TIPURI DE IMPLANTE

LP
REABILITARE IMPLANTO-PROTETICĂ
COMPONENTE
Corpul implantului – elementul de fixare

- Conector (crest module)

- Corp
- Apexul implantului
 Corpul implantului
• Poate fi: cilindric/conic-cilindric
• Neted/filetat
• Solid sau care conține găuri sau orificii pentru a permite creșterea oaselor
• Filetele maximizează contactul inițial cu osul și facilitează disiparea
tensiunilor
• Suprafață sa funcțională depinde de:
• A. distanța dintre filete;
• B. forma filetelor;
• C. adâncimea filetelor – distanța dintre cel mai exterior filet și cel mai interior
filet.
• Distanța dintre filete este mai mica → mai multe filete / lungime a
unității și o suprafață mai mare;

• Cu cât filetul este mai mare, cu atât suprafața este mai mare.
 Tipuri de forme ale corpului implantului

NETED PRELUCRATE TEXTURAT CĂPTUȘIT

CONECTORUL
• Porțiune de dispozitiv care asigură o conexiune cu bontul
• Oferă rezistență la sarcini ocluzale axiale și își propune să ofere o
fixare precisă pentru bontul de pe dispozitivul de fixare
• Acesta constă dintr-o platformă și caracteristici antirotație.
Gulerul implantului

• Partea superioară a dispozitivului de fixare;

• Scop - Permite remodelarea funcțională a osului;
• Îmbunătățește interfața bont-dispozitiv;
• Previne expunerea învelișurilor de suprafață.
 BONTURILE

• Bonturile sunt componenta sistemului

implantului care se înșurubează direct în
implant.
• Bonturile susțin în cele din urmă proteza
în restaurarea înșurubată, în măsura în
care acceptă șurubul de fixare al protezei.
• Pentru restaurările menținute cu ciment,
bonturile pot avea forma unui preparat de
coroană convențională.
• Pereții bonturilor sunt de obicei netezi, lustruiți și drepți.
• Lungimea variază de la 1-10 mm;
• În zonele neestetice, 1-2 mm de titan trebuie lăsat să pătrundă în
țesutul moale pentru a maximiza capacitatea pacientului de a curăța
proteza
• Alegerea dimensiunii bontului depinde de distanța verticală dintre baza
dispozitivului de fixare și antagoniști, adâncimea sulculară existentă și
cerințele estetice din zona în curs de restaurare.
• Pentru un aspect acceptabil, o coroană maxilară anterioară poate
necesita 2-3 mm de porțelan subgingival la marginea gingivală a feței
pentru a crea profilul și aspectul adecvat, în timp ce la maxilarul
posterior sau mandibula pot avea terminarea marginii la nivelul sau sub
creasta gingivală.
 CLASIFICAREA BONTURILOR
• 1. Bonturile pentru proteze fixe:
• I) Definitive
• a. Prefabricate – bonturi solide
- scobite (bonturi din două piese)
• b. Fabricate - Bonturi turnate
• - Bonturi obținute prin tehnica CAD-CAM
• II) Provizorii sau temporare
• 2. Bonturi pentru proteze amovibile:
• I) Accesorii pentru știft
• II) Accesorii pentru bare
• III) Accesorii magnetice
• IV) Accesorii telescopice
 Suprasustructura implantului
• Aceasta este proteza fabricată cu sprijinul implanturilor dentare.
• Pot fi următoarele tipuri:
• 1. Proteză fixă I) Coroane
• II) Punți
• 2. Proteză detașabilă - Supradentare
• 3. Proteză fixă și detașabilă - Proteză hibridă
ACCESORII
• A. CHIRURGICAL
• I) ȘURUB DE ACOPERIRE:
• După plasarea chirurgicală a implantului, un șurub este plasat în aspectul
superior al implanturilor din două piese pentru a acoperi conexiunea
pentru bont în timpul perioadei de vindecare.
• Așa numit și Șurub de vindecare.
• În timpul fazei de vindecare după operația din prima etapă, un șurub este
plasat în mod normal în partea superioară al dispozitivului.
• Șurubul are, de obicei, un profil redus pentru a facilita sutura țesuturilor
moi în cazul implantului realizat în două etape sau pentru a minimiza
încărcarea în cazul implantului într-o etapă.
 FORMATOR GINGIVAL/BONT DE
VINDECARE GINGIVALĂ
• Acesta este necesar numai pentru implanturile în două etape.
• După a doua intervenție chirurgicală pentru expunerea implantului,
șuruburile de acoperire sunt îndepărtate și formatorii gingivali, care sunt
disponibili în diferite înălțimi, sunt așezați pe dispozitivul din implant.
• Se extind deasupra țesutului moale în cavitatea bucală și formează o
manșetă gingivală în jurul implantului.
• De obicei sunt plasate timp de 2 până la 5 săptămâni, în funcție de
vindecare, după care sunt îndepărtate și încep procedurile de
amprentare.
• Vor fi înlocuite de bontul din restaurarea finală.
• B. PROTETIC

• I) IMPLANTUL ANALOG
• O replică a întregului implant dentar, care nu este destinat implantării
pe om. (GPT8)
• Este similar cu dispozitivul de implant, dar utilizat în model pentru
fabricarea protezei în laborator.
• Bontul este montat pe analog și proteza este fabricată în laborator.
• De asemenea, este denumit replică a implantului.
 • II) BONTUL DE TRANSFER

•Componenta unui sistem de implant dentar utilizat pentru a furniza o relație spațială a unui implant dentar cu creasta

alveolară și dentiția adiacentă sau alte structuri.

•Cu ajutorul unui șurub de amprentare care este atașat la partea de fixare a implantului.

•După amprentare, surubul este îndepărtat de la dispozitivul de implant și atașat la analogul implantului, pentru a turna o

piesă.

•Este, de asemenea, numit pin de imprimare sau bont de transfer.

•Se foloseşte în momentul amprentării şi este de două feluri, în functie de tipul de amprentă pe care medicul o foloseşte.

•Amprenta cu lingura deschisă permite medicului să îndepărteze complet amprenta cu bontul de

transfer din cavitatea orală a pacientului, care va rămâne fixat în materialul de amprentă; apoi medicul va

adăuga implantul analog şi împreună se vor trimite tehnicianului. 

•Amprenta cu lingura închisă presupune îndepărtarea amprentei, deşurubarea  bontului din implant, apoi acesta împreună

cu analogul se vor fixă în materialul de amprentare.
TIPURI DE IMPLANTE