlurilor financiare) este structurata in piata monetara si piata de capital. Pietele monetare sunt specializate in tranzactii cu titluri pe termen scurt (pana la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii si altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piata monetara este reprezentat in principal de dobanda. Pietele de capital, cele asupra carora ne vom apleca cu precadere pe parcursul acestei lucrari - sunt specializate in domeniul tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate in principal de actiuni si obligatiuni. Pe piata de capital apare o relatie directa intre posesorul de fonduri (investitorul) si cel aflat in cautare de resurse financiare si care va emite titluri, urmand ca in schimb sa primeasca fondurile de care are nevoie. Trebuie sa atragem atentia in acest punct ca, in literatura de specialitate, se folosesc de catre unii autori notiuni diferite pentru a descrie structura pietei. Spre exemplu, in literatura franceza, in locul notiunii de piata financiara se foloseste cea de piata a capitalurilor, aceasta incluzand piata creditului, piata valorilor mobiliare (numita in acest caz piata financiara) si piata. Si desigur, in literatura de specialitate gasim si alte astfel de exemple insa aici vom utiliza notiunea de piata de capital asa cum am definit-o mai sus. Piata de capital este structurata in doua segmente diferite, dar interdependente: piata primara si piata secundara. Piata primara asigura emisiunea si prima vanzare-cumparare a titlurilor financiare (spre exemplu, cand o societate emite actiuni la constituire), permitand finantarea activitatii agentilor economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. Piata primara se organizeaza prin intermediul bancilor sau a societatilor de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen de operatiuni si, astfel, se realizeaza distribuirea titlurilor de catre emitenti si, respectiv plasamentele de catre investitorii interesati, in cele mai bune conditii. Piata secundara este cea pe care investitorii si intreprinzatorii cumpara si vand valorile mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara. Datorita existentei acestei piete, investitorii care-si plaseaza capitalurile pe piata primara, pot iesi de pe piata inainte de scadenta titlurilor cumparate prin vanzarea lor. Astfel, piata secundara asigura o excelenta mobilitate si lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna functionare a

oricarei economii. Pe piata secundara intervin bursele de valori prin intermediul carora, si alaturi de piata OTC (sau piata interdealeri, piata la ghiseu sau bursa electronica cum mai este cunoscuta) se realizeaza tranzactiile cu valori mobiliare. Cele doua institutii sunt cu atat mai eficiente cu cat ele concentreaza cat mai mult din intentiile de cumparare sau de vanzare de valori mobiliare si reusesc sa echilibreze cererea cu oferta. Piata secundara, prin modul de functionare, tranzactiile realizate si posibilitatile de fructificare a capitalurilor aici, reprezinta obiectul principal al studiului nostru. In continuare o vom numi generic piata bursiera sau bursa in sens larg. Astfel, in opinia noastra, bursa este cea mai importanta institutie a pietei de capital, specifica economiei de piata, concentrand cererea si oferta de valori mobiliare negociate in mod deschis si liber pornind de la reguli cunoscute. Prin tehnici specifice aici se realizeaza vanzari-cumparari de valori mobiliare traditionale (actiuni, obligatiuni, valute, bonuri de tezaur), cat si moderne (optiuni sau contracte futures). CATEVA CONSIDERATII PRIVIND APARITIA SI DEZVOLTAREA BURSELOR Bursele au aparut ca urmare a unor necesitati dictate de relatiile de schimb care joaca un rol central in economia de piata. Dezvoltarea acestora insa pana la stadiul actual a reprezentat un proces istoric indelungat si evolutiv. Majoritatea cercetarilor stiintifice in acest domeniu, ii crediteaza pe romani ca fiind cei care au inventat sistemul bursier. Astfel, originile burselor s-ar afla in Roma antica unde anumite reglementari privind functionarea acestora erau cuprinse in dreptul public. Clasa publicanilor care au obtinut din partea statului dreptul de exclusivitate pentru colectarea impozitelor, amenajarea Romei, construirea de temple si drumuri, asigurarea furniturilor pentru armata, au constituit mari societati in comandita pe actiuni (societatea publicanorum) ale caror titluri se negociau in basilici special construite in acest scop. Vanzarea actiunilor se facea prin argentarii, un fel de precursori ai agentilor de schimb de azi. Dupa caderea Imperiului Roman, abia prin secolele XI-XII acest principiu este redescoperit de italieni. In acesta perioada, pe fondul dezvoltarii deosebite a unor zone din Nordul Italiei (orasele state Genova, Venetia, Florenta), precum si a oraselor hanseatice (Hamburg, Amsterdam, Bruges) apar tot mai multe societati pe actiuni. Prima bursa, asa cum o intelegem noi azi, se infiinteaza in 1531 in Flandra, la Anvers. Numele provine de la familia de negustori Van der Borse, din Bruges, pe considerentul ca langa hotelul lor comerciantii aveau obiceiul sa se intalneasca pentru a negocia si, de asemenea, pe frontispiciul cladirii erau gravate trei pungi de bani (in franceza "bourses"). La scurta vreme se infiinteaza si alte burse in mari centre comerciale, dintre care cele mai importante: Londra (1554 - Royal Exchange), Amsterdam (1608) si Paris (1639). Bursele din Amsterdam si Londra pot fi considerate ca fiind primele cu adevarat reprezentative pentru felul cum functioneaza mecanismul bursier. Meritul lor este de a fi impus banii fara valoare intrinseca (monedele de hartie) si de a fi asigurat utilizarea pe scara tot mai larga a hartiilor de valoare (actiuni, obligatiuni). Pe rand de-a lungul timpului din secolul XVII pana la inceputul secolului XX, cele trei mari piete bursiere Amsterdam, Londra si Paris, si-au disputat suprematia (cronologic in acesta ordine, cam cate un secol fiecare). A trecut astfel aproape neobservat un eveniment care avea loc in Lumea Noua, cand la 17 mai 1792 sub un platan in New Yorks s-au pus bazele, prin semnarea Buttonwood Agreement, a ceea ce va urma sa devina prima bursa a lumii: NYSE (New York Stock Exchange). Initial cei 24 de negustori americani care au pus bazele NYSE derulau tranzactiile sub platan, insa, pe masura dezvoltarii pietei s-au mutat

definitiv,in noua cladire de pe Wall Street (din 1903). De la inceputul acestui secol NYSE devine prima bursa a lumii. In aceasta ultima perioda de timp, pietele bursiere au cunoscut o dezvoltare ametitoare continua (capitalizarea marilor burse atinge niste nivele incredibil de mari) intrerupta doar in cateva momente (daca ne gandim spre exemplu la crah-ul din 1929 care a lasat urme adanci in constiinta omenirii sau la cel din 1987). Mai mult, n aceasta epoca a globalizarii se observa tot mai des o tendinta de concentrare a pietelor bursiere. Astfel, se pot constatata diverse incercari mai mult sau mai putin reusite de fuziune a unor burse celebre n vederea crearii unor entitati bursiere mai puternice si mai competitive (spre exemplu EURONEXT rezultata prin fuziunea burselor din Paris, Amsterdam si Bruxelles). Un alt fenomen interesant a fost crearea unor piete bursiere supranationale adaptate noilor conditii economice si geopolitice ale ultimilor ani. In aceast sens a aparut n 1996, EASDAQ (European Association of Securities Dealers Automated Quotation) definita ca o piata paneuropeana. EASDAQ are cartierul general la Bruxelles si este recunoscuta ca o piata reglementata in Belgia. Aici sunt cotate in principal societati n crestere, si care activeaza n sectoare cu potential ridicat (domenii de tehonolgie nalta: informatica, telecomunicatii, biotehnologie etc). Este vorba de companii care doresc o cotatie internationala, avnd n vedere ca pietele lor sunt mondiale, concurentii si furnizorii sunt internationali si de multe ori actionariatul lor include fonduri cu capital de risc straine. Cei de la EASDAQ identifica doua tipuri de candidati: societati europene care doresc sa si procure fonduri pe o piata internationala; societati cotate deja pe piata americana (pe NASDAQ, spre exemplu) care urmaresc sa intereseze investitorii europeni sau sa dobndeasca notorietate n Europa. Conditiile de admitere la cotare sunt n general cam aceleasi ca pe alte piete bursiere de rangul II, cu deosebirea ca aici se solicita companiilor sa adopte normele si sa prezinte conturile si situatiile financiare conform IAS sau US GAAP. Avantajul deosebit al acestui gen de piata bursiera este ca poate raspunde prompt cererilor urgente de capitalizare si de lichiditate ale acestor companii aflate n expansiune. Un alt exemplu pentru aceste mutatii interesante care au loc pe pietele bursiere este NEWEX. New Europe Exchange (NEWEX)a fost nfiintata anul trecut, ca un joint venture intre Viena Stock Exchange si Deutsche Borse, cu scopul de a crea o piata unica, in euro, pentru companiile din centrul si estul Europei. Ideea de baza de la care s-a plecat, asa cum declara unul din oficialii noii piete, este aceea ca NEWEX ar putea fi un pod ntre capitalul occidental si companiile est europene, si, de asemenea, ar mbunatati transparenta in tranzactiile cu valorile mobiliare din aceste asa numite economii in tranzitie, deoarece multe din acestea sunt acum ca niste "cutii negre". Din aceasta perspectiva apare usor de inteles de ce sediul noii burse a fost stabilit la Viena. ISTORICUL BURSELOR DE MRFURI Apariia i formarea burselor de mrfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a nceput n urm cu aproximativ 2000 de ani n Grecia i Roma Antic i continu i astzi. Dac ar fi s alegem oricare din produsele tranzacionate azi la burs i am ncerca s-i traversm evoluia pe pia de-a lungul istoriei, am gsi c acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marf (barter), contractul cu plat i livrare imediat (spot), contractul cu plat i livrare ulterioar stabilirii preului (forward) i contractul la termen (futures i options).

Darul i schimbul de marf dateaz de la nceputul civilizaiei. A treia faz, contractul spot, poate fi considerat ca adevratul nceput al pieelor de marf organizate. Pn n anul 1600 comerul n Europa i Asia nu a fost destul de intens pentru a permite susinerea activitii comercianilor locali sau a pieelor locale. Periodic, trgurile serveau ca piee de desfacere pentru arii geografice ntinse. Aceste trguri au fost organizate la nceput de comercianii ambulani care schimbau mrfurile lor locale pe mrfuri exotice aduse din inuturi ndeprtate. Banii erau puini i majoritatea tranzaciilor se fceau prin simplu schimb. Acest tip de trg era des organizat n Grecia Antic, n timpul Imperiului Roman, dar i n China. Treptat, a aprut o reea de trguri specializate i bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, cnd i cum pot vinde comercianii, n funcie de tipul de marf oferit. S-a introdus interdicia contractrii n afara acestor trguri, pentru a preveni acumularea unei cantiti mari de marf care ar fi permis ulterior controlul preului. Cu timpul, s-au constituit asociaii de comer care reprezentau interesele noii clase de comerciani. Disputele din afaceri erau soluionate n tribunale special nfiinate, prin aplicarea codului comerciantului. Odat cu creterea numrului de tranzacii s-a introdus ca mijloc de schimb scrisoarea de trg". Aceste scrisori permiteau amnarea plii unei mrfi, deci o extindere a creditului. Comercianii aveau posibilitatea s circule din trg n trg reglnd plile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de trg, pltind la sfrit eventualele datorii rmase, n bani. Aa a aprut piaa spot (cash). Adesea, comercianii prezentau eantioane din marfa lor, urmnd ca plata - n bani sau cu scrisoare - s se fac numai atunci cnd titlul trecea la cumprtor. Se consider c rdcinile comerului la termen se afl n sistemul de trguri medievale japoneze, care a permis Japoniei s dezvolte i s organizeze piaa la termen ncepnd cu anul 1697, cu aproape un secol i jumtate naintea Statelor Unite ale Americii. Denumirea de burs" provine de la oraul Bruges, unde aceste adunri se ineau la Hotel des Bourses, numit aa dup un senior din vechea i nobila familie van den Boursen care l construise i pe al crui frontispiciu erau sculptate n piatr trei pungi (fr. bourse). Aici se ntlneau bancherii i negustorii pentru a negocia bani, metale preioase, hrtii de valoare i mrfuri. Cu timpul, locurile de ntlnire ale comercianilor au primit denumirea de burse.

PRIMELE BURSE DE MRFURI N LUME Prima burs, n accepiunea modern, a fost cea de la Anvers, nfiinat n anul 1531. Bursa din Anvers avea o cldire proprie unde se ncheiau tranzacii cu mrfuri coloniale. n anul 1554 s-a nfiinat la Londra o burs denumit Royal Exchange", care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare. n anul 1639 apar la Paris o serie de agenii de schimb n domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse i Rouen, iar spre sfritul secolului al XVII-lea, la Montpellier. n Germania, la jumtatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nrnberg i Hamburg, iar la nceputul secolului al XVII-lea, bursa din Berlin. La nceputul secolului al XVII-lea la Amsterdam mrfurile se puteau negocia n baza contractelor options" prin care se permitea convenirea unui pre n baza cruia cumprtorul obinea de la vnztor dreptul de a cumpra o cantitate de marf la o dat stabilit n viitor. Un secol mai trziu, tot n acest mare centru comercial se constituie o burs a grului n care se desfurau tranzacii de trei ori pe sptmn, ntr-o hal uria de lemn n care

fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din grul pe care dorea s-l vnd i pentru a negocia preul n funcie de calitatea acestuia. Burse au mai fost nfiinate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc. n secolul al XVIII-lea i n prima jumtate a secolului al XIX-lea n Olanda i Anglia comerul spot devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro-alimentare i industriale. n 1848 i-a nceput activitatea Chicago Board of Trade ca burs de grne. Civa dintre cei mai pricepui comerciani de grne au hotrt s se reuneasc ntr-o burs organizat de cereale - CBOT. Odat cu apariia unei burse organizate, care oferea un loc de ntlnire centralizat, investitorii bogai au vzut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde s-i depoziteze grnele pentru consumul pe un an ntreg. Aceasta a ajutat la soluionarea problemelor legate de oferta de grne care existau n trecut n America i a contribuit la stabilirea preurilor cerealelor pentru tot cursul anului. n acest interval de timp sa produs transformarea comerului spot" n comer la termen", proces aprut pentru prima dat ntr-o form asemntoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade n 1865. Chicago devenise n acel moment capitala mondial a cerealelor. Acest gen de comer s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin. n 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la nceput unt, ou, brnz, psri domestice i alte produse agricole. Mai trziu, aceasta a fost numit Bursa de Unt i Ou din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). n cele din urm, aceasta a nceput s tranzacioneze tipuri de marf att de multe i diverse, nct, n 1919, a fost numit mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Cteva dintre mrfurile tranzacionate n acel timp erau cartofii, ceapa i pieile de vit iar din perioada anilor 1950, curcanii, oule ngheate i slnina de porc au fost adugate mrfurilor care se tranzacionau la CME. Astzi se lucreaz cu patru grupe de produse: mrfuri agricole, valute, dobnzi i indici bursieri. n 1880 doar grul, porumbul, ovzul i bumbacul fceau obiectul tranzaciilor la termen. Cu timpul, gama produselor tranzacionate le termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice. Dezvoltarea pieelor la termen, creterea semnificativ a numrului de tranzacii au determinat, ca ncepnd cu anul 1971, s se diversifice gama produselor tranzacionate la termen cu metale preioase (aur, argint, platin), devize, titluri financiare cu venit fix i indici bursieri. n 1972, CME inaugureaz tranzacionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar n 1975 CBOT lanseaz primele contracte futures pe rata dobnzii. n 1982 Kansas City Board of Trade iniiaz primele contracte futures pe indici bursieri. Este de remarcat faptul c dei CBOT lansase contracte futures pe grne nc din 1865 i CME contracte futures pe ou i unt nc din 1919, prima lege care venea s reglementeze pieele de contracte" a fost adoptat abia n 21 septembrie 1922 - Legea tranzaciilor futures cu cereale"(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzaciile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzacionare i prevenirea manipulrii pieelor. Crahul bursier din 1929 i criza economic de la nceputul anilor '30 au grbit adoptarea n 1936 a Legii bursei de mrfuri"(The Commodity Exchange Act of 1936). Istoria s-a repetat n ceea ce privete reglementarea contactelor futures de pe pieele financiare. Dei acestea erau cunoscute nc din 1970 i au fost lansate n 1972, legea care le reglementa a fost adoptat n 23 octombrie 1974.

O cretere deosebit a interesului pentru tranzaciile la termen s-a nregistrat ntre anii 1975-1985, fapt evideniat de volumul contractelor pe pieele americane i engleze. n prezent, numrul burselor care funcioneaz n lume trece de 100, din care 18 sunt n SUA, 11 n Anglia, 8 n Germania, 7 n Frana. Exist azi 60 de burse futures i de opiuni rspndite n 37 de ri. Odat cu schimbrile petrecute n rile din Europa Central i de Est s-au fcut eforturi n vederea organizrii unor piee bursiere i n rile din aceast zon.

BURSELE DE MRFURI N ROMNIA Dup cum relateaz Nicolae Iorga n Istoria comerului"(1937), nc din 1839 apare ideea organizrii unor burse n Bucureti i Brila. n anul 1840 n ziarul Mercurul Brilei" este prezentat Codul de Comer" care cuprinde prima reglementare general a bursei de comer n Muntenia. Acest cod a fost pus n practic i n Moldova, unde a fost extins oficial dup unirea Principatelor, n cadrul aciunii de unificare legislativ, prin legea din 7 decembrie 1863. Codul de Comer" din 1840 constituie o reproducere a Codului Comercial Francez " din 1807. n 1865, n ziarul Monitorul - Jurnal oficial al Principatelor Unite Romne" apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comer la Bucureti, Iai, Galai i Brila care cuprinde reglementarea organizrii i funcionrii acestor burse. Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb i mijlocitorilor de mrfuri" din 1881 adoptat dup legislaia francez, punea bazele organizrii burselor de mrfuri i de valori. Un an mai trziu se deschidea Bursa de la Bucureti. Legea asupra burselor de comer" din 1904 a redefinit instituia bursier iar legea de unificare din 1929 a determinat creterea credibilitii instituiei bursiere din Romnia. Dei legea din 1929, cunoscut sub denumirea de Legea Madgearu", admitea operaiunile la termen, acestea nu au fost practicate n Romnia pn n 11 iulie 1997, cnd au fost lansate n premier la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzacii sczut pe piaa mrfurilor fungibile i al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut de piaa din Romnia, Bursa Monetar Financiar i de Mrfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat n lansarea contractelor futures pe indici bursieri i pe valute. Este cunoscut faptul c lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pieei activului de baz. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Mrfuri din Sibiu ca pia futures financiar. Prima iniiativ legislativ dup1990 a avut loc n 28 august 1997 prin Ordonana 69 privind Legea burselor de mrfuri". Ea venea s contureze modul de organizare al burselor de mrfuri n vederea tranzacionrii de contracte futures i opiuni.

NECESITATEA PIETELOR BURSIERE Bursele au aparut ca o necesitate stringenta urmare a dezvoltarii relatiilor de schimb si implicit a economiei in asansamblu. Iata cateva din considerentele care subliniaza necesitatea acestei institutii:reunirea intr-un acelasi spatiu al schimburilor comerciale. Schimburi comerciale au existat din cele mai vechi timpuri, acestea fiind o conditie esentiala a dezvoltarii economice. Pe masura cresterii extensive si intensive a schimburilor comerciale era tot mai necesar ca acestea sa fie localizate in acelasi spatiu din motive lesne de inteles.

Asigurarea unui caracter public si reglementat pentru desfasurarea tranzactiilor Pentru a nu se desfasura haotic si pentru a asigura transparenta si egalitate in tratamentul partilor implicate in tranzactii, s-a impus asigurarea unui cadru organizat si a unui sistem de reglementari. Institutia care asigura aceste conditii este bursa. Consacrarea banilor de hartie si a titlurilor (hartiilor) de valoare Este vorba de banii fara valoare intrinseca, dar indeplinind toate celelate functii banesti. De asemenea, folosirea pe o scara tot mai larga a hartiilor de valoare (fie ca era vorba de titluri ale datoriei publice, fie ca era vorba de hartii de valoare emise de societatile comerciale, mai ales de societatile pe actiuni - si intelegem prin acestea actiuni, obligatiuni) conduce la necesitatea aparitiei unei piete unde aceste puteau fi usor preschimbate in bani si, aceasta este bursa. Dezvoltarea operatiunilor la termen Perfectionarea si eficientizarea schimburilor comerciale a condus treptat la realizarea tranzactiilor in care prezenta marfurilor nu mai era necesara (ele puteau circula acum in afara pietei tranzactiei). Mai mult decat atat, apar tranzactiile cu bunuri viitoare si operatiunile la termen de tip futures si cele cu optiuni. CARACTERISTICILE PIEELOR BURSIERE Natura specific a bursei este dat de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg n cele ce urmeaz. Pia de mrfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii i ofertei pentru mrfuri, precum i pentru diferitele tipuri de hrtii de valoare. Dac la nceputul lor, pieele bursiere erau organizate pentru tranzacionarea n egal msur a mrfurilor i valorilor, ulterior s-a produs o separare ntre cele dou categorii de burse. Bursele sunt centre ale vieii comerciale, piee unde se tranzacioneaz mrfuri, titluri pe mrfuri, active monetare i financiare, care au anumite caracteristici: sunt generice; se individualizeaz prin msurare, numrare sau cntrire sunt fungibile; pot fi nlocuite unele prin altele au caracter standardizabil; marfa poate fi mprit pe loturi omogene sunt depozitabile; permit executarea obligaiilor contractuale la o anumit perioad de la ncheierea tranzaciei au un grad redus de prelucrare; meninerea caracterului de produs de mas, nedifereniat, omogen. Pia simbolic: Unul dintre principalele obiective ale organizrii schimburilor n cadrul bursei l reprezint asigurarea operativitii tranzaciilor comerciale i financiare, realizarea acestora pe o baz standardizat. Necesitatea extinderii i intensificrii schimburilor a generat o tendin de dematerializare a mrfurilor, de la bunuri determinate fizic trecndu-se la mostre i eantioane reprezentative. Pe msura consacrrii de uzane comerciale s-a trecut de la eantion la tipuri i denumiri uzuale, adic la caliti abstracte de marf, pe baza crora 8

se ncheie tranzacii comerciale. Astfel bursa simplific la maxim activitatea de tranzacionare i reduce negocierea la elementele sale eseniale: sensul operaiunii (vnzare sau cumprare), marfa, cantitatea, preul i termenul de livrare. Bursa nu mai este o pia originar, pe care se vnd i se cumpr mrfuri fizice, ci o pia derivat pe care se vnd i se cumpr titluri pe marf. Dovada existenei mrfurilor se face cu un document acceptat de comerciani: recipisa (actul) de depozit pentru mrfurile aflate n antrepozite i conosamentul pentru mrfurile ncrcate pe vas. Transferul proprietii asupra mrfii, deci executarea obligaiilor contractuale de livrare, se realizeaz prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu i asum rolul de realizare a tranzaciei n forma sa fizic, micarea mrfurilor avnd loc n afara acestei piee. Pia organizat i liber: Bursa este o pia organizat n sistem de autoreglementare, n sensul c tranzaciile se realizeaz conform unor principii, norme i reguli cunoscute i respectate de ctre toi participanii. Aceasta nu nseamn administrarea pieei, ci reglementarea ei n scopul obinerii unui sistem ce garanteaz caracterul liber i deschis al tranzaciilor comerciale i financiare. Nu pot fi tranzacionate la burs dect mrfuri sau valori pentru care exist concuren liber, pentru care oferta provine de la un numr suficient de mare de ofertani, cererea este solvabil i relativ constant, astfel nct s nu apar posibilitatea unor concentrri n scopul manipulrii preului. Pia reprezentativ: Bursa este o pia reprezentativ n care se stabilete preul mrfurilor pentru care ea constituie o pia organizat - cotaia bursei - element ce servete drept reper pentru toate tranzaciile comerciale sau operaiunile financiare care se desfoar n ara respectiv, iar n cazul marilor burse, n ntreaga lume.

ROLUL SI FUNCTIILE PIETELOR BURSIERE O intrebare pe care si-o pun deseori (si uneori obsesiv) intreprinzatorii si firmele mai mari sau mai mici este: cum sa facem rost de capital? Raspunsurile nu sunt multe si de-a lungul timpului ele au fost aceleasi: fie utilizarea propriei averi, fie solicitarea unei subventii de la stat sau de la o alta institutie sau de oriunde altundeva, fie obtinerea unui credit bancar sau, in fine, apelarea la piata bursiera. Prima varianta este posibila doar pentru cei - putini de altfel - favorizati de soarta. A doua posibilitate ne apare inca si mai putin realista si este determinata de situatii exceptionale. In ceea ce priveste creditul bancar, desi este o varianta mai realista decat celelalte doua, nu este poate tocmai cea mai dorita in primul rand pentru ca este scump (dobanzile sunt, in general, destul de ridicate si in al doilea rand, bancile pun o serie de conditii dure si stricte, deseori greu de indeplinit de catre solicitant. O posibilitate pentru un intreprinzator sau pentru o firma de a obtine bani (capital) totusi, evitand problemele ridicate de variantele de mai sus, este reprezentata de vanzarea publica de actiuni sau de obligatiuni cu ajutorul bursei. Bursa asigura cel mai scurt si eficient circuit intre economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc sa investeasca pe termen mediu sau lung (fie ca este vorba de firme, fonduri, banci, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) si nevoile de finantare ale inteprinzatorilor sau ale societatilor comerciale. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru banci, reprezentand o alternativa serioasa la creditul bancar, asa cum aratam, de cele mai multe ori mult mai scump si dificil de obtinut.

Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al pietelor bursiere si anume acela de finantare a economiei (in speta a agentilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol important al bursei este acela ca aceasta inlesneste circulatia capitalurilor, titlurile financiare putand fi usor transformate in lichiditati sau schimbate in alte titluri, prin vanzarea sau revanzarea lor pe aceasta piata. Cea mai importanta functie a bursei este aceea ca aici se efectueaza tranzactiile cu hartiile de valoare, emise si plasate initial pe piata primara de capital. Dupa ce titlurile au fost emise si plasate la investitori, acestea pot fi tranzactionate liber la bursa datorita caracterului lor negocialbil. O alta functiune importanta a burselor este aceea ca asigura lichiditati pentru economie. Existand posibilitatea tranzactionarii libere a hartiilor de valoare, cele anterior cumparate pot pot fi vandute si astfel usor transformate in bani garantand astfel investitorului ca isi poate recupera fondurile banesti plasate, bineinteles la valoarea pe care o au la data respectiva pe piata. De asemenea, bursa este locul si instrumentul unor reorganizari si restructurari sectoriale importante. Pe piata bursiera are loc o redistribuire a finantarilor in cadrul economiei: fondurile financiare sunt orientate spre domeniile mai rentabile sau de perspectiva, deoarece un investitor poate foarte usor sa vanda aici titlurile pe care nu le mai considera a fi un plasament foarte bun si, sa investeasca intr-un sector pe care-l considera mai atractiv. Un alt aspect interesant este cel al achizitiilor de companii si a fuziunilor pe piata bursiera care sunt tot mai frecvente. Bursa faciliteaza aceste operatiuni si principalul instrument prin care se realizeaza sunt Ofertele Publice de Cumparare ("tender offer"). Oferta Publica de Cumparare este operatiunea derulata printr-o societate de intermediere, prin care un investitor anunta ca este dispus sa cumpere partial (un anume procent) sau toate actiunile de pe piata ale unei societati comerciale in care este interesat, la un pret ferm si intr-o perioada bine delimitata. Astfel au loc majoritate preluarilor, transferurilor si fuziunilor pe piata bursiera. La bursa se stabileste si se afiseaza in permanenta pretul de vanzare-cumparare al valorilor mobiliare cotate. Piata bursiera ofera informatii sistematice privind cursul titlurilor financiare cotate si, astfel, implicit informatii despre societatile listate si chiar despre economia respectiva in ansamblu. In acest sens un indicator important este capitalizareea bursiera a unei firme listate, care arata valoarea de piata a companiei respective: se calculeaza prin inmultirea numarului total de actiuni ale firmei respective cu cursul de piata al acestora. Pentru a evalua dimensiunile unei piete bursiere se poate calcula si capitalizarea bursiera totala adunand toate valorile de bursa (capitalizarile bursiere) ale societatilor listate pe piata respectiva. In fine, bursa reflecta deosebit de exact situatia de ansamblu a unei economii, precum si tendintele si perspectivele acesteia. Deosebit de utila in acest scop este studierea indicilor bursieri, calculati ca o medie a evolutiilor si a volumului tranzactiilor pentru un esantion reprezentativ de actiuni sau pentru totalitatea acestora, la fiecare bursa in parte.

10

BURSA DE VALORI BUCURESTI Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata in aprilie 1995, prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, ca institutie publica investita cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii. Organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea Bursei este Asociatia Bursei de Valori Bucuresti , constituita de 24 de societati de valori mobiliare fondatoare, actionare ale Bursei.Comisarul General al Bursei, membru al conducerii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, isi desfasoara activitatea la sediul bursei. Organele de conducere executiva a bursei: Comitetul Bursei-asigura conducerea executiva unitara , ordonata si eficienta a Bursei. Comisiile speciale-sunt organe cu caracter decizional si consultative, cu o competenta expres determinate si raportata la un anumit domeniu al activiatii bursiere.Comisiile speciale sunt: a)comisiile de inscriere la cota; b)comisiile de etica si conduita. Directorul General al Bursei-este reprezentantul legal al Bursei ca persoana juridica, in fata autoritatilor publice si in relatiile cu persoanele fizice si juridice, romane si straine. Participantii direct pe piata bursiera sunt societatile de valori mobiliare, membre ale Asociatiei Bursei de Valori Bucuresti si definite ca societati pe actiuni avand ca obiect unic de activitate intermedierea de valori mobiliare. Activitatea de intermediere se realizeaza prin personae fizice, angajati sau reprezentanti exclusive, actionand ca agenti pentru valori mobiliare. Pentru inscrierea la cota , reglementarile Bursei contin cerinte pentru admiterea, mentinerea si promovarea la cota, precizeaza care este documentatia necesara in cazul solicitarii inscrierii si stabilesc obligatiile societatilor emitente privind difuzarea de informatii continue si periodice. Bursa de Valori Bucuresti utilizeaza pentru efectuarea tranzactiilor bursiere un program asistat de calculator, care ofera posibilitatea ca intreaga gama de operatiuni specifice activitatii de tranzactionare sa fie realizata in regim computerizat :introducerea, modificarea, anularea de ordine de bursa, executarea tranzactiilor, inclusive istoricul tranzactiilor.Bursa a creat posibilitatea Conectarii de la distanta, adica sediul propriu al fuecarei societati de valori mobiliare. Bursa a realizat un sistem de compensare si decontare sigur si complet.Intrucat legislatia nu permite bancilor custode, ca banci comerciale, sa dea conturi de decontare la o alta banca comerciala a aparut necesitatea Bancii de Decontare Finala. Astfel, in data de 9 iunie 1997, s-a trecut la un nou sistem de decontare, in condintiile in care Banca Nationala a Romaniei a devenit Banca de Decontare Finala pentru Bursa de Valori Bucuresti. Emitentii care vor fi admisi la cota Bursei ,trebuie sa prezinte, pe langa Registrul Bursei, lista actionarilor dupa Codul Nnumeric Personal, convertirea datelor din Registrul Bursei pentru societatile emitente deja in lista Bursei de Valori Bucuresti, dupa Codul Numeric Personal, in locul Buletinului de Identitate. Societatile comerciale pe actiuni sunt obligate sa tina urmatoarele documente:Registrul de actiuni, Registrul actionarilor si registrul obligatiunilor. 11

Functionarea pietei capitalului presupune existenta unor institutii specifice cum sunt: comisia hartiilor de valoare, casele de brokeraj, bursa de valori. . Registrul Bursei de Valori Bucuresti preia de la societatile inscrise obligatia tinerii acestor registre.In Registrul Bursei sunt evidentiate valorile mobiliare in valoare dematerializata. Indicii bursieri-in vederea cresterii calitatii informatiei bursiere, a fost creat primul indice al Bursei de Valori Bucuresti-Bucharest Exchange Trade.Indicele Bucharest Exchange Trade al pietei bursiere are ca data de referinta 19 septembrie 1997 si a fost introdus in 22 septembrie 1997.Valoarea de start a fost de 1000 de puncte. Indicele Bucharest Exchange Trade este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este pentru tendinta de ansamblu a preturilor cele mai lichide tranzactionate la Bursa de Valori.In ziua de 19 septembrie 1997 indicele avea valoarea de 986.67 puncte, coeficient ce atinsese in acea zi un maxim de 1000.98 puncte si un minim de 986.42 puncte.Criteriile de selectie ale celor 10 societati care alcatuiesc cosul indicelui au inclus: apartenenta celor 10 societati la prima grupa valorica categoria I-a a Bursei; actiunile sa aibe 60% din capitalizarea bursiera a bursei; actiunile sa fie cele mai lichide. Indicele Bucharest Exchange Trade a fost conceput pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor cele mai lichide 10 actiuni tranzationale la Bursa de Valori Bucuresti categoria I. Nivelul de capitalizare al bursei in 19.09.1997 a fost de 3.465.360 actiuni. Capitalizarea bursiera a bursei din ziua de 19.09.1997: -3.465.360 actiuni tranzactionale X Pret mediu pe fiecare actiune pentru fiecare tip de actiuni. Registrul Bursei de Valori In Registrele Bursei de Valori vor fi inregistrate numai valorile mari emise in forma dematerializata sau cele emise in forma fizica imobila conform procedurilor privind imobilizarea valorilor imobiliare emise in format pentru Bursa de Valori care va asigura depozitarea acestor valori. Registrul reprezinta acele evidente ale Bursei care au ca scop evidenta Registrului de Actiuni, a Registrului Actionarilor si a Registrului Obligatiunilor.Registrul contine informatii referitoare la: numele si prenumele persoanelor si denumirea, numele comercial, persoanelor juridice, numarul de identificare al persoanelor fizice si juridice care va fi stabilit prin procedurile Bursei, cetatenia, respectiv nationalitatea persoanelor inregistrate, domiciliul persoanelor fiind sediu social pentru persoanele juridice, tipul si clasa valorilor mobiliare detinute si numarul lor.Registrul este organizat in trei sectiuni. Sectiunea 1 este sectiunea conturilor clientilor care au cont deschis pe societate de valori mobiliare si contine toate informatiile referitoare la detinatorii de valori mobiliare care au cont deschis la o societate de valori mobiliare. Sectiunea 2 este sectiunea conturilor clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare si contine toate informatiile referitoare la detinerile de valori mobiliare ale clientilor unei societati de valori mobiliare. Sectiunea 3 este sectiunea conturilor proprii ale societatilor de valori mobiliare si contine toate informatiile referitoare la detinerile de valori mobiliare ale unei societati de valori mobiliare, in nume propriu. Serviciul de Registru se realizeaza in baza contractului de prestari servicii incheiat in acest sens de societatea emitanta cu Bursa de Valori. Deschiderea registrului se face pe baza furnizarii de catre societatea emitenta a datelor existente in momentul transmiterii.Aceste date sunt inregistrate in sectiunea conturilor 12

clientilor care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare.Radierea din sectiunea 1 se va face prin transfer in sectiunile 2 si 3. Deschiderea in Registru a conturilor clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare se face numai la cererea acestora. In cazul in care societatea de valori mobiliare va achizitiona in nume propriu de pe piata primara sau secundara, aceste pozitii sunt evidentiate, respectiv transferate catre registru in cadrul sectiunii conturilor societatilor de valori mobiliare. Registrul va furniza situatii societatilor emitente cu ocazia adunarilor generale si extraordinare, platii dividendelor si a dobanzii, respective rambursarea imprumutului, precum si ori de cate ori aceasta solicita o astfel de situatie. Bursa de Valori , ca forma institutionala a pietei secundare de capital este caracterizata de un sistem informational complex , atat din punctual de vedere al proceselor intriseci cat si al legaturii cu alte sisteme economice financiare, sociale, politice, etc., fiind o parte componenta a sistemului economic national si pentru unele burse din tarile dezvoltate si cu traditie, parte economica a sistemului euroeconomic si mondoeconomic. Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare a societatii romanesti , precum si de obiectivul principal al tranzitiei, -creearea unei societati cu economie de piata performantaproblema introducerii si dezvoltarii sistemelor informatice in domeniul bursier, financiar, bancar, constituie o prioritate. Necesitatea creerii si dezvoltarii unui sistem informatic in domeniul pietei secundare de capital , rezida, in principal in urmatoarele aspecte : Bursa de Valori Bucuresti va cunoaste, intr-o prima etapa o crestere extensiva a activitatii sale, prin includerea la cota oficiala a unui numar mare de firme, urmata de etapa dezvoltarii calitative caracterizata prin procese de selectie, ierarhizare si maturizare a produselor bursiere. Piata secundara de capital se va diversifica , pe de o parte prin aparitia unei game largi de valori mobiliare obligatiuni, bonuri de tezaur, contracte pe indici, intr-un cuvant derivate si sintetice, iar pe de alta parte prin aparitia pe langa pe langa bursa primara, a burselor secundare si chiar tertiar. Aplicarea programului de privatizare va conduce la aparitia unei noi categorii socio-economice actionariatul- al carui management eficient nu poate fi realizat decat printr-o coordonare si informare unitare, la nivel national, avand in vedere gradul redus de pregatire a populatiei in domeniul tranzactiilor cu valori mobiliare. Perioada post privatizare va fi caracterizata de un process amplu de transformare a unei parti din actionariat in investitori individuali de dezvoltare a segmentului de investitori institutionali si de trecere intr-un sens larg de la stadiul primar la cel secundar al pietei de capital .Toate aceste procese sunt caracterizate de necesitatea informationala in domeniul rezultatelor economicofinanciare ale societatilor emitente de titluri. Conectarea Romaniei la piata europeana si mondiala de capital, in masura in care rezultatele economice o vor induce cu necesitate, trebuie sa constituie nu numai un obiectiv prioritar al strategiei in domeniu, ci insasi paradigma unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.

13

Beneficiarii sistemului informatic in domeniul bursier se constituie, pe de o parte, din organele si organismele, centrale sau locale, abilitate sa gestioneze activitatea de piata de capital din Romania, iar pe de alta parte din investitorii individuali sau institutionali, societatile intermediare ,banci si alte institutii financiare care vor utilize sistemul in activitatea de decizie investitionala. In domeniul informatizarii bursei de valori , scopul principal consta in automatizarea, intr-un anumit grad partial sau total-a tuturor activitatilor bursiere. Fluxurile informationale dintr-o bursa de valori se deruleaza pe anumite etape, fie secvential fie in paralel.

14