Febra acută la adulți

*Reprezintǎ un simptom comun a numeroase afecțiuni.

*De obicei nu prezintǎ nici un pericol cȃnd este sub 41°Celsius
excepție fǎcȃnd ȋnsǎ urmǎtoarele cazuri:
1. Pacienți deshidratați sau cu diferite tare;
2. Femei gravide
3. Pacienți ce au cǎlǎtorit ȋntr-o zonǎ ecuatorialǎ;
4. Pacienții cu probleme cardiace, respiratorii, neurologice, oncologice;
5. Boli inflamatorii;
6. Cauze medicamentoase.
 Cine se imbolnaveste mai repede ?
* Raportul între sexul masculin și feminin a fost de valoare egală/foarte apropiată de cea din pandemie și din
sezoanele anterioare.
Virusurile pot determina febră prelungită la unii pacienţi. Dovada etiologiei virale în
febra inexplicabilă constă din doua criterii: izolarea agentului cauzator şi evidenţierea rǎspunsului imun.
* Probleme apar când pacientul nu are un rǎspuns imunologic tipic, iar semnele asociate,
precum erupția cutanatǎ şi limfadenopatia lipsesc sau trec neobservate.
Mononucleoza infecţioasă, datorată virusului Epstein-Barr, este probabil cea mai des
întâlnită infecţie virală producând febra prelungită, fără un răspuns imunologic corespunzător. Nu toţi
pacienţii dezvoltă titruri semnificative de anticorpi heterofili precoce în cursul
infecţiei. Boala poate fi astfel diagnosticată prin prezenţa anticorpilor contra antigenelor asociate virusului.
Rareori, apariţia anticorpilor este întârziată cu câteva săptămâni, făcând dificil diagnosticul .
 Alte afectiuni
* Alte afecţiuni virale asociate SFP includ: hepatitele cu virusuri A,B,C,D şi E, infecţia cu
virusul Coxsackie grup B, infecţia citomegalică, infecţia cu parvovirusul B 19,
coriomeningita
limfocitară, febra ţânțarului de Colorado şi, nu în ultimul rând, infecţia HIV.
 Anginele acute (faringita acută, tonsilita,
faringoamigdalita)

* Este important să deosebim clinic diferitele tipuri de angine. Anginele virale

se prezintă cu semne generale moderate: febră, anorexie, durere faringiană,
tuse seacă, adenopatii regionale discrete și nedureroase.

*Modificările locale constau în eritem difuz al mucoasei,

uneori cu puncte hemoragice sau cu vezicule (herpangina cu
virusul Coxsackie grupa A); la acest tablou se pot asocia semne
determinate de afectarea căilor respiratorii superioare (rinită,
conjunctivită). Anginele bacteriene debutează brusc cu febră
mare, frisoane, uneori stare toxică, dureri la deglutiție, vărsături, dureri
abdominale.
 Diferite afectiuni ce
provoaca febra acuta
 Adenoidita acută
* În inflamația acută a amigdalei faringiene
cauzată de exacerbarea virulenței florei rinofaringiene locale, în
condițiile unor factori favorizanți de climat și teren, debutul este
brusc,
de obicei cu febră 39-40°C, de tip invers (ascensiune febrilă matinală
prin acumularea secrețiilor în timpul nopții).
Starea generală este variabilă, de obicei bună. Un simptom
caracteristic este obstrucția nazală care provoacă dificultate în
respirație.

Abces retrofaringian
 *Adenoidita cronică
* Recurența infecțiilor rinofaringiene, adenoiditelor acute și subacute
duce la hipertrofia cronică a amigdalei – vegetațiile adenoide, a
căror
grosime poate atinge la 2-3 cm, împiedicând trecerea aerului prin
fosele
nazale și obstruând trompa lui Eustachio.
Se ajunge la un grad de hipoxie cronică. Diagnosticul este
confirmat prin rinoscopie

Faringită
streptococică
 Sinuzitele
Sinuzita acută
Este întodeauna secundară
unei rinite și debutează brusc, la 3-5
zile după aceasta, prin
febră 39-40°C, durere facială,
obstrucție nazală și rinoree
mucopurulentă.
Sinuzita cronică
Bolnavul prezintă stare de
subfebrilitate, obstrucție nazală variabilă cu
rinoree
discontinuă, anorexie, adinamie. Simptomul
dominant este tusea predominat nocturnă și
rezistența la tratamentul farmacologic obișnuit.
 Otitele
Otita medie acută Otita medie cu exsudat (OME)

Debutul este acut, deseori precedat de Prezintă exsudat endotimpanic la distanță de 3

semnele unei infecții
respiratorii acute. Febra este ridicată (39°C),
oscilantă. Otalgia este paroxistică, pulsatilă și
evoluează în pusee cu intervale în care
durerea se atenuează sau
dispare complet.
În evoluție, apariția secreției seroase sau
purulente în
conductul auditiv extern se poate însoți de
scăderea febrei și de
atenuarea simptomatologiei
luni de la episodul acut, după ce febra, otalgia
și hiperemia membranei timpanice au dispărut.
Factorii favorizanți sunt reprezentați de
vegetațiile adenoide, alergia respiratorie,
deficitele imunologice, alterarea clearance-
ului muco-ciliar. Determinarea etiologiei OME
este dificilă. În 30-40% din cazuri, în cultura
din aspiratul endotimpanic se izolează
germenii regăsiți în forma acută
 Laringita acută supraglotică
(epiglotita)
* Caracteristic epiglotitei este debutul
neașteptat cu febră 39-40°C și stare toxică. Simptomele de
obicei progresează rapid, astfel că imediat devin
evidente disfagia, sialoreea și suferința respiratorie cu stridor. În momentul debutului bolii, stridorul este
absent. La examenul faringelui, se evidențiază epiglota inflamată cu aspect de „cireașă roșie”.
Laringita difterică sau crupul difteric este cel mai adesea consecința extinderii descendente a unei angine
sau rinite difterice. Apare mai ales la copiii mici între 1 şi 4 ani și este caracterizată de prezența falselor
membrane pe toată suprafața laringelui. Agentul etiologic este Corynebacterium diphteriae.
Se caracterizează inițial prin tuse banală, voce răgușită, voalată, ulterior afonie. Febra atinge progresiv
39°C
 Laringotraheobronșita acută
* Primele simptome sunt reprezentate de rinită,conjunctivită, tuse
moderată, în evoluție apar răgușeala, tusea care se accentuează
în cursul nopții. Obișnuit, bolnavul este afebril, dar, în formele
bacteriene, febra poate crește.
 Pneumoniile
* Pot fi cauzate de orice tip de agent infecțios: virusuri, bacterii, fungi
și alți agenți (R. rickettsii, Pneumocystis carinii). Aspectele clinice și
radiologice nu permit un diagnostic etiologic cert, acestea fiind doar
orientative.
Astfel, condensarea lobară poate fi dată de pneumococ
sau de H. influenzae, microabcesele pot fi cauzate de S.
aureus sau de Klebsiella, pneumonia interstițială obișnuit virală,
uneori poate fi determinată de Haemophilus și de unele tulpini
de Streptococcus viridans.
 Abcesele
* Sunt frecvente, iar localizarea intrabdominală este cea mai comună. Abcesele
hepatice şi subfrenice sunt întâlnite adesea la pacienţii care au suferit intervenţii
chirurgicale abdominale sau la care bolile intestinale au determinat perforaţii,
respectiv comunicări mici cu caviatea peritoneală. Abcesele abdominale sunt
posibile complicaţii ale colonoscopiei sau sigmoidoscopiei. Pot apărea şi la femeile
cărora li s-au efectuat manevre ginecologice (colposcopie sau chiuretaj) sau care
prezintă rupturi de chisturi ovariene.
Abces intrabdominal
Presupuse infecţii, cu agent
nedeterminat
* Intră în această categorie boala Kawasaki (sindromul
ganglionului limfatic) şi boala Kikuchi (limfadenita
necrotizantă), având o frecvenţă scazută.
Mulțumim pentru atenție !!!