HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Definiție: creșterea persistentă, la persoane fără

tratament, a TA sistolice>/=135 mmHg și/sauTA
diastolice>/=85 mmHg- minimum 3 seturi de
valori crescute la cel puțin o săptămână interval.
sau Valoare mult crescută la prima vizita!
sau Monitorizare în ambulator a valorilor TA timp
de 3 – 4 săptamâni.
• CLASIFICAREA HTA:
HTA Categoria sistolica diastolica
TA optima <120 <80
TA normala 120-129 80-84 Normala inalta
130/139 85/89
HTA gr. I 140-159 90-99
HTA gr. II 160-179 100-109
HTA gr. III > 180 > 110HTA sistolica
izolata >140 = 90
 HIPERTENSIUNEA PRIMARĂ – EPIDEMIOLOGIE
• Cea mai frecventă boală cardiovasculară-
• Incidența în continuă creștere.
• Factor major de risc pentru ateroscleroză
• Riscul CV(cardio-vascular) se corelează cu valorile
TAS și TAD.

CLASIFICARE
Criteriul etiologic: primară și secundară
Criteriul cantitativ (severitate)
Factori de risc
 Procedurile diagnostice sunt reprezentate de:
• măsuratori repetate ale tensiunii arteriale
• istoricul medical
• examenul obiectiv
• examinari de laborator
 Pacientul se lasa timp de câteva minute într-o camera linistită, apoi se
efectueaza 2 măsuratori ale tensiunii arteriale la cel puțin 1-2 minute interval.
În cazul în care între cele 2 măsuratori există diferențe mari, se va mai efectua
înca o masuratoare adițională. Manșeta trebuie sa fie așezată în paralel cu
atriul drept.

Primul zgomot care se aude cu ajutorul stetoscopului reprezintă TAS. În

momentul în care zgomotele dispar putem identifica TAD. La prima vizită la
medic este important să se măsoare presiunea arterială la ambele brațe. În
cazul vârstnicilor, tensiunea arterială se poate măsura și la 1-5 minute după
ridicarea în picioare a acestora. Acestă masuratoare are loc când se
suspicionează hipotensiune arteriala ortostatică.

De asemenea, se mai poate folosi masurarea ambulatorie a tensiunii

arteriale (MATA). Aceasta reprezintă o metodă modernă, precisă și eficace în
diagnosticul și evaluarea HTA. MATA reprezintă o monitorizare continua a TA
pe 24 de ore și este recomandată pentru identificarea fenomenului de HTA
de ,,halat alb”, HTA ,,mascată”, dar și pentru evaluarea eficientei
tratamentului. 
 Explorarile de laborator pot fi reprezentate de:
colesterolul total, HDL și LDL colesterol, trigliceride serice
(TG), acid uric seric, potasemie, creatinina serica, analiza
urinei. Toate aceste ne dau informatii despre afectarea de
organ data de HTA. 
Examinari recomandate:
• Electrocardiograma;
• Ecocardiografia;
• Ecocardiografia Doppler carotidiană;
• Examinarea eco-Doppler arterial periferic;
• Radiografia toracică;
• Evaluarea proteinuriei cantitative/24 de ore;
• Măsurarea indicelui gleznă-brat;
• Examinarea fundului de ochi;
 CAUZELE HTA

1. În ceea ce priveste HTA esentială (primară), prezența în peste 95% din cazuri, sunt
incriminate mai multe mecanisme:
- predispozitia genetica ;
- sistemul nervos simpatic;
- sistemul renina-angiotensina-aldosteron;
- rinichiul, sodiul si calciul;
- sistemul vascular (disfunctia endoteliala, rigiditatea si remodelarea vasculara);
Se asociază și alti factori care au rol în întreținerea și progresia hipertensiunii:
- obezitatea;
- sindromul de apnee in somn;
- hipercolesterolemia;
- sedentarismul;
- hiperinsulinismul;
- fumatul;
- consumul de alcool;
- diabetul zaharat;
2. HTA secundară poate fi de cauză:

-HTA de cauza renala: renovasculară ( stenoza de artera renala,

renoparenchimatoasa (Boala polichistica renala, nefropatia
diabetica, glomerulonefrita cronica);

-HTA prin coarctatie de aorta;

-HTA de cauza endocrina (feocromocitom, hiperaldosteronism

primar – sindrom Conn, Sindromul Cushing, hipertiroidia,
hiperparatiroidismul);
--HTA de sarcina (eclampsia)
--HTA indusa de medicamente ( contraceptivele,
antiinflamatoarele, corticoterapia).
 SIMPTOMATOLOGIE
De cele mai multe ori, persoanele cu HTA nu au nici un simptom, de aceea HTA
este diagnosticata tardiv, uneori prin aparitia unei complicatii.
Simptomele sunt date de afectarea secundară de organ, sunt nespecifice și
pot fi reprezentate de:

• transpiratii;
• anxietate; 
• tulburari de vedere;
• cefalee ,
• vertij;
• palpitatii;
• dureri in piept;
• edeme gambiere ;
• sete;
• extremitați reci;
• epistaxis ;
 Masurile terapeutice nonfarmacologice
1. Reducerea greutății până la obținerea unui index de masa
corporală între 18,5 – 24,9 kg/m2.
2. Reducerea aportului de sare determină o scădere a valorilor
tensionale cu 2-8 mmHg. Cantitatea de sare admisă zilnic pentru
pacientul hipertensiv este de 3,5 g/zi (obiectiv destul de greu de
realizat; în mod normal un adult consumă între 9 și 12 g de sare
zilnic).
3. Activitatea fizica regulata – cel putin 30 de minute de activitate
fizica moderata zilnic produc o scadere a tensiunii arteriale cu 4-
9 mmHg.
4. Reducerea cantității de alcool.
5. Dieta DASH, extrem de populara, se refera la consumul de fructe
și legume (300 g/zi), reducerea aportului de grăsimi saturate și
reducerea colesterolului.
6. Abandonarea fumatului
Măsurile terapeutice farmacologice
Clasele de medicamente recomandate în
tratamentul uzual al HTA sunt:
-diureticele, inhibitorii enzimei de conversie ai
angiotensinei, antagoniștii de receptori de
angiotensina II, blocantele canalelor de calciu,
betabloca tele, antihipertensive cu actiune
centrala(Rilmenidina=Tenaxum).
Diureticele au drept efect principal eliminarea apei din
organism prin urină și scăderea tensiunii din peretele
arterelor.
Furosemid = diuretic de ansă, elimina potasiu
Hidroclorotiazida (Nefrix)= diuretic tiazidic, nu se indica la
diabetici
Indapamid (Tertensif)= tiazidic-like
Spironolactona = antialdosteronic, economisitor de potasiu,

În tratamentul hipertensiunii arteriale, cele mai indicate

sunt diureticele tiazidice. Ele sunt contraindicate la pacienții
cu gută.

În cursul tratamentului cu diuretice trebuie efectuata

periodic ionograma, in special nivelul seric al potasiului,
precum și glicemia.
 Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, enalapril, ramipril,
perindopril, quinapril, zofenopril, benazepril, etc) - produsele din
această clasă au indicații de admnistrare pentru o multitudine de
alte condiții patologice din cardiologie, astfel încât reprezintă
tratamentul uzual al pacienților. Dintre efectele secundare
menționăm tusea iritativă și accentuarea disfuncției renale la cei
cu patologie renala grava..
Blocanții receptorilor de angiotensină II (Sartanii- losartan,
valsartan, telmisartan, irbesartan, olmesartan). Spre deosebire de
inhibitorii enzimei de conversie, care frâneaza producerea de
angiotensină II, această clasă de medicamente blochează cuplarea
angiotensinei II cu receptorii de pe vasele sanguine și împiedică
acțiunea ei vasoconstrictoare. Au indicații și efecte secundare
asemănătoare cu inhibitorii de enzimei de conversie, dar nu
provoacă tuse iritativă.
 
Beta-blocantele (metoprolol, bisoprolol, carvedilol, nebivolol,
betaxolol). Aceste medicamente, alături de diureticele tiazidice,
sunt folosite de mult timp în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Ele blochează acțiunea adrenalinei asupra inimii( adică efectele ei
de accelerare a ritmului cardiac și de creștere a forței de contracție
a inimii). Sunt contraindicate la pacienții cu bronșită severă sau la
cei cu diabet zaharat. Trebuie să fiți atenți la o scădere prea
accentuată a frecvenței cardiace (sub 50 bătăi/minut).

Blocantele canalelor de calciu (nifedipina, amlodipina, felodipina,

verapamil, diltiazem) acționează prin vasodilatație predominant
arterială, dar și venoasă. Sunt folosite și în tratamentul cardiopatiei
ischemice și sunt preferate la pacienții cu afecțiuni pulmonare
cornice complicate cu hipertensiune arteriala pulmonara.
Alte clase de antihipertensive, cum ar fi alfa-
blocantele sau antihipertensivele cu acțiune centrală
sunt considerate medicamente de rezervă,
recomandate în forme greu tratabile de
hipertensiune arteriala.
Medicația antihipertensivă poate să producă o serie
de reacții adverse: dureri de cap, amețeli, tulburări
de echilibru, de concentrare și de vedere,
hipotensiune ortostatica.
• Condiții asociate si recomandări antihipertensive:
– HTA: IECA/ BRA + diuretic,
– Ateroscleroză: AC+ IECA,
– Disfuncție renală:  IECA +diuretic +/- Calciu blocante
– IM (infarct miocardic) în antecedente:  IECA+ BB
– HIS (hipertensiune sistolica izolata) vârstnici:
diuretice+ AC
– Diabet zaharat: IECA+ diuretice