COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE TERAPEUTICE

PROBLEMELE ACUTE ŞI URGENŢELE PEDIATRICE.

ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢĂ
ÎN CONDIŢII DE AMP.

Profesor la disciplina Asistenţa medicală primară cu

Nursing comunitar şi îngrijiri la domiciliu
Medic neurolog
Prepeliţa Inna
Infectii respiratorii frecvente la
copii
Daca sezonul rece si-a intrat in drepturi atunci
virozele respiratorii usoare, dar si alte infectii
respiratorii acute pandesc de zor copiii.

Acestia sunt extrem de sensibili la aceste afectiuni

pentru ca au un sistem imunitar destul de slabit.

De la nas si gat pana la caile nazale, apoi pe

trahee, pana la bronsii si plamani, toate pot fi
afectate de virusurile care circula la frig.
 Ce sunt infectiile respiratorii?
Infectiile respiratorii sunt boli si afectiuni inflamatorii ale
sistemului respirator care au o cauza infectioasa. Unele
dintre ele se dezvolta in forme acute. Acestea apar intr-un an
la copii cu o frecventa de 1:4 imbolnaviri.

Tipuri de infectii respiratorii

Infectiile respiratorii se impart in doua categorii mari:
 
 ale cailor respiratorii superioare: raceala, gripa, guturai, otita
acuta, sinuzita acuta;

 ale sistemului respirator inferior: bronsita acuta, pneumonie,

bronsiolita, bronsita obstructiva, laringotraheita.
Infectii respiratorii frecvente
 Infectie respiratorie virala acuta
 
IRVA este cea mai comuna si usoara forma de infectie a cailor
respiratorii la copii. Ea se manifesta destul de des in decursul unui an.
 
Simptomele IRVA debuteaza cu o crestere a temperaturii corporale,
apoi cu o tuse usoara, durere de gat si usoara rinoree.
 
Tratamentul nu este unul specific, pentru ca raceala are cauza virala,
adica este determinata de un virus care nu poate fi indepartat cu
ajutorul medicamentelor. Ea trece de la sine in maxim 10 zile.

Se actioneaza prin anumite medicamente doar pentru a ameliora

simptomele. In rest, se iau o serie de masuri de tratare la domiciliu. 
 
 Bronsita
 
Atunci cand infectia ataca tubul bronhial al copilului boala se
numeste bronsita. Acesta devine inflamat si ingustat.
 
Simptomele sunt: durere de gat, febra, tuse suparatoare, senzatie
de sufocare, oboseala etc.
 
Tratamentele pentru aceasta afectiune difera in functie de
severitatea simptomatologiei. Afectiunea poate sa treaca de la
sine intr-o saptamana, iar daca acest lucru nu se intampla, cel
mai probabil vor fi indicate bronhodilatatoare. Acestea sunt
medicamente care au rolul de a largi tubul ingustat si de a
permite astfel o respiratie mai usoara. Pentru a ameliora
inflamarea sunt indicati corticosteroizii.
 Bronsiolita
 
Bronsiolita este o boala inflamatorie a cailor respiratorii
care se caracterizeaza printr-un sindrom bronsitic acut.
 
Simptomele acestei afectiuni sunt asemanatoare IRVA:
febra, nas infundat, tuse usoara etc.
 
Majoritatea cazurilor de bronsiolita la copii sunt usoare si
nu necesita un tratament complex, decat tratament la
domiciliu specific IRVA.
 Virusul sincitial respirator
 
Copiii pana in varsta de 2 ani sunt foarte sensibili la
contractarea virusului sincitial respirator. Acesta este un
virus care poate da nastere unor infectii pulmonare si
ale tractului respirator superior.
 
Simptomele sunt asemanatoare IRVA: tuse, rinoree, febra,
cefalee, stare alterata, iar tratamentul este asemanator
IRVA.
 
Daca virusul a determinat aparitia unor infectii pulmonare
acute, atunci medicul va recomanda cel mai probabil
antibiotic pentru a trata infectia.
 Laringita
 
Laringita este o boala inflamatorie a aparatului respirator si se
caracterizeaza prin inflamatia laringelui in urma contractarii
unui virus.
 
La copii, laringita se manifesta destul de agresiv pentru ca
determina blocarea cailor respiratorii si aparitia durerilor
acute de gat. Copilul mai poate fi obosit mereu pentru ca
nu poate sa doarma, poate fi palid etc.
 
Daca laringita nu este insotita de febra atunci ea se poate
trata acasa, prin administrarea multor lichide calde. Ea
trece in cateva zile de la sine.
 Pneumonia

Pneumonia este o infectie a plamanilor care poate fi

cauzata de virusi, bacterii si paraziti. Adesea ea apare
ca urmare a unei complicatii a virozelor respiratorii
uzuale precum IRVA sau gripa.

Simptomele pneumoniei variaza de la febra, tuse,

respiratie dificila, voma pana la dureri in piept,
pierderea apetitutului sau chiar crampe abdominale.

Aceasta infectie se trateaza cu antibiotice si cu ingrijirea

la domiciliu pentru fiecare simptom in parte.
 Principalele modalitati de tratament sunt:

– hidratare corespunzatoare: consum de multe lichide

– instilatii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea secretiilor
– mentinerea unei temperaturi normale (20-22C) cu evitarea
supraincalzirii copilului
– umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul este prea
uscat
– combaterea febrei cu antitermice (de tipuil ibuprofen,
paracetamol);

Foarte important este sa nu duceti copilul in colectivitate pentru

a preintampina imbolnavirea celorlalti copii. De asemenea daca
aveti mai multi copii, atunci incercati pe cat posibil ” izolarea”
celui bolnav.
 Masuri profilactice

– alimentatie variata, bogata in fructe si legume

– evitarea zonelor aglomerate si in special a
spatiilor inchise
– spalarea frecventa a mainilor
– aerisirea incaperilor
– plimbari frecvente in aer liber chiar daca
temperaturile de afara sunt mai reduse
 Sinuzita
 
Sinuzita este o inflamare a mucoasei sinusurilor care se confunda
adesea cu o IRVA. Aceasta boala apare in urma episoadelor
recurente frecvente de viroze respiratorii comune.
 
Afectiunea se manifesta prin nas infundat, guturai si febra
usoara.
 
Tratamentul sinuzitei variaza in functie de cauza care a produs-o:
daca este cauzata de bacterie, medicii vor recomanda
antibiotice, daca este produsa de virusuri se va actiona
conform tratamentelor uzuale pentru IRVA si gripa, adica
prin tratament la domiciliu.
Cum alegem aparatul de aerosoli pentru copii?
Aparatul de aerosoli este un dispozitiv de un real ajutor
in tratarea IRVA, bronsitei, gripei, dar si in
ameliorarea simptomelor de astm la copii.

Aceste dispozitive se gasesc pe piata in mai multe

modele - nebulizatoare, inhalatoare presurizate cu
doze masurate sau cu pulbere uscata - si detin o
multime de functii, insa cel mai important este sa-l
alegi pe cel care se pliaza cel mai bine pe nevoile
copilului.
 
Atunci cand copilul sufera de infectii respiratorii, ORL
sau pulmonare si nu-i poti administra aerosoli
naturali - cum sunt cei de la malul marii, vara - poti
apela la aparatul cu aerosoli artificiali. Acesta
transforma medicamentele solide in medii gazoase
ori suspensii lichide, ce sunt inhalate mai usor in
organism si au o actiune mai rapida in vindecarea
bolilor.
Calmarea tusei la sugar
Tusea este o afectiune frecventa la sugari. Aceasta este
simptomul multor infectii ale sistemului respirator
superior, la care bebelusii sunt predispusi adesea.
 Mentinem un nivel optim de umezeala in camera!

Aerul uscat dintr-o camera are efecte negative asupra

tusei sugarilor. Face ca gatul sa fie uscat si infunda
nasul. Aerul din camera trebuie sa fie cat mai umed
pentru a putea decongestiona caile respiratorii si a
umezi gatul.

Putem folosi in acest scop un umidificator de camera, sau

apelam la baia de aburi. Este benefic utilizarea
picaturilor de eucalipt pe care sa le punem in apa,
atunci copilul se va linisti si va putea respira mai bine.
 Administram cat mai multe lichide!

Daca sugarul are peste 6 luni potem incepe sa ii dam si

apa, pe langa lapte. O alta solutie - cresterea
numarului de alaptari pe zi.

Hidratarea ajuta la calmarea tusei prin

fluidizarea mucusului cervical si ajuta la emolierea
gatului.
 Masarea pieptului

Masajul pieptului copilului ajuta la eliminarea flegmei care

determina tusea. Sugarii nu au capacitatea de a
expectora mucusul asa cum o fac adultii, pentru ca nu au
putere sa tuseasca destul de tare pentru a-l elimina.
Masajul este de folos in acest sens!

Potem aplica si uleiuri esentiale sau de masline pentru a

masa pielea copilului. Daca aducem ulei de eucalipt,
acesta se evapora si ajunge la caile nazale ale copilului
ajutandu-l sa respire mai bine si calmand tusea.
 Cream conditii pentru odihna

Odihna este importanta pentru calmarea si vindecarea

rapida a copilului. Avand in vedere ca si asa tusea nu-i
da pace copilului sa se odihneasca nu trebuie sa mai
existe si alte impedimente.

De aceea este important de a asigura conditii optime

in camera. Trebuie sa fie liniste, o temperatura
adecvata, umiditate etc.
 Ceaiuri!

Copilul are nevoie de cat mai multe fluide pentru a emolia

gatul si a ajuta la expectorarea mucusului. Putem folosi
ceaiuri. Unul dintre cele mai utile ceaiuri este cel de
cimbru, in care potem adauga putina miere (daca copilul
are peste 1 an).

Un alt ceai eficient in calmarea tusei la copil este cel de

lemn dulce. Acesta are si proprietati antibacteriene si
ajuta sistemul imunitar la lupta impotriva bacteriei care
a cauzat tusea. Ajuta la calmarea iritatiei gatului si a
tractului respirator superior.
 Ce sunt convulsiile?

Sunt niste miscari necoordonate ale corpului care in

cazul convulsiilor febrile sunt determinate de un
dezechilibru intre procesele de excitatie/inhibitie de
la nivel cerebral, dezechilibru favorizat de
imaturitatea sistemului nervos central care nu e
capabil sa raspunda la cresterea temperaturii corpului
determinand scaderea ” pragului convulsivant” cu
aparitia acestor crize tonico – clonice generalizate
(aspectul cel mai frecvent intalnit).
 Care sunt cauzele febrei?

1. Frecvente :
rinofaringite
amigdalite, faringite acute
otite
adenoidite acute
2. Rare :
infectii digestive – determinate de Shigella, Campylobacter
boli eruptive – varicela, rubeola, rujeola
roseola infantum
infectii urinare
febra post vaccinare
 Cand se manifesta?

in intervalul de varsta cuprins intre 6 luni si 5 ani, fiind foarte rare in

afara acestui interval, cu o incidenta maxima intre 12 – 18 luni. Sunt
foarte rare dupa varsta de 5 ani datorita pe de o parte maturarii
sistemului nervos iar pe de alta parte scaderii dramatice a infectiilor
prin consolidarea imunitatii.

in general apar la temperaturi ce depasesc 38,5 C dar s-au inregistrat si

la temperaturi sub 38 C (cel mai frecvent in cadrul febrei ce
insoteste infectiile virale determinate de virusul gripal A,
adenovirusuri sau virusurile paragripale);

de obicei apar in primele ore dupa cresterea temperaturii si se pot

repeta in cadrul aceluiasi episod febril (convulsii complexe) sau cu
ocazia altei infectii ce evolueaza cu cresteri ale temperaturii (recidive)
 Cum se manifesta?

– sunt miscari necoordonate, spastice, copilul fiind

foarte incordat 
si incosntient; 
– ochii sunt mariti, fixati, uneori ”dati peste cap” sau pot
prezenta miscari ritmice foarte rapide
– pot sa apara pierderi involuntare de urina sau materii
fecale (mai greu de cuantificat la sugari)
– cianoza peri-oro-nazala; alteori este foarte palid sau fata
este rosie/vanata (facies vultuos)
– diminuarea sau chiar oprirea respiratiilor 
- dupa terminarea episodului somnolenta, iritabilitate,
amnezie retrograda 
 In desfasurarea unei crize convulsive se descriu 3 etape:

1. faza preconvulsiva
– nu este obligatorie
– copilul poate fi anxios, agitat sau poate prezenta halucinatii
auditive, vizuale
2. criza propiru – zisa 

3. faza postconvulsiva:
somnolenta, iritabilitate cu amnezie completa (nu stie ce s-a
intamplat)
 In ceea ce priveste modul de manifestare, durata si
prognosticul, convulsiile febrile pot fi subimpartite in
doua categorii :
A. Simple :
– o criza generalizata (tonico-clonica, tonica sau clonica)
– durata scurta (in medie 2-3 minute, niciodata peste 15
minute)
– exista un singur episod in decursul a 24 de ore
– fara modificari post convulsii
B. Complexe :
– durata ce depaseste 15 minute
– se repeta in decursul a 24 de ore
– exista modificari neurologice dupa terminarea crizei
 Astfel, ce trebuie sa faceti?

– sa va asigurati ca, copilul nu este in pericol sa se loveasca in

timpul convulsiilor – ideal ar fi sa-l asezati pe   podea, ferit
de contactul cu obiecte dure (mobilier)
– sa-l intoarceti intr-o parte pentru a preveni sufocarea (prin
blocarea cailor respiratorii de catre baza limbii)
– nu-i administrati apa, mancare sau medicamente….nu este
constient si exista riscul sufocarii
– nu-l scuturati, nu-l loviti, nu-l strigati
– daca se invineteste (in special la nivelul buzelor) solicitati un
consult medical de urgenta si incercati sa-i aplicati manevre
de resuscitare (respiratie gura la gura).
Pentru tratamentul convulsiei febrile se indica DIAZEPAM (intrarectal)

Care este riscul de recurenta ?

60-70% din copiii care au prezentat o convulsie febrila nu vor mai avea asemenea
manifestari
30-40% vor prezenta recidive in general in primul an de la primul episod

Factori de risc pentru recurenta:

– varsta la primul episod (cu cat varsta este mai mica, in general sub 1 an cu atat
riscul este mai mare)
– antecedente familiale de convulsii febrile (parintii, frati, surori) – risc de 2 ori mai
mare
– valoarea temperaturii la care a aparut prima criza – cu cat aceasta este mai redusa
cu atat riscul este mai mare
– durata redusa intre debutul febrei si aparitia manifestarilor convulsive
– prezenta convulsiilor complexe
– boli asociate ale copilului
– anomalii ale dezvoltarii neurologice
 Prevenirea recidivelor

profilaxia intermitenta : – orice episod febril trebuie tratat cu

maxima atentie respectand cu strictete indicatiile medicului

profilaxia continua – se adreseaza celor cu : – convulsii complexe ,

deficiente neurologice asociate sau celor ce au in familie
epilepsie si consta in administrarea continua, in general pe o
perioada de 1-2 ani de Fenobarbital sau Acid valproic (Depakine,
Orfiril, etc); aceasta medicatie continua este recomandata de
obicei de catre medicul neurolog pediatru in urma unor evaluari
complexe si datorita efectelor secundare ale tratamentului
continuu necesita evaluari trimestriale.
 Ce este diareea?
Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit
prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea
consistentei acestora si modificarea aspectului (neoformate, cu
resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de
cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar
mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism, inapetenta.

Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este
determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt
prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree

cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase si
care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect
si un tratament corespunzator.
 Care sunt cauzele diareei acute?
a)infectii:
virale: cea mai frecventa cauza de diaree (50-70%); principalul virus implicat
este  rotavirusul,insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri,
virusul Norwalk,etc)
bacteriene: salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen,
enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in
sezonul cald;
Parazitare :giardia, blastocistis hominis, etc
micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament
antibiotic);
b) alergii, intolerante alimentare
c) Iatrogena: in special dupa terapie antibiotica;
d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori
dietetice, igiena alimentatiei;
e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin
consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a
regimului alimentar;
 Cum se manifesta?

a) debut: – in general brusc; poate fi precedat de:

inapetenta;
greturi/varsaturi;
dureri abdominale;
febra/frison;

b) perioada de stare:
scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-
5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare;
daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze
bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice, durere la emisia de
scaun;
greturi, varsaturi (la inceput alimentare, ulterior bilioase)
In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul
de aparitie a sindromului de deshidratare acuta (Urgenta
Medicala!!!):

• piele uscata, palida, buze uscate, limba albicioasa,

incarcata, senzatie imperioasa de sete;
• deprimarea fontanelei (la sugari)
• cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
• apatie, somnolenta, adinamie;
• dureri de cap, ameteli;
• extremitati reci;
• scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa
la culoare;
• scadere in greutate (5-10% in functie de severitatea infectiei)
 Rehidratare:
a) Sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se
prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza
incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea,
ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in
functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul
sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala
( Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand
adaugat orez , morcov,mar;
b) Regim igieno-dietetic:
foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza
acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de
orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de
morcovi, piure de morcovi cu orez,branza de vaci, banane, afine
c) Tratament simptomatic
d) Tratament etiologic
 Ce este otita?

infectie la nivelul urechii care netratata corect poate duce la

complicatii severe, dificil de tratat;

apare cel mai frecvent ca si o complicatie a unei infectii de cai

respiratorii superioare de tipul rinofaringitei acute
sau adenoiditei acute/adenoiditei cronice acute;
infectia urechii se produce prin trompa lui Eustachio fiind
favorizata de anatomia acesteia care la sugar si copilul mic
are o conformatie “imatura” fiind mai scurta si mai larga si
avand o dispozitie orizontala permitand  astfel microbilor
din nas si gurita sa ajunga cu usurinta la nivelul urechii.
 Cum se manifesta?
In functie de varsta manifestarile sunt usor diferite, bebelusul si copilul mic neputand
comunica. In general febra este un simptom constant insa sunt si cazuri cand aceasta
lipseste.
1.Bebelusii :
• agitatie, indispozitie, plans incontrolabil, tipete, frecarea capului de perna;
• refuzul alimentatiei 
• febra;
• perturbarea somnului;
• varsaturi, diaree;
• convulsii febrile (mai frecvente la sugar);
2. copiii mai mari
• simptomatologia este mai bine conturata iar micii pacienti pot comunica, deseori
aratand cu degetul sau prinzandu-se de urechiuse;
• febra este de asemenea un simptom destul de frecvent;
• zgomote, pocnituri la nivelul urechii, senzatie pulsatila sau de ureche
infundata (copilul spune ca nu mai aude bine), senzatie de plenitudine;
• dureri la nivelul urechii (otalgie) sau scurgerea de lichid purulent (otoree);
• ameteli, uneori tulburari de echilibru (ataxie)
 Cum se trateaza ?

a) regim igieno dietetic:

• consum crescut de lichide : ceaiuri, sucuri de fructe, supe de legume;
• caldura locala (comprese calde la nivelul urechii afectate);
• atmosfera umeda in casa pentru a favoriza desfundarea nasucului
• evitarea fumatului in casa, nu numai in camera copilasului.
b) tratament etiologic  (impotriva cauzei declansatoare):
Vindecarea unei otite poate sa se realizeze si in absenta tratamentului
antibiotic prin perforarea membranei timpanului si eliminarea
lichidului infectat (evolutie naturala, fara tratament). Dar, in acest caz
exista un risc major de complicatii : vindecare cu sechele, supuratii
cronice, afectarea in timp a auzului 
c) tratament simptomatic (pentru febra, durere, nas infundat)
Intoxicaţie acută exogenă – cînd o substanţa în
cantitate toxică, un compus chimic exogen care, ajuns
în organism pe diferite căi, interacţionează cu mediile
biologice ale organismului şi declanşază o deteriorare
patologică adeseori gravă a stării morfofuncţionale
ale sistemelor şi organelor.
 Intoxicaţia trebuie suspectată la orice copil care prezintă
următoarele semne clinice:

· modificări ale statusului mintal;

· convulsii;
· alterare a funcţiei respiratorii;
· alterare a funcţiei cardio-vasculare;
· tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic;
· tulburări ale echilibrului acido-bazic;
· disfuncţie de organ (insuficienţă hepatică şi/sau renală),
insuficienţă multiorganică.
 Abordarea generală a pacientului intoxicat

· Evaluare rapidă şi atitudine terapeutică urgentă, poate include şi

administrarea antidotului specific
· Evaluare clinică şi toxicologică
· Decontaminare gastroenterologică, cutanată, oculară
· Administrare a antidotului specific
· Eliminare a toxicului din organism
· Terapie simptomatică
· Supraveghere şi evaluarea clinică

Principii generale de conduită:

· Se va spitaliza orice copil suspectat de intoxicaţie
· Se va considera întotdeauna doza maximă posibilă ingerată şi absorbită
· se va stabili cît mai rapid posibil doza şi farmacologia exactă a
preparatului sau a produsului ingerat
ABCDE - Evaluare rapidă şi atitudine terapeutică imediată
A= (airway) – calea aeriană
B= (breathing) – respiraţia
C =( circulation) – circulaţia AV- tahicardie sau bradicardie
 Anamneza vizează obţinerea de date cît mai detaliate în privinţa expunerii pacientului
la substanţe toxice. Anamneza trebuie să cuprindă cantitatea sau doza posibilă de
toxic pătrunsă în organism, numărul de persoane care au fost supuse toxicului, calea
de expunere la toxic. Se va suspecta intoxicaţia exogenă în următoarele cazuri:
· debut brusc a simptoamelor în plină sănătate
· antecedente anterioare de intoxicaţii
· obţinere a flacoanelor, număr de flacoane goale, pastile probabil ingerate
· lipsa medicamentelor care primeau alţi membri ai familiei sau toxicelor existente în
casă
Anamneza ce vizează date despre toxic va conţine:
· ora ingerării substanţei · ora descoperii impactului
· ora ultimei mese · ora primelor simptoame
· tipul şi denumirea medicamentului, forma de eliberare farmaceutică, concentraţia
· grupa de preparate, substanţa de acţiune
· cantitatea sau doza probabilă ingerată, timpul scurs din momentul pătrunderii
toxicului în organism, numărul de flacoane goale
· statusul biologic anterior al copilului, afecţiunile suportate (astm bronşic, MCC, diabet
zaharat ş.a.)
· gesturile, manoperele efectuate pînă la sosirea ambulanţei (cantitatea şi lichidele
administrate: lapte, ouă, apă suc de lămîie)
Important!De stabilit intenţia pacientului - intoxicaţie ocazională sau suicidală. De
concretizat modul cum a fost găsit pacientul. Ocupaţia pacientului, hobby-urile ş.a
Poarta de intrare v/s atitudinile terapeutice immediate:
· Poartă de intrare cutanată sau oculară - spălătură abundentă cu
apă călduţă/distilată;
· Poartă de intrare rectală - clismă evacuatoare;
· Intoxicaţie prin inhalaţie - degajaţi victima din mediul
contaminat şi asiguraţi suplimentarea O2;
· Intoxicaţie pe cale orală - mai multe metode posibile au valoare
în prevenirea absorbţiei toxicelor:lavaj gastric, administraţi
cărbune activat. Eficienţa acestor măsuri este maximă în prima
oră după ingestie.
NU se face decontaminare în caz de contact tegumentar cu metale
reactive - Na, K, Li metalic (nu săruri). Substanţele acide sau
alcaline nu se decontaminează prin neutralizare (doar irigare
abundentă cu apă).
Examenul clinic toxicologic Toxicodrom - asociere de semne şi simptome, uneori
foarte sugestive pentru diagnostic. După unii autori, sindromul toxic este un
ansamblu de semne şi simptome determinate de toxine particulare şi poate ajuta
la stabilirea toxicului implicat prin sugerarea clasei de toxice la care pacientul a
fost expus.
· Simpatomimetice – aminofilină, amfetamină, cocaină, efedrină, cafeină: excitaţie a
SNC, convulsii, AV↑, TA↑↓.
· Anticolinergice – natural: alcaloizi din beladonă, atropină, amanita muscaria;
sintetici: antihistaminice, antidepresive triciclice, fenotiazine (insecticide,
organofosforice, carbamaţi). Simptomatologia – uscarea pielii, sete, vedere
tulbure, delir, ataxie, colaps, convulsii, midriază, creştere a AV, TA, t, rash,
meteorizm, retenţie de urină.
· Colinergice – acetilcolină, pilocarpină, matacolină: efecte muscarinice şi nicotinice.
· Opioide – morfină, heroină, barbiturice, benzodiazepine, meperidina, codeină,
fentanil, propoxilen: depresie a SNC, mioză, FR↓, TA↓, convulsii.
· Sedativ-hipnotice - benzodiazepine, barbiturice, alcool etilic: depresie
respiratorie, HTA, hTA, midriază, hipotermie.
· Sevraj – alcool barbiturice, benzodiazepine, narcotice, opioide:
midriază şi lacrimare, diaree, crampe, TA↑, AV↑, insomnie, episoade de căscat,
halucinaţii.
Evaluarea semnelor vitale v.s intoxicaţia specifică Pentru îmbunătăţirea
precizării diagnosticului de intoxicaţie exogenă propunem variaţia
semnelor vitale, manifestărilor clinice versus acţiunea substanţei toxice care
a pătruns în organism.
Semnele vitale
Pulsul:
· tahicardie - intoxicaţie cu simpatomimetice: amfetamine, prescripţii
antitusive, antihistaminice, cocaină; intoxicaţii cu anticolinergice, etanol;
· bradicardie - intoxicaţie cu β-blocanţi, blocante ale canalilor de calciu,
clonidină, opiacee, organofosforice, hipotensive, ciuperci.
Respiraţia:
· tahipnee – amfetamine, barbiturice, cocaina, etilenglicol, salicilaţi, metanol;
· bradipnee – barbiturice, clonidină, opiacee, sedativ-hipnotice.
Tensiunea arterială:
· hipertensiune arterială - amfetamine, simpatomimetice, antihistaminice,
sevraj etanolic, marijuană, cocaină;
· hipotensiune arterială – antihipertensive, barbiturice, blocante ale canalelor
de calciu, clonidină, cianuri, opiacee, fenotiazine, antidepresive triciclice;
neuroleptice.
Manifestările clinice
1. Semne neurologice:
· ataxie: alcool, barbiturice, fenitoină, sedativ-psihotice, CO, solvenţi
organici, metale grele;
· delir şi/sau psihoze: antihistaminice, stupefiante, etanol, plumb,
corticosteroizi, teofilină, simpatomimetice şi anticolinergice, sindrom de
sevraj;
· crize convulsive: triciclice, amfetamine, acid boric, cafeină, camforă,
carbamazepină, etanol, lidocaină, nicotină, organofosforice, fenotiazine,
fenciclidină, salicilaţi, izoniazidă, xantine ş.a;
· paralizii: toxină botulinică, metale grele, organofosforice, toxice vegetale;
· comă: alcooli, anticolionergice, anticonvulsivante, antihistaminice,
barbiturice, CO, opiacee, organofosforice, insecticide, fenotiazine,
salicilaţi, sedativ-hipnotice, antidepresiv-hipnotice. Uneori semnele izolate
sau asocierile de semne pot sugera natura toxicului.
2. Semne oculare:
Pupilele
· midriază – amfetamine, anticolinergice, carbamazepină, cocaină, difeninhidramină, marijuană;
· mioză – barbiturice, clonidină, etanol, ciuperci de tip muscarinic, nicotină, opiacee, organofosforice,
fenilciclidina, fenotiazine;
· nistagmus – barbiturice, carbamazepină, etanol, fenitoină, sedativ-hipnotice; · lacrimare – organofosforice,
gaze iritante;
· vedere slabă – metanol, botulism, intoxicaţie cu monoxid de carbon.
3. Semne cutanate:
· coloraţie roz-roşie: alcool, anticolinergice, antihistaminice, acid boric, CO, cianuri;
· icter: acetaminofen, tetraclorură de carbon, ciuperci, specii de fasole, metale grele, naftalină, hidrogen
arseniat;
· cianoză: methemoglobinemie – în intoxicaţiile cu anilină, benzocaină, nitraţi, nitriţi, nitrobenzen, fenacetină;
· tegumente uscate – intoxicaţii cu anticolinergice, antihistaminice;
· erupţie urticariană – alergii la medicamente;
· urme de injecţii – consum de droguri.
4. Temperatură:
· hipotermie: antidepresive, barbiturice, clonidină, etanol, hipoglicemiante, opiacee, sedative, hipnotice;
· hipertermie: amfetamine, anticolinergice, antipsihotice, cocaină, salicilaţi, teofilina, antidepresive triciclice,
neuroleptice.
5. Halenă:
· acetonă: intoxicaţia cu aceton, salicilaţi, alcool izopropilic;
· alcool: intoxicaţia cu etanol, alcool izopropilic;
· migdale: intoxicaţia cu cianuri;
· usturoi: intoxicaţia cu metale grele, arsenic, fosfor, organofosforice.
Managementul general
· Stabilizare a pacientului
· Decontaminare externă a pacientului
· Evacuare gastrică – lavaj gastric
· Acces vascular
· Antidoturi – neutralizare specifică
· Creştere a eliminării toxinelor
· Tratament simptomatic
· Programe de reabilitare
Stabilizarea pacientului – menţinerea funcţiilor vitale şi
corectarea imediată a tulburărilor cu risc vital pe tot
parcursul transportării şi evaluării secundare.
A – airway. Poziţionare cu dezobstruare a căilor respiratorii, la
necesitate aplicate pipa Gudel, masca laringiană, IOT cu VAP
B – breathing. Frecvenţa respiraţiei: tahi -, bradi-, apnee.
Iniţiere a ventilaţiei gură la gură sau pe mască şi balon, la
necesitate IOT cu VAP în regim: CPAP (NIPPV) – ventilaţie
non - invazivă cu presiune pozitivă.
C - circulation. AV, TA, TRC, acces vascular sau intraosos şi
iniţiere a terapiei infuzionale cu scop de dezintoxicaţie cu sol.
Glucoză sau sol. Ringher. Terapie antişoc. Tratament al
tulburărilor de ritm cardiac.
D - disability. Evaluarea gradului dereglării conştienţei.
Tratamentul convulsiilor.
Decontaminarea externă
Una din măsurile de împiedicare a absorbţiei toxicului la poarta
de intrare este - decontaminarea externă. Ultima vizează
minimalizarea leziunilor locale şi sistemice produse prin
absorbţia toxicului.
· Decontaminarea ochilor – irigare abundentă cu SF 20-30 min,
consult oftalmologic de urgenţă. Se evită antidoturi locale ce
pot da reacţii chimice şi leziuni secundare.
· Decontaminarea pielii şi a mucoaselor - irigare cu apă 15 min,
îndepărtarea hainelor, pantofilor, bijuteriilor contaminate,
spălare cu apă şi săpun; în cazuri de expunere extinsă → duş
general.
Notă:NU se face decontaminare în caz de contact tegumentar cu
metale reactive - Na, K, Li metalic (nu săruri). Substanţele
acide sau alcaline nu se decontaminează prin neutralizare
(doar irigare abundentă cu apă).
Decontaminarea gastrointestinală, limitarea absorbţiei
digestive prin:
· lavaj gastric
· cărbune activat
· purgative
· clistir evacuator
· irigare intestinală
Lavajul gastric
Lavajul gastric presupune introducerea sondei orogastrice pe
care se administrează şi se aspiră secvenţial mici volume de
lichid, avînd ca scop eliminarea toxicului din organism.
Copilul care nu a ingerat substanţe toxice nu va fi pedepsit
cu o spălătură gastrică.
Tehnica lavajului gastric:
· Poziţionare a pacientului în decubit lateral stîng, cu capul uşor decliv faţă de
trunchi. Pacient în poziţie semişezîndă.
· Sonda trebuie să fie de calibru mare (sonda Faucher lubrefiată,
introdusă nazo- sau orogastric, cu calibru conform vîrstei, la copilul mic nr.18-
20; la copilul mare nr.36-40). Se măsoară distanţa pînă la care va fi introdusă
sonda şi se marchează pe sondă. Sonda este poziţionată corect atunci cînd se
extrage lichid gastric sau se aud zgomote hidroaerice la insuflarea de aer în
stomac (auscultaţie).
· Iniţial se aspiră pentru examenul toxicologic, apoi se introduce un volum de SF
călduţ, echivalent cu volumul unei mese, 10-15 ml/kg. Lichidul se lăsa în
stomac 1- 2 minute apoi se aspiră. Se repetă de mai multe ori pînă la
obţinerea unui conţinut limpede.
Se clampează tubul gastric şi se scoate. Recuperarea toxicului ingerat variază
între 35-56% şi este mai mare dacă spălătura s-a efectuat în prima oră de la
ingestie. Identificarea toxicelor din lichidul de spălătură gastrică este de
domeniul trecutului.
La sfîrşitul lavajului gastric se administrează o doză unică de cărbune activat şi
un purgativ osmotic – sorbitol sau manitol.
Indicaţii:
· pacienţii aduşi la spital în primele 60 minute după ingestie;
· pacienţii care au ingerat cu 4-6 ore în urmă, în cazul încetinirii
tranzitului intestinal;
· la pacienţii în comă spălătura gastrică se efectuiază după IOT;
· de preferat cînd este de aşteptat o deteriorare a statusului
neurologic;