AFECTIUNI

GENITALE
 ANATOMIA APARATULUI GENITAL

Aparatul genital feminin sau aparatul reproducător feminin are

mai multe funcţii: ovogenetică (funcție reproducătoare), endocrin
și copulator.
El este format din:
- Ovare,
- Tube (trompele) uterine,
- Uter,
- Vagin,
- Vulva.
Aparatul genital feminin este localizat la nivelul micului bazin,
în raport cu vezica urinară, ureterele, uretra, rectul, vaginul.
Organele genitale interne ale femeii
sunt: 1. vaginul, 2. colul uterin, 3.
uterul, 4. trompele uterine, 5.
ovarele.
 OVARUL
Ovogeneza este reprezentată de formarea
ovocitelor (celule sexuale feminine) aflate la
nivelul foliculilor ovarieni. Femeile se nasc
Acesta reprezintă cu un număr de aproximativ 2 milioane de
glanda sexuală ovocite, la pubertate rămânând cu numai
feminină și realizează 400.000. Aceasta pentru că, din numărul
două funcții: inițial de ovocite şi automat, de foliculi
ovarieni, doar 480 vor deveni foliculi de
- Ovogenetică Graaf (folicul ajuns la maturaţie, capabil să
- Endocrină. elimine ovocitul în ziua 14 a ciclului
menstrual); restul, adică 99,9%, vor suferi
un proces numit ,,atrezie’’, ceea ce înseamnă
că involuează și nu ajung să ovuleze
niciodată.
 Începând cu pubertatea,
lunar sunt recrutați mai mulți
foliculi care încep să crească,
din care doar 5-25 se vor putea
matura și doar unul va fi
selectat pentru ovulație.
Ovulația reprezintă procesul
de eliminare a ovocitului din
folicul în ziua a 14-a unui ciclu
menstrual normal de 28 zile.
Funcția endocrină ovariană
este reprezentată de secreția de
hormoni ovarieni, principalii
fiind estrogenii și progesteronul
cu roluri importante la nivelul
întregului organism.
TUBELE (TROMPELE)
UTERINE
Tubele uterine sunt
două conducte care se Acestea sunt formate din:
întind de la coarnele infudibul, care prezintă nişte
uterine și până la polul fimbrii (ciucuri) destinaţi
superior al ovarelor. Rolul captării ovocitului
acestora este de a capta
ampulă, la nivelul acesteia
ovocitul expulzat în
având loc procesul de
timpul ovulației și de a
fecundaţie istmul
facilita tranzitul
spermatozoizilor pentru • porţiunea uterină, care se
fecundare, proces care are deschide la nivelul
loc de obicei în treimea cavității uterine.
distală (capătul dinspre
abdomen) a trompei
uterine.
 Uterul este un organ cavitar, musculos,
contractil, ce servește ca receptor și hrănitor al
UL oului în tot cursul sarcinii iar apoi, prin
ER
UT contracțiile sale din travaliu expulzează
produsul de concepție la termen. Forma
acestuia este de pară răsturnată sau mai exact
de trunchi de con cu vârful orientat inferior și
baza superior. În partea sa mijlocie prezintă o
îngustare semicirculară numită istmul uterului,
care împarte uterul în două porțiuni diferite:
corpul uterin și colul uterin.
La nivelul corpului are loc inserția tubelor
uterine prin cornul uterin.
Cornul uterin reprezintă un orificiu prin
care trompele uterine pătrund în uter.
 Colul uterin are formă de butoiaș și prezintă, spre
vagin, orificiul uterin care diferă în funcție de femeie; la
cele care nu au mai avut o sarcină este punctiform, iar la
femeile care au mai fost însărcinate și au născut pe cale
vaginală are formă de fantă transversală cu diametrul de 1
cm. Tot la nivelul colului se inseră și vaginul, la un unghi
de aproximativ 90-100 grade.

Uterul este fixat în poziția sa din centrul pelvisului

prin mai multe structuri:
• peritoneu,
• ligamente,
• fascii,
• aponevroze.
 Este un conduct musculo-membranos elastic cu
rol în copulație. Permite trecerea fătului în timpul
U L nașterii. Are direcție oblică în jos și înainte formând
IN cu orizontala un unghi de 60-70 grade. Acesta
AG
V reprezintă o importantă cale de intervenție
chirurgicală, dar și o cale de explorare ginecologică
a stării întregului aparat genital.
Forma sa este de cilindru (vagina=teacă), iar
dimensiunile sunt variabile în funcție de vârstă,
particularități individuale, raporturi sexuale, dar și
de paritate. Lungimea medie a vaginului este de 8-9
cm, iar calibrul diferă. În decubit dorsal (în poziția
orizontală a corpului), vaginul face cu orizontala un
unghi de 30 grade.
Ca mijloace de susținere în planul dintre vezica
urinară, uretră (anterior) și rect (posterior) acesta
prezintă niște aderențe cu vezica urinară și rectul, la
care se adaugă și inserția superioară pe colul uterin.
 VA
UL Vulva reprezintă totalitatea organelor
V
genitale externe feminine:
- Muntele pubisului;
- Formațiunile labiale (labiile mari și
mici);
- Vestibulul vaginal;
- Organele erectile (clitoris, bulbi
vestibulari);
 Boala inflamatorie pelvină cuprinde infecții
ale uterului, anexelor și peritoneului pelvin.
Manifestări de dependență (semne și
AFECTIUNI simptome):
GENITALE
- durere în hipogastru sau în fosa iliacă, în
funcție de localizare: jenă, senzație de
E greutate;
RI
T O - leucoree prezentă sau absentă, alteori în
A
L M A cantitate redusă;
OA A NA
L
B F VI - febră în formele acute;
IN EL
P - tulburări urinare;
- balonare, grețuri, uneori vărsături,
influențarea tranzitului intestinal când este
interesat peritoneul pelvin;
- tulburari menstruale;
- oboseala, indispoziție.
 INVESTIGATII

Ca prim pas, medicul te întreabă în legătură cu istoricul medical

și sexual. Următorul pas este examenul pelvin prin care observă
orice semn de durere sau scurgere vaginala anormală. În timpul
acestui examen poți experimenta disconfort, mai ales daca ai BIP.
Mostrele sunt de obicei recoltate de la nivelul vaginului și
colului uterin, după care sunt trimise la laborator pentru a depista
semnele unei infecții bacteriene și pentru identificarea bacteriei
responsabile. Un test pozitiv pentru chlamydia, gonoree sau
mycoplasma genitalium susține diagnosticul de BIP. Majoritatea
femeilor au rezultat negativ, însă acest lucru nu exclude
diagnosticul de BIP.
 Întrucât BIP poate fi dificil de diagnosticat, pot fi solicitate
alte investigații pentru a observa semnele infecției și inflamației
sau pentru a depista cauzele posibile ale simptomelor pe care le
ai.
Aceste investigații pot fi:
- Analiza de sânge sau proba de urină
- Test de sarcină
- Ecografie trasvaginală.
În unele cazuri, poate fi folosită laparoscopia pentru a
diagnostica BIP. Laparoscopia este o intervenție minoră, care
presupune efectuarea a 2 incizii (tăieturi) minore la nivelul
abdomenului. O camera subțire este introdusă astfel încât
medicul poate observa organele interne și, dacă este necesar,
recoltează mostre de țesut. Este efectuată doar în cazuri severe,
când ar putea fi alte cauze posibile ale simptomelor (de
exemplu, apendicita).
 ITA
G IN Vulvovaginitele sunt inflamații ale mucoasei
VA vulvare, dar, mai ales, vaginale, produse de agenți
VO
L infecțioși, chimici, mecanici, alergici.
VU
Sunt favorizate de lipsa de igienă, de carența de
estrogeni. Agenții patogeni fac parte din cei transmisi
pe cale sexuală.
Manifestări de dependență (semne și simptome):
- leucoreea(poate avea aspecte caracteristice în
funcție de cauză);
- pruritul vulvovaginal, arsuri;
- vaginism, dispareunie;
- modificări ale mucoasei vaginale și vulvare;
- se asociază tulburări urinare.
 INVESTIGAȚII

• determinarea pH-ului vaginal, care în mod normal este acid,

iar în prezența vulvovaginitei este bazic sau alcalin;
• examenul microscopic, urmat de cultură și antibiogramă;
• investigații serice și imunologice;
• testarea pe lamă a secrețiilor vaginale.
 AL
IT
EN
Prolapsul genital reprezintă coborarea organelor genitale, ca
G
PS

urmare a slăbirii mijloacelor de susținere (planșeul pelviperineal) și

LA

de suspensie (ligamentele uterine).

O
PR

Coborârea este mai mult sau mai puțin accentuată realizând diferite
grade de prolaps:
Gradul I: uterul coboară în interiorul vaginului, colul nu se
evidențiază la vulvă; coboară peretele anterior al vaginului, antrenând
vezica (cistocel) și peretele posterior sau/și rectul (rectocel);
Ggradul II: uterul este coborât, colul apare la vulvă între cistocel și
rectocel;
Gradul III: uterul iese in afara vulvei ca o tumoră acoperită de
mucoasa vaginală, violacee, congestionată.
Cauza principală: în urma nașterilor.
 MANIFESTARI DEDEPENDENTA(SEMNE SI
SIMPTOME):
• Senzație de greutate și tracțiune dureroasă în hipogastru,
iradiată în plicile inghinale;
• Senzație dureroasă în lombe;
• În ambele situații, durerea se accentuează la efort, dar
diminueaza în decubit dorsal;
• Tulburări urinare: incontinență la efort apoi și în ortostatism,
mai târziu retenție; disurie, polakiurie;
• Tulburări intestinale: constipație, incontinența gazelor sau a
materiilor fecale în situația în care este interesat sfincterul anal;
• Leucoree, când se asociază leziuni ale colului (infecții cronice,
edem, eroziuni).
 INVESTIGAȚII
• Colposacropexia sacrala asistată laparoscopică - este o tehnică de
fixare a vaginului sau a vaginului și uterului în prolapsul de boltă
sau prolapsul uterin. Presupune suspendarea vaginului la sacru cu
ajutorul unor mese din polipropilenă. Aceasta procedură se
realizează minim-invaziv laparoscopic, prin doar trei incizii mici.
Necesită doar o recuperare de 2 săptămâni la domiciliu;
• Tratamentul chirurgical de restaurare cu tesuturi proprii - este
indicat pacientelor tinere cu forme incipiente de prolaps;
• Tratamentul chirurgical de restaurare cu mese sintetice - este
indicat
- în formele avansate de prolaps utero-vaginal, unde
țesuturile sunt atât de slabe încât nu mai pot face față solicitărilor
sau nu pot asigura un rezultat stabil în timp.
 LE
RA
M O UI
T U UL
NI AT
TIU PAR AL
EC A NIT
AF ALE GE
Tumorile genitale reprezintă formațiuni chistice sau solide,
benigne sau maligne, localizate la nivelul aparatului genital
feminin.
Se dezvoltă lent la început, fără simptome, apoi, pe măsură ce
cresc, apar tulburări menstruale, leucoree, durere.
Cele mai frecvente sunt:
• fibromul uterin,
• chistul ovarian,
• cancerul ovarian,
• leziunile precanceroase,
• cancerul de col.
 MANIFESTARI DE DEPENDENTĂ
(SEMNE ȘI SIMPTOME):

Sângerarea are caracteristici diferite în funcție de tumoră:

• în fibrom: menoragie prelungită cu cheguri în formele
submucoase, pot apărea și tulburări menstruale (metroragii)
care să determine anemie;
• în cancerul de col: sângerări reduse cantitativ, intermitente
la contactul sexual sau după spălări vaginale;
• în chistul de ovar: apare mai rar menometroragia, mai
frecvent-amenoreea, hipomenoreea, dismenoreea.
Durerea
• se manifestă, de obicei, ca o jenă, tensiune în abdomenul inferior,
• este însoțită de febră, grețuri, vărsături în torsiunea de chist,
• în cancer apare, în formele avansate, putând fi continuă sau
intermitentă,
Leucoreea
• este prezentă în cancer, apare înaintea sângerării și este, de obicei,
neglijată,
• poate avea aspect caracteristic,
Alte manifestări în neoplasme:
• tulburări urinare-disurie, polakiurie, nicturie în cancerul uterin și
ovarian,
• tulburări digestive-constipatie, colici intestinale, tenesme rectale
• scădere în greutate.
 INVESTIGAȚII

• examenul ginecologic,
• ecografie transvaginală,
• frotiu Papanicolau în mediu lichid,
• colposcopie,
• ADN HPV,
• imunocitodiagnostic CINtecPLUS,
• markeri serologici
-
 Consultația ginecologică este
importantă pentru că poate
depista din timp multe dintre
afecțiunile genitale.