STAREA DE CONSISTENŢĂ A ROCILOR

Stările limită ale rocilor argiloase

Amestec
apă - rocă
W = max STAREA LICHIDĂ
Limita inferioară de curgere Wc
Limita superioară de plasticitate
STAREA PLASTICĂ
Creşterea
conţinutului Limita inferioară de plasticitate
de apă
Limita de frământare Wf
STAREA SEMISOLIDĂ

Limita de contracţie Ws

W≤ WHM
STAREA SOLIDĂ

Solid
uscat
 STAREA DE CONSISTENŢĂ A ROCILOR

1. STAREA SOLIDĂ FĂRĂ CONTRACŢIE se caracterizează prin faptul

că volumul corpului nu mai scade atunci când conţinutul de apă
scade;

2. STAREA SOLIDĂ CU CONTRACŢIE care se caracterizează printr-o

deformabilitate mult mai redusă a corpului, însă el totuşi se
deformează;

3. STAREA PLASTICĂ în care pământul prezintă o coeziune mai

importantă, nu are tendinţa de a se nivela, dar supus unor sarcini
mici se deformează mult fără a se rupe;

4. STAREA FLUIDĂ caracterizată prin faptul că pământul nu are decât

o coeziune slabă pentru că practic el nu rezistă unui efort de
forfecare.
 STAREA DE CONSISTENŢĂ A ROCILOR

 Starea de consistenţă a argilelor variază în funcţie de umiditatea

lor de la starea unui corp tare la starea unui mase plastice sau chiar
la aceea a unui lichid vâscos sau curgător.
 În funcţie de această umiditate putem defini următoarele stări
limită de consistenţă a argilelor:
- limită superioară de plasticitate sau limită inferioară de
curgere (Wc) se înţelege umiditatea la care argila trece din stare
plastică în stare de curgere;

- limită inferioară de plasticitate sau limită de frământare

(Wf) se înţelege umiditatea la care argila trece de la starea plastică
la starea unui corp semitare;

- limita de contracţie (Ws) este definită ca fiind umiditatea la

punctul de trecere a argilei din starea unui corp semitare la
starea unui corp tare.
 LIMITA SUPERIOARĂ DE PLASTICITATE SAU
LIMITA DE CURGERE (Wc)

4
5
2
5
1
0
2

1
0
0
Con standardizat pentru
determinarea limitei de
curgere (Conul lui Vasiliev)

Aprat tip Cassagrande

 LIMITA SUPERIOARĂ DE PLASTICITATE SAU
LIMITA DE CURGERE (Wc)

lgN
60 A
N1
40

N=25

B
N2

10

W1 Wc W2 W

Determinarea Wc prin interpolare grafică

 LIMITA INFERIOARĂ DE PLASTICITATE SAU
LIMITA DE FRĂMÂNTARE (Wf)

Umiditate mai mare decât Wf

1 – probă de argilă
1
2 2 - hârtie de sugativă
3
3 – placă de sticlă
1 – 2 cm

Φ 3 - 4 mm

Umiditate egală cu Wf

Determinarea limitei de frământare prin rulare

 LIMITA DE CONTRACŢIE (WS)

Material umed

Ws 
Wi  Wp
 100 
 Gi  G f    Vi  Vf   100
Gf Gf

Gi – greutatea iniţială
Vi – volumul iniţial
Gf – greutatea finală
Vf – volumul final

Material uscat
INDICELE DE PLASTICITATE

Ip – indice de plasticitate
Ip  Wc  W f Wc – limita de curgere
Wf – limita de frămâtare

INDICELE DE CURGERE SAU LICHIDITATE

W  Wf W  Wf
Ic  
Wc  W f Ip
Ic – indice de curgere sau de lichiditate
Wc – limita de curgere
Wf – limita de frămâtare
W – umiditatea naturală a pământului
 STAREA DE CONSISTENŢĂ A ROCILOR

Clasificarea pământurilor funcţie de IP

Grade de plasticitate Indicele de plasticitate Categorii de pământuri
IP [%]
Pământ neplastic 0 nisipuri
Pământ cu plasticitate redusă 0 ... 10 nisip argilos, nisip prăfos,
praf nisipos,praf
Pământ cu plasticitate mijlocie 11 ... 20 praf argilos, argilă nisipoasă,
argilă prăfos-nisipoasă,
argilă prăfoasă
Pământ cu plasticitate mare 21 ... 35 argile slabe
Pământ cu plasticitate foarte mare  35 argile grase şi foarte grase

Clasificarea pământurilor funcţie de consistenţă

Starea pământului IC IL
Curgătoare 0 1
Plastic curgătoare 0,00 ... 0,25 0,76 ... 1,00
Plastic moale 0,26 ... 0,50 0,51 ... 0,75
Plastic consistentă 0,51 ... 0,75 0,26 ... 0,50
Plastic vârtoasă 0,76 ... 1,00 0,00 ... 0,25
Tare  1,00 0
 CARACTERISTICILE ROCILOR CU PROPIETĂŢI DE
UMFLARE - CONTRACŢIE

 Procesele de umflare – contracţie sunt caracteristice rocilor argiloase;

 UMFLAREA reprezintă o creştere a volumului rocii argiloase, care se
produce de regulă prin absorbţie de apă;
 Variaţiile de volum – fenomenele de umflare – contracţie, sunt rezultatul
unor cauze de tipul:
- natura mineralogică a rocilor argiloase;
- mărimea particulelor minerale care intră în compoziţia rocilor
argiloase;
- distrugerea echilibrului natural al stării primare de tensiune;
- prezenţa apelor de infiltraţie;
- fenomenul de refulare.
UMFLAREA LIBERĂ MONOAXIALĂ

Vf  Vi h
 umf   100   100 [%]
Vi h
Vi – volumul iniţial
Vf – volumul final
h – deformaţia după înălţime
h – înălţimea iniţială
UMFLAREA LIBERĂ TRIAXIALĂ

x
x   100 [%]
x

y
y   100 [%]
y

z
z   100 [%]
z

v  x  y  z [%]
 PRESIUNEA DE UMFLAREA

1 - cadru
2 – şurub
3 – mâner
4 – inel dinamometric
5 – piston perforat
6 – probă
7 - casetă

Dispozitiv pentru Variaţia în timp a presiunii de umflare în

stabilirea presiuni de condiţii de presiune mai mică decât
umflare presiunea atmosferică

F
Pumf  [N/m2] F – forţa [N]
A A – secţiunea transversală [m2]
Pumf – presiunea de umflare
 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

 Compresibilitatea este proprietatea pământurilor de a se deforma sub

acţiunea încărcărilor exterioare de compresiune. Ca urmare a acestei
deformări, pământurile devin mai îndesate.

 Sub efectul eforturilor unitare verticale, în masivul de pământ se

produc următoarele fenomene:
- deplasarea reciprocă a particulelor sau a unor agregate
structurale şi rearanjarea lor într-o nouă stare, mai îndesată, mai
compactă;
- eliminarea apei libere şi a aerului din porii pământului, ceea ce
permite rearanjarea particulelor într-o nouă stare, mai stabilă şi
cu o porozitate mai mică;
- comprimarea elastică şi strivirea locală a particulelor în zonele
punctelor de contact;
- deformarea şi reducerea grosimii învelişurilor de apă legată
fizic în zonele punctelor de contact a particulelor argiloase;
- comprimarea şi dizolvarea parţială a aerului şi a gazelor care
se află în porii închişi din pământurile argiloase.
 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

Edometru
1-placă de bază; 2-piatră poroasă; 3-ştanţă; 4-
piston; 5-placă poroasă filtrantă; 6-cilindru-clopot;
7-placă-suport; 8-şuruburi de presiune; 9-orificiu;
10, 11-pâlnie; 12-piuliţă; 13-micrometru comparator
 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

h
%   100 [%]
h F – forţa [daN]
A – aria secţiunii transversale a probei [cm2];
h – deformaţia după înălţime [mm]
h – înălţimea iniţială a probei [mm];
F - presiunea [daN/cm2]
 [daN/cm2] Ec – modulul de compresibilitate[daN/cm2]
A

  2  1
Ec    100 [daN/cm2]
  2   1
 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

a b

Curba de compresiune – tasare

a – normală, b – semilogaritmică
 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

e0

e1

e2
e

Curba de compresiune – porozitate

 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

Cu ajutorul curbei de compresiune – porozitate se determină:

- coeficientul de compresibilitate av, definit, ca raport între variaţia
indicelui porilor e şi variaţia corespunzătoare a presiunii :

e 1  e2
ac 
 2  1

- indicele de compresibilitate:

ac
ic 

 COMPRESIBILITATEA ROCILOR

Clasificarea pământurilor după compresibilitate

Ec ac
Compresibilitatea pământului
[kPa] [1/kPa]
Pământ practic incompresibil  50.000  0,00003
Pământ cu compresibilitate 20.000 ... 50.000 0,00003 ... 0,0001
redusă 10.000 ... 20.000 0,0001 ... 0,0002
Pământ cu compresibilitate 5.000 ... 10.000 0,0002 ... 0,0004
medie  5.000  0,0004
Pământ cu compresibilitate mare
Pământ cu compresibilitate
f.mare