Rezistenţa de rupere la compresiune în cazul unor

eforturi triaxiale

 Pentru cunoaşterea modului în care se comportă rocile la diferite

adâncimi, cât şi pentru dimensionarea corectă şi asigurarea securităţii
unor construcţii mai importante, cum sunt cele static nedeterminate,
s-au efectuat de către mai mulţi autori încercări la eforturi mari de
compresiune, acţionând din toate părţile asupra epruvetelor
confecţionate din diferite roci.

În funcţie de variaţia eforturilor după cele trei axe se pot distinge
următoarele încercări:
- încercare hidrostatică, în care: σx = σy = σz
- încercare cilindrică, în care: σx = σy ≠ σz
- încercare cubică, în care: σx ≠ σy ≠ σz
 Rezistenţa de rupere la compresiune în cazul unor
eforturi triaxiale

Considerând un mediu omogen, continuu şi eleastic, starea spaţială de

eforturi într-un punct este dată de tensorul:

  x  xy  xz 
 
T   yx  y  yz 
    n 0 0
 zx zy z   
sau
Sef   0 n 0 
0 0 n
 
  11  12  13 
 
T    21  22  23  1   m 0 0 
 
    Def   0 2 m 0 
 31 32 33 

 0 0  3   m 
 Rezistenţa de rupere la compresiune în cazul unor
eforturi triaxiale

Fz
z 
A
 z1   x1
OO1 
2
 z1   x1
r1 
 z2   x2 2
OO2 
2
 z2   x2
r2 
2
 z3   x3
OO3 
2
Schema aparatului triaxial
 z 3   x3
pentru roci cu coeziune mică r3 
2
Rezistenţa de rupere la compresiune în cazul unor
eforturi triaxiale
Rezistenţa de rupere la compresiune triaxială

P  D2 
 1   1  2    3
A  d 
P – sarcina în momentul ruperii;
A – aria suprafeţei transversale;
D – diametrul pistonului;
d – diametrul epruvetei
σ3 – efortul lateral.

1 – cilindru; 2. şi 4 – suport inferior şi

exterior; 3 – eşantion de rocă; 5 – piston
de solicitare; 6 – guler pentru delimitare;
7 – piston pentru etanşare; 8 – mâner; 9-
12 – orificii pentru legarea aparatului cu
aparatura de control; 13 – inel de
siguranţă;
 CARACTERISTICILE MECANICE ALE ROCILOR DETERMINATE
PE EŢŞNTIOANE DE FORME NEREGULATE

 Determinarea caracteristicilor mecanice ale rocilor pe eşantioane

regulate este legată de dificultatea confecţionării lor

 Avantaje:
- posibilitatea folosirii unor probe de roci de dimensiuni mici;
- reducerea manoperei în prelucrarea eşantioanelor;
- posibilitatea încercării unor roci casante.

 Dezavantaje:
- precizie mai redusă în determinări;
- necesitatea încercării unui număr mare de eşantioane.
 Rezistenţa de rupere la compresiune prin metoda directă

F
  '
c [daN/cm2]
A
F – forţa citită pe cadranul presei
în momentul ruperii [daN];
A – aria secţiunii transversale
[cm2];

Încercare la compresiune pe g
epruvete de formă neregulată A V 3 2 iar V 
a
0 , 67  
0 , 67  ln  a 
a 
 c  F    sau  c'  F  e  g 

g
A – suprafaţa de rupere [cm2];
 c'  0,19   c V – volumul eşantionului supus încercării [cm3];
g – greutatea eşantionului [g];
γa – greutatea specifică aparentă a rocii.
 Rezistenţa de rupere la compresiune prin metoda indirectă

  c  f 
τ – tensiunea de forfecare din planul de rupere;
σ – tensiunea normală;
c – coeziunea;
f – coeficientul de frecare interioară

1 1
   t   K   4  sin 4     K  1  cos 4 
2 2
 t  c  ctg
K K – diametrul cercului osculator de vârf a cicloidei

   ctg
2
90     0  45

2
φ – unghiul de frecare interioară
 Rezistenţa de rupere la compresiune prin metoda indirectă

Coeziunea şi unghiul de frecare Rezistenţa la tracţiune

interioară

Încercare la forfecare Încercare la întindere prin

pe eşantioane de tracţiune pe eşantioane de
forme neregulate forme neregulate
 Rezistenţa de rupere la compresiune prin metoda indirectă

Determinarea rezistenţei la compresiune prin metoda indirectă

 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE TĂRIE AL CĂRBUNILOR
Metoda concasării dinamice

Aparatură folosită la determinarea coeficientului de tărie

prin metoda concasării dinamice
 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE TĂRIE AL CĂRBUNILOR
Metoda concasării dinamice

L  K F
L – lucrul mecanic [daN·cm];
K – constanta de proporţionalitate [daN·cm/cm2];
F – suprafaţa nou creată [cm2];

20  n
f 
h
f – coeficientul de tărie;
h – înălţimea prafului din volumometru determint tot cu ajutorul
pistonului gradat;
n

f i
f  i 1

10
 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE TĂRIE AL CĂRBUNILOR
Metoda concasării statice

G2
F  100 [%]
G1
F – cantitatea procentului de praf din
cantitatea concasată (extracţia în greutate);
G2 – greutatea prafului cu dimensiuni mai
mici de 0,22 mm;
G1 – greutatea celor 10 fracţiuni de cărbune
concasat.
92
Cg 
F
Cg – coeficient de rezistenţă;
92 – presiunea specifică maximă în Dispozitiv folosit la
daN/cm2, produsă în instalaţia de determinarea coeficientului de
concasare; tărie prin metoda concasării
F – cantitatea procentuală de praf statice
determinată anterior.
 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE TĂRIE AL CĂRBUNILOR

Metoda concasării statice

C g  7,5  f  2

Cg  2
f 
7,5
f1  f 2  ...  f n
f med 
n
  23  f
'
c
 c'  0,19   c 0,19   c  23  f

 c  121  f
 DETERMINAREA COMPORTĂRII LA TĂIERE A CĂRBUNILOR

Gradul de sfărâmare
75 mm
50 mm set de ciururi
37,5 mm

25 mm
cărbune 18 mm
12,5 mm

1,85 m
talger

n
FD  100   ai  bi [%]
i 1

Tablă de 12 mm
 DETERMINAREA COMPORTĂRII LA TĂIERE A CĂRBUNILOR

Gradul de sfărâmare
Raportul între felul utilajului de
tăiere şi gradul de sfărâmare

Fa  Fm  Fu  mB  FB  mB
FD   1  
9  m  3m
Fa, Fm, Fu – gradele de sfîrâmare ale probeleor luate din diferite puncte ale stratului [%];
FB – gradul de sfărţmare a intercalaţiei de steril [%];
m – grosimea cărbunelui [m];
mB – grosimea intercalaţiei de steril [m].
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Duritatea
Metoda Mhos

 Această metodă se bazează pe principiul uzurii prin penetrare, clasificând

minieralele în următoarele 10 clase:
1. Talc
2. Ghips
3. Calcit
4. Fluorină
5. Apatit
6. Ortoză
7. Cuarţ
8. Topaz
9. Corindon
10. Diamant
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Duritatea
Metoda Herz - Auerbach

P
P0  0,47 
a2
P – efortul de apăsare;
A – raza suprafeţei circulare imprimată de bilă pe suprafaţa corpului încercat.

Metoda microdurimetrului

1854  P
Hm 
d n2

dn – lungimea diagonalei urmei (microni)

 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Duritatea
Metoda lui E.F. Epstein

a) pentru pană ascuţită pe o singură faţă:

P
Hc 
tg  b  h
b) pentru pană ascuţită pe două feţe:

P
Hc 

2  h  b  tg
2
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Duritatea
Metoda lui E.F. Epstein

c) pentru pană cu două feţe, tocite(obtuză):

P
Hc 
  
 2 h  tg  x b
 2 

P – sarcina pe cuţit [daN];

h – adâncimea şanţului [cm];
b – lungimea tăiţului cuţitului [cm];
α – unghiul la vârful cuţitului
[grade]
Δx – lăţimea părţii tocite a cuţitului
[cm];
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Abrazivitatea
Procedeul Baron - Kuzneţov

K abr .  Gi  G f
n

g 1
K abr .  i 1
[mg]
2n
Gi – greutatea iniţială a barei;
Gf – greutatea finală a barei;
gi – pierderile în greutate ale
Procedeul de determinare barei;
a abrazivităţii propusde n – numărul de încercări
Baron perechi;
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Rezistenţa la uzură
Metoda Deval

m1  m2
Ruz   100
m1
m1 – masa iniţială de rocă, [g];
m2 – masa roci după determinare, [g]

40
C
Ruz
C – coeficient de calitate

Schema aparatului DEVAL

 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Rezistenţa la uzură
Metoda Deval

 În funcţie de valoarea acestui coeficient, roca va fi considerată:

C < 7 – rocă slabă

7 < C < 9 – rocă mediocră
9 < C < 11 – rocă acceptabilă
11 < C < 13 – rocă bună
13 < C < 15 – rocă foarte bună
C > 15 – rocă excelentă
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Rezistenţa la uzură Metoda Los Angeles

Coeficientul Los Angeles (LA) se calculează cu relaţia:

m1  m2
LA  100 [%]
m1
în care:

m1 – masa iniţială a probei [g];

m2 – masa restului pe cirul 1,60 mm după spălare şi
uscare [g].

Rezultatul este media a două determinări care nu diferă între ele cu mai mult
de 15%
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Unghiul de taluz natural

Unghiul de talz natural

Procedeu de determinare pe cale de

laborator a unghiului de taluz natural
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Unghiul de taluz natural

Volumul conului:

  d con
2
Vcon   hcon
12
Diametrul conului:

hcon
d con  2
tg  
şi deci:
hcon
  arc  tg  2 
d con
 CARACTERISTICICLE TEHNOLOGICE ALE ROCILOR

Unghiul de taluz natural

Experimental s-a stabilit că valoarea unghiului de taluz natural poate fi

determinată cu o aproximaţie foarte bună prin intermediul relaţiei:

2
tg    h   arc  tg  hcon 
3
con şi deci: 3

Procedeul de determinare prin măsurare

directă a unghiului de taluz natural