Ce reprezintă herpangina şi care sunt cauzele care

conduc la apariţia acesteia?

Bună ziua!
Câteva zile în urmă, băiatul meu de 5 anişori a făcut brusc febră. Am crezut, iniţial, că e
o răceală simplă şi, aşa cum procedăm de regulă în aceste cazuri, l-am pus să bea cât
mai multe ceaiuri. A doua zi însă băiatul mi-a spus că nu mai poate înghiţi fără dureri.
Atunci i-am examinat gâtul şi am observat că era inflamat, roşu, iar pe suprafaţa
acestuia au apărut multe ulceraţii mici. Copilul meu a mai făcut o dată sau de două ori
angină, dar niciodată nu am observat aceste ulceraţii. În acel moment am decis că este
cazul să-l arătăm medicului. Acesta ne-a spus că simptomele respective seamănă cu
cele provocate de «herpangină» şi a mai spus ceva despre o «epidemie sezonieră» (de
vară) de enterovirus. Nu ne-a recomandat niciun fel de tratament. Ne-a sugerat doar că
boala va trece peste câteva zile.
Spuneţi-mi, vă rog, ce reprezintă herpangina? Este o formă a herpesului? Este legată
cumva de enterovirus? Am auzit că enterovirusul poate provoca unele complicaţii
grave. Ar trebui să-mi fac griji în această privinţă? Să fie oare adevărat că tratamentul
nu este necesar? Și cum ar fi putut copilul meu să se contamineze cu herpangină?
Mersi anticipat, A., Chişinău
Simptomele descrise mai sus seamănă, într-adevăr, cu cele provocate de herpangină.
De cele mai multe ori, cauza bolii respective sunt enterovirusurile, dar maladia poate fi
declanşată şi de virusul Herpes simplex.

Șansele unor complicaţii grave la copiii bolnavi de herpangină sunt foarte mici.
Majoritatea copiilor afectaţi de această boală se însănătoşesc complet timp de câteva
zile.

Nu este necesar, totodată, niciun tratament special pentru herpangină, dar pentru a-l
ajuta pe copil să suporte mai uşor perioada de boală, ar fi bine să apelaţi la
medicamente antipiretice şi analgezice. Mai jos, vom oferi mai multe explicaţii în
această privinţă.

În medicină, termenul herpangină se foloseşte pentru a desemna acele cazuri de

boală, la copii sau la adulţi, în care are loc inflamaţia gâtului, iar pe mucoasa acestuia
apar multe ulceraţii albe mărunte.

De cele mai multe ori, cazuri similare de boală se înregistrează la copiii cu vârste
cuprinse între 3 şi 10 ani. Adolescenţii şi adulţii se îmbolnăvesc rar de herpangină.
În majoritatea cazurilor, dezvoltarea herpanginei este legată de enterovirus. Infecţia cu
enterovirus, într-adevăr, se poate dezvolta epidemic (altfel spus, într-o anumită
perioadă a anului, poate contamina, concomitent, foarte mulţi oameni). Epidemiile
respective au loc, în ţările cu climă temperată sau continentală (Europa de Vest şi
Centrală, România, Republica Moldova, Rusia), mai mult vara sau toamna.
În afară de enterovirusuri, herpangina poate fi declanşată, de asemenea, de alte
virusuri, inclusiv de virusul numit Herpes simplex.
Herpangina este periculoasă la copii şi la adulţi? Ce
urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?
Herpangina nu este periculoasă în sine. Ulceraţiile de pe mucoasa gâtului, pe care le
provoacă, trec repede şi fără urme.

Cu toate acestea, la unii oameni ce se îmbolnăvesc de herpangină, se dezvoltă, totuşi,

complicaţii grave.

În urma observaţiilor clinice, s-a constatat că, în unele cazuri foarte rare (mai ales la
copii până la 1 an), când herpangina este legată de infecţia cu enterovirus, în perioada
de boală sau peste câteva săptămâni după debutul acesteia, pot să se dezvolte unele
complicaţii grave la inimă, sistemul nervos, plămâni şi alte organe interne.

În prezent, este imposibil de prezis la cine anume vor apărea aceste complicaţii, după
cum nu există nici tratament care să poată preveni dezvoltarea acestora.

De aceea, medicii recomandă tuturor persoanelor care fac herpangină, să apeleze imediat la
serviciile specialistului (infecţionistului), dacă observă simptome ce pot indica asupra unei
evoluţii periculoase a maladiei:
 Dureri severe în cutia toracică sau în partea superioară a abdomenului, mai ales
dacă aceste dureri se amplifică la tuse, dacă sunt resimţite în regiunea inimii sau
dacă se atenuează când bolnavul se apleacă înainte. Durerile respective pot fi
semnul unei inflamaţii a inimii şi a învelişului acesteia (pericardul), dar şi
semnul pneumoniei sau pleuritei.
 Slăbiciune pronunţată, care creşte treptat.
 Persoana bolnavă spune că nu-i ajunge aer sau începe să respire des la cel mai
mic şi obişnuit efort fizic, de exemplu, când se ridică din pat, merge sau vorbeşte
(acesta poate fi semnul inflamaţiei ţesuturilor inimiii).
 Dureri de cap puternice, în special dacă sunt însoţite de greţuri şi de o încordare
puternică a muşchilor gâtului (acesta poate fi semnul meningitei).
  Convulsii, tulburării în coordonarea mişcărilor sau leşinuri.
 Înroşirea ochilor sau tulburarea vederii.
 Când se îmbolnăveşte un copil în primul an de viaţă, care devine neliniştit/
agitat, plânge puternic, refuză mâncarea şi băutura sau devine «moale» şi este
greu de trezit.

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta

herpangina la copii şi la adulţi?
De regulă, primele simptome ale herpanginei, legate de infecţia cu enterovirus, sunt
creşterea temperaturii corporale până la 38,5-40 C, frisoanele puternice, slăbiciunea şi
durerile în gât.

Mai apoi, pe mucoasa gâtului pot să apară câteva băşicuţe (de regulă, nu mai mult de
12), care se sparg curând, lăsând în urma lor ulceraţii albui şi mici (de regulă, nu mai
mari de 5 mm în diametru).

Alte simptome, legate de infecţia cu enterovirus, pot fi: durerile abdominale, greaţa,
diareea, mărirea ganglionilor limfatici în regiunea gâtului, apariţia de erupţii în formă de
pete roşii pe piele.

În cazul herpanginelor legate de virusul Herpes simplex, băşicuţele şi, respectiv,

ulceraţiile pot fi ceva mai numeroase, mai mici şi pot să apară nu numai pe mucoasa
gâtului, dar şi pe gingii, pe partea interioară a obrajilor, precum şi pe buze sau pe pielea
din jurul buzelor (vezi simptomele herpesului).
Cât durează herpangina?
De regulă, febra, frisoanele şi slăbiciunea, provocate de herpangină, trec în 3-5 zile.

Vindecarea ulceraţiilor şi recuperarea completă de după boală poate dura de la 7 la 10

zile.

În ce constă tratamentul herpanginei la copii şi la

adulţi?
Trebuie efectuat tratamentul antiviral?
În momentul de faţă, nu există medicamente antivirale care ar fi eficiente împotriva
infecţiei cu enterovirus şi care ar accelera însănătoşirea în caz de herpangină. De
aceea, medicamentele cu acţiune antivirală nu se utilizează pentru tratarea acestei boi.

Dacă manifestările bolii vor denota o posibilă legătură cu virusul herpetic, aţi putea face,
sub supravegherea medicului, tratament cu aciclovir.
Ce pot face pentru a calma durerile provocate de ulceraţiile din
gât?

Pentru a calma durerile provocate de ulceraţiile din gât, aţi putea să:

 Daţi bolnavului paracetamol sau ibuprofen, urmând recomandările noastre,

inserate în articolul Tratamentul febrei. Recomandări privind utilizarea
paracetamolului şi ibuprofenului.
 Peste aproximativ 30-40 de minute, când doctoria va începe să acţioneze,
bolnavul poate chiar lua masa.
 Nu-i oferiţi bolnavului fructe, sucuri sau alte produse alimentare/ băuturi cu
gust acrişor şi care ar putea irita ulceraţiile din gât.
Trebuie redusă febra? Ce medicamente şi metode pot utiliza în
acest sens?
Dacă, odată cu febra, omul bolnav de herpangină acuză frisoane puternice, slăbiciune,
dureri în muşchi şi în articulaţii, ar fi foarte bine dacă i-aţi propune medicamente
antipiretice (paracetamol sau ibuprofen). Recomandări detaliate în această privinţă – în
articolul Tratamentul febrei la copii şi la adulţi.
Trebuie să administrez antibiotice?
Spre deosebire de angina bacteriană, herpangina nu se lasă tratată cu antibiotice. Din
acest motiv, în caz de evoluţie uşoară a bolii, antibioticele nu se administrează.
Ce dietă trebuie să urmez în caz de herpangină?

În caz de herpangină, nu trebuie să urmaţi nicio dietă specială. Persoana bolnavă poate
consuma orice doreşte.

În cazul în care copilul bolnav de herpangină refuză să mănânce din cauza durerilor
severe din gât, aţi putea să-i propuneţi lapte rece sau îngheţată. Acest lucru nu este
periculos şi copiii aprobă cu plăcere acest regim alimentar.

Este deosebit de important să asiguraţi aportul necesar de lichide persoanei bolnave de

herpangină.
Recomandări suplimentare
Dacă, în cazul dvs. sau al copilul dvs., herpangina este însoţită de diaree puternică sau de
vomă, consultaţi recomandările noastre din articolele:
 Tratamentul diareei la copii cu vârste peste 1 an şi la adulţi.
 Tratamentul diareei la copii cu vârste până la 1 an.

Ce analize poate indica medicul pentru a confirma

diagnosticul de herpangină?
De regulă, medicii stabilesc diagnosticul de «herpangină» doar în urma examenului
vizual al gâtului omului bolnav şi evaluării celorlalte simptome.

Pentru a preciza cauza bolii (necesitatea acestei precizări survine foarte rar), medicul
poate indica unele teste suplimentare, inclusiv frotiul faringian, testul PCR şi analiza
sângelui la anticorpi împotriva enterovirusurilor şi virusului herpesului.
Herpangina este contagioasă? Cum îi pot proteja de
contaminare pe ceilalţi membri ai familiei?
Copilul sau adultul sănătos poate să se contamineze cu enterovirus de la altă persoană,
care, la rândul său, s-a infectat recent şi a suferit de boala respectivă.

Virusul se conţine în particulele de salivă şi de mucus (din gât), dar şi în scaunul

persoanei bolnave. Oamenii sănătoşi pot să se contamineze în urma comunicării
directe cu persoanele bolnave, în urma utilizării unor vase de bucătărie sau prosoape
comune, în urma consumării unor băuturi sau produse alimentare în/ pe care ar fi putut
nimeri particule din saliva şi scaunul omului infectat. Copiii se pot îmbolnăvi de la alţi
copii în timp ce se joacă cu aceştia.

O altă sursă de contaminare cu enterovirus ar putea fi piscinele şi bazinele acvatice

naturale, în care enterovirusurile pot supravieţui pentru o perioadă oarecare de timp.

Omul care s-a contaminat cu enterovirus poate deveni contagios cu câteva zile înainte
de apariţia primelor simptome ale bolii.

După debutul maladiei, virusul continuă să se elimine din organism: timp de 1-3
săptămâni – prin particule de salivă sau mucus din gât şi timp de 1-2 luni – prin scaun.
Dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi îmbolnăvit de infecţia cu enterovirus şi doriţi să-i
protejaţi pe ceilalţi membri ai familiei de contaminare, încercaţi să urmaţi întocmai
regulile prezentate mai jos:

 Pe întreaga durată a maladiei şi încă 3 săptămâni după însănătoşire, faceţi

în aşa fel, încât copilul dvs. să utilizeze vesélă/ tacâmuri, prosoape şi
albituri personalizate.
 străduiţi-vă să vă spălaţi cât mai des pe mâini (mai ales după contactul cu
persoana bolnavă şi cu oricare dintre obiectele pe care ar fi putut nimeri
particule din saliva sau scaunul acestuia) şi insistaţi ca şi persoana bolnavă
să se spele cât mai frecvent pe mâini.
 Nu sărutaţi persoana bolnavă.