COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE TERAPEUTICE

PROBLEMELE ACUTE ŞI URGENŢELE PEDIATRICE.

ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢĂ
ÎN CONDIŢII DE AMP.

Profesor la disciplina Asistenţa medicală primară cu

Nursing comunitar şi îngrijiri la domiciliu
 Obiectivele lecţiei
1. Monitorizarea şi susţinerea funcţiilor vitale pînă la sosirea
medicului. Realizarea triajului.
2. Conduita asistentului medical de familie în caz de probleme acute.
Asistenţa medical în caz de tuse şi respiraţie dificilă, cianoză,
cefalee, diaree, semne de deshidratare, febră, probleme cu gîtul şi
cu urechile.
3. Aplicarea tehnicilor cu scop curativ în problemele acute ale
copiilor.
4. Depistarea semnelor de pericol pentru viaţă şi sănătate. Asistenţa
de urgenţă în caz de febră, convulsii, laringospasm, vărsături,
intoxicaţii alimentare, cu alcool, cu medicamente, corpi străini.
5. Aplicarea tehnicilor cu scop curativ în urgenţele copilului. Tehnica
administrării medicamentelor la copii.
Infecţii respiratorii frecvente la
copii
Dacă sezonul rece şi-a intrat în drepturi atunci
virozele respiratorii uşoare, dar şi alte infecţii
respiratorii acute pandesc de zor copiii.

Copii sunt extrem de sensibili la aceste afecţiuni

pentru ca au un sistem imunitar destul de slăbit.

De la nas şi gît pînă la căile nazale, apoi pe

trahee, pînă la bronşii şi plămîni, toate pot fi
afectate de virusurile care circula la frig.
 Ce sunt infecţiile respiratorii?

Infecţiile respiratorii sunt boli şi afecţiuni

inflamatorii ale sistemului respirator care au o
cauza infecţioasă. Unele dintre ele se dezvoltă în
forme acute. Acestea apar intr-un an la copii cu o
frecvenţa de 1:4 îmbolnăviri.
 Tipuri de infecţii respiratorii

 ale căilor respiratorii superioare: răceala, gripa,

guturai, otita acută, sinuzita acută;

 ale sistemului respirator inferior: bronşita acută,

pneumonie, bronşiolita, bronşita obstructivă,
laringotraheita.
Infecţii respiratorii frecvente
 Infecţie respiratorie virală acută

IRVA este cea mai comună şi usoară forma de infecţie a căilor

respiratorii la copii. Ea se manifestă destul de des în decursul
unui an.

Simptomele IRVA debutează cu o creştere a temperaturii

corporale, apoi cu o tuse usoară, durere de gît şi uşoară rinoree.

Tratamentul nu este unul specific, pentru că răceala are cauza

virală, adică este determinată de un virus care nu poate fi
indepărtat cu ajutorul medicamentelor. Ea trece de la sine în
maxim 10 zile.
 Bronşita

Atunci cînd infecţia atacă tubul bronhial al copilului boala

se numeşte bronşita. Acesta devine inflamat şi îngustat.

Simptomele sunt: durere de gît, febra, tuse supărătoare,

senzaţie de sufocare, oboseala etc.

Tratamentele pentru aceasta afecţiune diferă în funcţie de

severitatea simptomatologiei. Afecţiunea poate să treacă
de la sine într-o săptămînă, iar dacă acest lucru nu se
întîmplă, cel mai probabil vor fi indicate
bronhodilatatoare.
 Bronşiolita

Bronşiolita este o boala inflamatorie a căilor respiratorii

care se caracterizează printr-un sindrom bronşitic
acut.

Simptomele acestei afecţiuni sunt asemănătoare IRVA:

febra, nas înfundat, tuse usoară etc.

Majoritatea cazurilor de bronşiolita la copii sunt usoare

şi nu necesită un tratament complex, decît tratament la
domiciliu specific IRVA.
 Virusul sinciţial respirator

Copiii pînă în vîrsta de 2 ani sunt foarte sensibili la

contractarea virusului sinciţial respirator. Acesta este un
virus care poate da naştere unor infecţii pulmonare şi ale
tractului respirator superior.

Simptomele sunt asemănătoare IRVA: tuse, rinoree, febra,

cefalee, stare alterată, iar tratamentul este asemănător
IRVA.

Dacă virusul a determinat apariţia unor infecţii pulmonare

acute, atunci medicul va recomanda cel mai probabil
antibiotic pentru a trata infecţia.
 Laringita

Laringita este o boala inflamatorie a aparatului respirator

şi se caracterizează prin inflamaţia laringelui în urma
contractării unui virus.

La copii, laringita se manifestă destul de agresiv pentru

că determină blocarea căilor respiratorii şi apariţia
durerilor acute de găt.

Dacă laringita nu este însoţită de febra atunci ea se poate

trata acasă, prin administrarea multor lichide calde. Ea
trece în cateva zile de la sine.
 Pneumonia

Pneumonia este o infecţie a plămînilor care poate fi

cauzată de viruţi, bacterii şi paraziţi. Adesea ea apare
ca urmare a unei complicaţii a virozelor respiratorii
uzuale precum IRVA sau gripa.

Simptomele pneumoniei variază de la febra, tuse,

respiraţie dificilă, voma, pînă la dureri în piept,
pierderea apetitutului sau chiar crampe abdominale.

Aceasta infecţie se tratează cu antibiotice şi cu îngrijirea

la domiciliu pentru fiecare simptom în parte.
Principalele modalităţi de tratament sunt:

 hidratare corespunzatoare: consum de multe lichide;

 instilaţii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea
secreţiilor;
 menţinerea unei temperaturi normale (20-22C) cu
evitarea supraincălzirii copilului;
 umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul
este prea uscat;
 combaterea febrei cu antitermice (de tipul ibuprofen,
paracetamol).
 Măsuri profilactice

 alimentaţie variată, bogată în fructe şi legume;

 evitarea zonelor aglomerate şi în special a spaţiilor
închise;
 spălarea frecventă a mîinilor;
 aerisirea încăperilor;
 plimbări frecvente în aer liber chiar dacă
temperaturile de afară sunt mai reduse;
 Sinuzita

Sinuzita este o inflamare a mucoasei sinusurilor care se

confundă adesea cu o IRVA. Aceasta boala apare în
urma episoadelor recurente frecvente de viroze
respiratorii comune.

Afecţiunea se manifestă prin nas înfundat, guturai şi

febra usoară.

Tratamentul sinuzitei variază în funcţie de cauza care a

produs-o.
Cum alegem aparatul de aerosoli pentru copii?
Aparatul de aerosoli este un dispozitiv de un real
ajutor în tratarea IRVA, bronşitei, gripei, dar şi în
ameliorarea simptomelor de astm la copii.

Aceste dispozitive se găsesc pe piaţa în mai multe

modele - nebulizatoare, inhalatoare presurizate cu
doze măsurate sau cu pulbere uscată - şi deţin o
mulţime de funcţii, însă cel mai important este să-l
alegi pe cel care se pliază cel mai bine pe nevoile
copilului.
Atunci cînd copilul suferă de infecţii respiratorii, ORL
sau pulmonare şi nu-i poţi administra aerosoli naturali
- cum sunt cei de la malul mării, vara - poţi apela la
aparatul cu aerosoli artificiali. Acesta transformă
medicamentele solide în medii gazoase ori suspensii
lichide, ce sunt inhalate mai uşor în organism şi au o
acţiune mai rapidă în vindecarea bolilor.
Calmarea tusei la sugar
Tusea este o afecţiune frecventă la sugari. Aceasta este
simptomul multor infecţii ale sistemului respirator
superior, la care bebeluşii sunt predispusi adesea.
Menţinem un nivel optim de umezeală în camera!

Aerul uscat dintr-o cameră are efecte negative asupra

tusei sugarilor. Face ca gîtul să fie uscat şi infundă
nasul. Aerul din camera trebuie să fie cît mai umed
pentru a putea decongestiona căile respiratorii şi a
umezi gîtul.

Putem folosi în acest scop un umidificator de cameră,

sau apelăm la baia de aburi. Este benefic utilizarea
picăturilor de eucalipt pe care să le punem în apă,
atunci copilul se va linişti şi va putea respira mai bine.
 Administrăm cît mai multe lichide!

Dacă sugarul are peste 6 luni putem începe să ii dăm şi

apă, pe lîngă lapte. O altă soluţie - creşterea
numărului de alaptări pe zi.

Hidratarea ajută la calmarea tusei prin

fluidizarea mucusului cervical şi ajută la emolierea
gîtului.
 Masarea pieptului

Masajul pieptului copilului ajută la eliminarea flegmei care

determină tusea. Sugarii nu au capacitatea de a expectora
mucusul aşa cum o fac adulţii, pentru că nu au putere să
tuşească destul de tare pentru a-l elimina. Masajul este de
folos în acest sens!

Putem aplica şi uleiuri esenţiale sau de masline pentru a

masa pielea copilului. Dacă aducem ulei de eucalipt,
acesta se evapora şi ajunge la căile nazale ale copilului
ajutîndu-l să respire mai bine şi calmînd tusea.
 Creăm condiţii pentru odihnă

Odihna este importantă pentru calmarea şi vindecarea

rapidă a copilului. Avînd în vedere că şi aşa tusea nu-i
dă pace copilului să se odihnească nu trebuie să mai
existe şi alte impedimente.

De aceea este important de a asigura condiţii optime

în camera. Trebuie să fie liniste, o temperatură
adecvată, umiditate etc.
 Ceaiuri!

Copilul are nevoie de cît mai multe fluide pentru a emolia

gîtul şi a ajuta la expectorarea mucusului. Putem folosi
ceaiuri. Unul dintre cele mai utile ceaiuri este cel de
cimbru, în care putem adăuga puţină miere (dacă copilul
are peste 1 an).

Un alt ceai eficient în calmarea tusei la copil este cel de

lemn dulce. Acesta are şi proprietăţi antibacteriene şi
ajută sistemul imunitar la lupta impotriva bacteriei care
a cauzat tusea. Ajută la calmarea iritaţiei gîtului şi a
tractului respirator superior.
 Ce sunt convulsiile?

Sunt nişte mişcări necoordonate ale corpului care în

cazul convulsiilor febrile sunt determinate de un
dezechilibru între procesele de excitaţie/inhibiţie de la nivel
cerebral, dezechilibru favorizat de imaturitatea sistemului
nervos central care nu e capabil să răspundă la creşterea
temperaturii corpului determinînd scăderea ”pragului
convulsivant” cu apariţia acestor crize tonico – clonice
generalizate (aspectul cel mai frecvent intîlnit).
 Care sunt cauzele febrei?
1. Frecvente :
 rinofaringite
 amigdalite, faringite acute
 otite
 adenoidite acute
2. Rare :
 infecţii digestive – determinate de Shigella, Campylobacter
 boli eruptive – varicela, rubeola, rujeola
 roseola infantum
 infecţii urinare
 febra post-vaccinare
 Cînd se manifestă?

 în intervalul de vîrstă cuprins intre 6 luni si 5 ani, fiind

foarte rare în afara acestui interval, cu o incidenţa
maxima între 12 – 18 luni;

 în general apar la temperaturi ce depăşesc 38,5 C dar

s-au înregistrat şi la temperaturi sub 38 C;

 de obicei apar în primele ore dupa creşterea

temperaturii şi se pot repeta în cadrul aceluiaşi episod
febril (convulsii complexe) sau cu ocazia altei infecţii
ce evoluează cu creşteri ale temperaturii (recidive).
 Cum se manifesta?

 sunt mişcări necoordonate, spastice, copilul fiind

foarte încordat şi inconştient;
 ochii sunt măriţi, fixaţi, uneori ”daţi peste cap” sau pot
prezenta mişcări ritmice foarte rapide;
 pot să apară pierderi involuntare de urina sau materii
fecale;
 cianoza peri-oro-nazală; alteori este foarte palid sau faţa
este roşie/vînătă (facies vultuos);
 diminuarea sau chiar oprirea respiraţiilor ;
 după terminarea episodului apare somnolenţa,
iritabilitate, amnezie retrogradă.
 În desfăşurarea unei crize convulsive se descriu 3
etape:

1. faza preconvulsivă
– nu este obligatorie
– copilul poate fi anxios, agitat sau poate prezenta halucinaţii
auditive, vizuale
2. criza propiru – zisă

3. faza postconvulsivă:
- somnolenţa, iritabilitate cu amnezie completă (nu ştie ce s-a
întîmplat)
 În ceea ce priveşte modul de manifestare, durata şi
prognosticul, convulsiile febrile pot fi subîmpărţite în
două categorii :
A. Simple :
– o criză generalizată (tonico-clonică, tonică sau clonică)
– durata scurtă (în medie 2-3 minute, niciodată peste 15
minute)
– există un singur episod în decursul a 24 de ore
– fără modificări post-convulsii
B. Complexe :
– durata ce depăşeşte 15 minute
– se repetă în decursul a 24 de ore
– există modificări neurologice după terminarea crizei
 Astfel, ce trebuie să faceţi?

 să vă asiguraţi că, copilul nu este în pericol să se

lovească în timpul convulsiilor;
 să-l întoarceţi într-o parte pentru a preveni sufocarea;
 nu-i administraţi apa, mîncare sau medicamente;
 nu-l scuturaţi, nu-l loviţi, nu-l strigaţi;
 dacă se învineţeşte (în special la nivelul
buzelor) solicitaţi un consult medical de urgenţă şi
încercaţi să-i aplicaţi manevre de resuscitare (respiraţie
gură la gură).
 Pentru tratamentul convulsiei febrile se
indică DIAZEPAM (intrarectal)

Care este riscul de recurenţă?

60-70% din copiii care au prezentat o convulsie febrilă nu vor
mai avea asemenea manifestări.
30-40% vor prezenta recidive în general în primul an de la
primul episod.
 Factori de risc pentru recurenţă:

 vîrsta la primul episod (cu cît varsta este mai mică, în

general sub 1 an cu atît riscul este mai mare);
 antecedente familiale de convulsii febrile – risc de 2 ori
mai mare;
 valoarea temperaturii la care a apărut prima criza;
 durata redusă între debutul febrei şi apariţia
manifestărilor convulsive;
 prezenţa convulsiilor complexe;
 boli asociate ale copilului;
 anomalii ale dezvoltării neurologice.
 Prevenirea recidivelor

profilaxia intermitentă: – orice episod febril trebuie tratat

cu maximă atenţie respectînd cu stricteţe indicaţiile
medicului;

profilaxia continuă – se adresează celor cu : – convulsii

complexe, deficienţe neurologice asociate sau celor ce
au în familie epilepsie şi constă în administrarea
continuă, în general pe o perioada de 1-2 ani de
Fenobarbital sau Acid valproic (Depakine, Orfiril, etc).
 Ce este diareea?

Diareea nu este o boală ci, un simptom al unei boli,

definit prin creşterea numărului scaunelor în paralel
cu scăderea consistenţei acestora şi modificarea
aspectului (neoformate, cu resturi alimentare,
mucus, puroi sau chiar sînge).
În funcţie de cauza, numărul scaunelor variază de la 3-
4 pînă la 10, sau chiar mai mult în decursul a 24 de
ore.
 Care sunt cauzele diareei acute?
a)infecţii:
• virale: rotavirusul, adenovirusuri, enterovirusuri, virusul
Norwalk
• bacteriene: salmonella, shigella, e.coli
• parazitare: giardia, blastocistis hominis
• micotice: în special candida
b) alergii, intoleranţe alimentare
c) iatrogenă: în special dupa terapie antibiotică;
d) greşeli alimentare: aliment nou întrodus în alimentaţia
bebeluşului, erori dietetice, igiena alimentaţiei;
e) “diareea calatorului”
 Cum se manifestă?

a) debut: – în general brusc; poate fi precedat de:

• inapetenţa;
• greţuri/voma;
• dureri abdominale;
• febra/frison;

b) perioada de stare:
• scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, în număr
variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv,
urît mirositoare;
• dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice, durere la
emisia de scaun;
• greţuri, voma (la inceput alimentare, ulterior bilioase)
 In funcţie de vîrsta copilului şi de severitatea infecţiei
există riscul de apariţie a sindromului de deshidratare
acută (Urgenţa Medicală!!!):

• piele uscată, palidă, buze uscate, limba albicioasă,

încarcată, senzaţie imperioasă de sete;
• deprimarea fontanelei (la sugari);
• cearcane, ochi “înfundaţi” în orbite;
• apatie, somnolenţa, adinamie;
• dureri de cap, ameţeli;
• extremităţi reci;
• scăderea cantităţii de urină; urina inchisă la culoare;
• scădere în greutate (5-10% în funcţie de severitatea
infecţiei).
 Rehidratare:

a) Sărurile de rehidratare
b) Regim igieno-dietetic:
foarte important în evoluţia unei enterocolite indiferent de
cauza acesteia; în funcţie de vîrstă se poate
administra orez, apa de orez (poate fi folosită şi la
prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure
de morcovi cu orez, brînza de vaci, banane, afine
c) Tratament simptomatic
d) Tratament etiologic
 Ce este otita?

- infecţie la nivelul urechii care netratată corect poate

duce la complicaţii severe, dificil de tratat;

- apare cel mai frecvent ca şi o complicaţie a unei infecţii

de căi respiratorii superioare de tipul rinofaringitei
acute sau adenoiditei acute.
 Cum se manifesta?

1.Bebelusii :
• agitaţie, indispoziţie, plîns incontrolabil, ţipete, frecarea capului de pernă;
• refuzul alimentaţiei;
• febra;
• perturbarea somnului;
• voma, diaree;
• convulsii febrile (mai frecvente la sugar)

2. Copiii mai mari

• simptomatologia este mai bine conturată;
• febra este de asemenea un simptom destul de frecvent;
• zgomote, senzatie pulsatila sau de ureche înfundată;
• otalgie sau otoree;
• ameţeli, uneori ataxie.
 Cum se tratează?

a) regim igieno-dietetic:
• consum crescut de lichide;
• căldura locală (comprese calde la nivelul urechii afectate);
• atmosfera umedă în casă pentru a favoriza desfundarea
nasului;
• evitarea fumatului în casă, nu numai în camera copilului.
b) tratament etiologic (impotriva cauzei declanşatoare)
c) tratament simptomatic (pentru febra, durere, nas
înfundat)
Intoxicaţie acută exogenă – reprezintă o stare cînd o
substanţa în cantitate toxică, un compus chimic
exogen care, ajuns în organism pe diferite căi,
interacţionează cu mediile biologice ale organismului
şi declanşază o deteriorare patologică adeseori gravă
a stării morfofuncţionale ale sistemelor şi organelor.
Intoxicaţia trebuie suspectată la orice copil care
prezintă următoarele semne clinice:

· modificări ale statusului mintal;

· convulsii;
· alterare a funcţiei respiratorii;
· alterare a funcţiei cardio-vasculare;
· tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic;
· tulburări ale echilibrului acido-bazic;
· disfuncţie de organ (insuficienţă hepatică şi/sau
renală), insuficienţă multiorganică.
 Abordarea generală a pacientului intoxicat

· Evaluare rapidă şi atitudine terapeutică urgentă, poate

include şi administrarea antidotului specific;
· Evaluare clinică şi toxicologică;
· Decontaminare gastroenterologică, cutanată, oculară;
· Administrare a antidotului specific;
· Eliminare a toxicului din organism ;
· Terapie simptomatică;
· Supraveghere şi evaluarea clinică.
 ABCDE - Evaluare rapidă şi atitudine terapeutică
imediată

A= (airway) – calea aeriană

B = (breathing) – respiraţia
C = (circulation) – circulaţia AV- tahicardie sau
bradicardie
 Bibliografie
1. Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC
ALL, Bucureşti, 2004.
2. Negrean M.,Tomulescu L., Carp. L şi alţi autori, Medicina
internă cu nursing specific, suport de curs pentru studenţii
colegiilor de medicină, Chişinău,2014.
3. Stempovscaia E., responsabil de ediţie, Standarde de îngrijiri -
nursing pentru asistente medicale şi moaşe,Tipog.
GrafemaLibris, Chişinău, 2007.
4. Crivcianschi L., Urgenţe medicale (Algoritmele –protocoale de
management şi tratament), Tipografia „Grafică”, Chişinău, 2003.
5. www. ms.gov.md
6. www.cnam.md