PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR

 Rezistenţa la eforturi mecanice este rezistenţa pe care o opun

particulele componente ale unei roci sau substanţe minerale utile la
acţiunea unor forţe exterioare, care au tendinţa de a învinge forţele de
coeziune dintre particulele componente sau dintre particule şi cimentul
de legătură.
 Se pot distinge două mari grupe de proprietăţi mecanice:
- PROPRIETĂŢI DE REZISTENŢĂ
- PROPRIETĂŢI DE DEFORMARE (ELASTICE, PLASTICE,
VÂSCOASE)
 Aceste grupe de proprietăţi se pot evidenţia pe cale de laborator şi
“în situ”
 Pe cale de laborator aceste proprietăţi se pot evidenţia prin acţiuni:
- STATICE (DE SCURTĂ DURATĂ SAU MOMENTANE)
- DINAMICE
- REOLOGICE (DE DURATĂ)
 PROPIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR

Pentru determinarea caracteristicilor mecanice se utilizează epruvete

ce se pot clasifica în:
- EPRUVETE DE FORMĂ GEOMETRICĂ REGULATĂ

- EPRUVETE DE FORMĂ NEREGULATĂ

- EPRUVETE DE FORMĂ SPECIALĂ

 PROPIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR
Rezistenţa rocilor la solicitări depinde de o serie de factori şi mai
ales de natura şi de direcţia de solicitare, funcţie de care se poate
clasifica tipul de rezistenţă:

1. DUPĂ ORIENTAREA ACŢIUNII:

a. REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE rc
b. REZISTENŢA DE RUPERE LA TRACŢIUNE rt
c. REZISTENŢA DE RUPERE LA FORFECARE f
d. REZISTENŢA LA TORSIUNE rtorsiune
F
F
2. DUPĂ DIRECŢIILE DE ACŢIUNE:
a. REZISTENŢE MONOAXIALE
F F

b. REZISTENŢE POLIAXIALE (BI ŞI TRIAXIALE)

 PROPIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR
F
3. DUPĂ VITEZA DE ACŢIUNE:

a. REZISTENŢE STATICE (DISTRUCTIVE)

b. REZISTENŢE DINAMICE (NEDISTRUCIVE)

4. DUPĂ DURATA SOLICITĂRILOR:

a. REZISTENŢE STATICE (MOMENTANE NORMALE) F

minute

b. REZISTENŢE REOLOGICE
ore, zile, luni, ani

c. REZISTENŢE DINAMICE
microsecunde
 PROPIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR

5. DUPĂ ALŢI FACTORI:

a. DEPENDENŢA REISTENŢEI ROCILOR DUPĂ

CARACTERISTICILE INTRNSECI ALE ROCILOR

- compoziţie mineralogo – petrografică

- structură, textură
- porozitate, grad de saturaţie
- anizotropie
- alterarea mineralelor
- orientarea cristalelor

b. DUPĂ FORMA ŞI DIMENSIUNILE EŞANTIOANELOR

c. DUPĂ STAREA EŞANTIOANELOR

 REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE (rc)

 Rezistenţa de rupere la compresiune este o câtime din valoarea

maximă a forţelor de compresiune şi a forţelor de forfecare
perpendiculară pe sensul de solicitare.

 Încercările de rupere la compresiune se execută în următoarele stări:

- rezistenţă de rupere la compresiune în stare naturală
- rezistenţă de rupere la compresiune în stare uscată
-- rezistenţă de rupere la compresiune în stare saturată
- rezistenţă de rupere la compresiune după mai multe cicluri îngheţ –
dezgheţ

 În cazul rocilor care prezintă stratificaţie, se fac încercări la

compresiune, perpendicular pe stratificaţie şi paralel cu stratificaţia.
F
 REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE (rc)

F F
 rc  [daN/cm2] [MPa] F
F

A
A

u s
  100 [%]
u

η – coeficient de înmuiere;
σu – rezistenţa de rupere la compresiune în stare uscată [daN/cm2];
σs – rezistenţa de rupere la compresiune în stare saturată cu apă (12 zile sau
până când greutatea ei rămâne constantă) [daN/cm 2];
 REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE (rc)

u  i
g   100 [%]
u
η – coeficient de înmuiere după cicluri de îngheţ - dezgheţ;
σu – rezistenţa de rupere la compresiune în stare uscată [daN/cm2];
σs – rezistenţa de rupere la compresiune după cicluri îngheţ - dezgheţ [daN/cm2];

m2  m3
g   100 [%]
m1

µg – coeficientul de gelivitate;
m1 – masa iniţială a epruvetei, determinată înaintea saturării cu apă
distilată prin uscare la 105° până la masă constantă;
m2 – masa epruvetei saturate cu apă distilată, determinată înaintea primului
ciclu de îngheţ – dezgheţ;
m3 – masa epruvetei dezgheţate, determinată după ultimul ciclu de îngheţ –
dezgheţ;
 REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE (rc)

S
V  
 100 [%]
x

V - coeficientul de variaţie a rezultatelor, determinat prin experimentări

preliminare, sistematice, pe un număr de probe n;

n

 ix  x  2

S i 1

n 1

S – abaterea standard;
x – media aritmetică a valorilor xi;
 REZISTENŢA DE RUPERE LA COMPRESIUNE (rc)

8   rc'
 rc  [daN/cm2] [MPa]
d
7  2
h

σct – reprezintă rezistenţa la compresiune a probei cu abaterea de la

coeficientul de zvelteţe;
d – diametrul epruvetei;
h – înălţimea epruvetei;

d2
 c2   c1  3 [daN/cm2] [MPa]
d1

σc2, d2 – reprezintă rezistenţa, respectiv diametrul epruvetelor de 42 mm;

σc1, d1 – rezistenţa, respectiv diametrul epruvetelor mai mari de 42 mm;
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin tracţiune

F
 rt  [daN/cm2], [MPa];
A
σrt – rezistenţa de rupere la tracţiune [daN/cm2], [MPa]
F – forţa înregistrată pe cadranul maşinii în momentul ruperii [daN];
A – aria secţiunii de rupere [cm2];

F F

F F
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin încovoiere σrî

M max
 ri  [daN/cm2], [MPa] ;
W
Mmax – momentul încovoietor maxim [daN·cm] ;
W – modulul de rezistenţă al secţiuni transversale [cm2] ;

Pentru cazul eşantioanelor prismatice, când l > (8 - 10)h;

 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin încovoiere σrî

3 F l
 ri   [daN/cm2], [MPa] ;
2 b  h2
F - încărcarea maximă în momentul ruperii [daN];
l – distanşa dintre reazeme [cm];
b şi h – cele două dimensiuni ale secţiuni transversale [cm];

Atunci când l < (8 - 10)h;

3 F l F
 ri    0,266 [daN/cm2], [MPa] ;
2 bh 2
bh
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin încovoiere σrî

În cazul eşantioanelor sub formă cilindrică, rezistenţa la întindere prin

încovoiere se determină cu relaţia:
F
F

8 F l
 ri  [daN/cm2], [MPa] ;
 d3

F – încărcarea maximă în momentul ruperii;

d – diametrul epruvetei [cm];
l – lungimea epruvetei [cm];
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin încovoiere σrî

În cazul eşantioanelor sub foră de plăci, rezistenţa la întindere prin

încovoiere se determină cu relaţia:
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin încovoiere σrî

F
 ri  K  2 [daN/cm2], [MPa] ;
h

3  1  1   1 
K  2   ln    1  2  
4      
a
 
d

F – încărcarea maximă în momentul ruperii [daN];

K – coeficient, funcţie de a şi d;
a – diametrul mediu al inelului de reazem [cm];
d – diametrul mediu al inelului de solicitare [cm];
µ - coeficientul lui Poisson;
 REZISTENŢA DE RUPERE LA ÎNTINDERE (TRACŢIUNE) σrt

Rezistenţa de rupere la întindere prin despicare (Metoda Braziliană)

F
 ri  când λ ≤ 0,5
 d h h
unde 
d
2 F
 ri  când λ > 0,5
 d h

F – forţa de rupere [daN];

d – diametrul epruvetei [cm];
h – lungimea epruvetei [cm];
 COEZIUNEA ŞI UNGHIUL DE FRECARE INTERIOARĂ

 COEZIUNEA este forţa de legătură dintre particulele componente

ale unei roci, care se opune la desprinderea sau alunecarea lor sub
acţiunea unor forţe exterioare.

 Unghiul de frecare interioară este definit ca fiind unghiul a cărui

tangentă trigonometrică reprezintă coeficientul de frecare interioară
dintre particulele rocii sau a materialului analizat: f  tg

 Determinarea coeziuni şi a unghiului de frecare interioară se poate

realiza prin mai multe procedee:
a. prin cunoaşterea rezistenţei de rupere la compresiune (σrc) şi a
rezistenţei de rupere la tracţiune (σrt);
b. prin comprimare cu deformare laterală liberă
c. prin determinarea rezistenţei de rupere la forfecare
d. prin determinarea rezistenţei de rupere la compresiune în cazul
unor eforturi triaxiale
 COEZIUNEA ŞI UNGHIUL DE FRECARE INTERIOARĂ

a. prin cunoaşterea lui (σrc) şi a (σrt);

C  Rr [daN/cm2], [MPa];

Rr
  arctg [°]
2C

 rc r
 rt
R
2 2
 COEZIUNEA ŞI UNGHIUL DE FRECARE INTERIOARĂ

a. prin cunoaşterea lui (σrc) şi a (σrt);

METODA WINKEL METODA MOHR

 COEZIUNEA ŞI UNGHIUL DE FRECARE INTERIOARĂ

b. prin comprimare cu deformare laterală liberă

1  sin 
c   rc     rc [daN/cm2], [MPa];
2  cos 

σrc – rezistenţa de rupere la compresiune ;

φ – unghi de frecare interioară = 90°-2β

c. prin determinarea rezistenţei de rupere la forfecare

 REZISTENŢEI DE RUPERE LA FORFECARE

Fn
f   cos  [daN/cm2], [MPa];
A
Ft
 f   sin  [daN/cm2], [MPa];
A

F
 f   (cos  f sin  )
A
F
 f   (sin   f cos  )
A
1
f 
nd
 REZISTENŢEI DE RUPERE LA FORFECARE

0   2  2

  C    tg

σf - efortul normal din planul de forfecare [daN/cm2]

τf - efortul tangenţial sau rezistenţa de rupere la forfecare [daN/cm2];
Fn – forţa normală;
Ft – forţa tangenţială sau de forfecare;
f – coeficientul de frecare;
n – numărul de role;
d – diametrul unei role;
C – coeziunea;
 REZISTENŢEI DE RUPERE LA FORFECARE

N
f  [daN/cm2], [MPa];
A   C    tg
T
f  [daN/cm2], [MPa];
A
 REZISTENŢEI DE RUPERE LA FORFECARE

- determinarea coeziuni şi a
unghiului de frecare interioară