AFECȚIUNILE

SISTEMULUI CVS Și
SARCINA
 AFECȚIUNILE SISTEMULUI CVS ȘI
SARCINA
 Afecţiunile sistemului CVS la gravide reprezintă una
din cauzele principale ale mortalităţii materne şi
perinatale

 Ponderea afecţiunilor cardiovasculare în sarcină
constituie 10%

 Frecvenţa morţii intrauterine a fătului la femeile – 38%

 Cauzele acestui fenomen le constituie, în primul

rînd, întreruperea sarcinii (avorturi spontane, naştere
prematură), şi hipoxia intrauterină gravă, ce
provoacă moartea fătului
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 La gravide se constată tahicardie fiziologică,

înregistrînd valori maxime în trimestrul al III-lea de
sarcină

 Concomitent, se măreşte volumul sistolic şi minut-

volumul cardiac

 La vîrsta sarcinii de 28-30 de săptămîni fluxul sanguin

creşte cu circa 30% preponderent pe seama
accelerării contracţiilor cardiace şi măririi volumului
sistolic
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 Se majorează, de asemenea, volumul sîngelui

circulant

 O dată cu progresarea sarcinii creşte necesitatea

organismului matern şi a celui fetal în oxigen,
care într-o mare măsură este asigurată pe contul
hiperfuncţiunii activităţii cardiace
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 La femeile care suferă de afecţiuni ale

sistemului cardiovascular posibilităţile de
compensare sînt limitate

 În legătură cu care fapt perioada de gestaţie

la asemenea gravide decurge cu complicaţii
şi poate duce la decompensarea activităţii
cardiace
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 În timpul naşterii şi în perioada puerperală,

de asemenea, se înregistrează anumite
modificări în sistemul cardiovascular

 Astfel fiecare contracţie uterină este

însoţită de împingerea sîngelui din uter spre
corp, ceea ce majorează fluxul cardiac cu
15-20 %, tensiunea arterială şi diminuează
reflector frecvenţa contracţiilor cardiace
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 Durerile şi fobiile măresc considerabil fluxul

cardiac

 O asemenea solicitare a cordului poate fi critică

pentru femeia cu patologie cardiacă

 Imediat după naşterea fătului, în virtutea

excluderii circulaţiei uteroplacentare şi înlăturării
tensionării venei cave inferioare, se intensifică
esenţial volumul sanguin total, aceasta fiind
însoţită de creşterea solicitării cordului
 Modificările de adaptare ale
sistemului CVS în sarcină

 La femeile bolnave procesul respectiv

poate contribui la apariţia insuficienţei
cardiace

 Acest lucru necesită acordarea ajutorului

medical de urgenţă
 Cel mai frecvent la gravide se
constată:
 valvulopatii cardiace dobîndite (reumatice)

 cardiopatii congenitale

 afecţiuni ale miocardului (miocardită,

miocardiodistrofie, miocardioscleroză)

 hipertensiune arterială

 hipotonie arterială
 Valvulopatii cardiace dobîndite
(reumatice)
 Valvulopatiile cardiace dobîndite (reumatice) se
constată în 6-10% din numărul total al naşterilor

 Constituie peste 80%din toate afecţiunile

cardiovasculare la gravide

 Valvulopatiile cardiace dobîndite sînt condiţionate de

reumatism, care reprezintă o afecţiune inflamatoare de
sistem a ţesutului conjuctiv cu localizare a procesului
preponderent în organele sistemului circulaţiei
sanguine
 Reumatismul

 La majoritatea gravidelor reumatismul este inactiv

sau evoluează uşor, formele subacută, trenantă
sau latentă fiind tratabile, fără a fi fatale pentru
gravide

 Această se explică, pe de o parte, prin activitatea

hormonală (producerea sporită de glucocorticoizi în
perioada de gestaţie), iar pe de altă parte – de
reactivitatea generală imunologică înaltă a
organismului

 Reumatismul
 Dificultăţile de diagnosticare a reumatismului
activ în timpul sarcinii sunt legate nu numai
de predominarea formelor atenuate cronice,
dar şi de comunitatea unor semne ale
reumatismului şi stării fiziologice a
organismului în perioada de gestaţie

 Este vorba, mai întîi de toate, de subfrebilitate

de efort, tahicardie, astenie, fatigabilitate,
leucocitoză, VSH sporită
 Reumatismul

 Perioadele critice de acutizare a reumatismului

sînt primele 14 săptămîni de sarcină şi mai apoi
la vîrsta sarcinii de 20-32 de săptămîni

 Mai des acutizarea reumatismului are loc în

perioada de lăuzie

 În prezent reumatologii indică predominarea

formelor atenuate ale procesului reumatologic
 Evoluţia sarcinii
 Gestoze precoce apar la circa 30 la sută din
bolnavele cu reumatism, nepropatiile fiind
diagnosticate de 2 ori mai frecvent

 Naşterea prematură survine la fiecare a cincea

pacientă cu acutizare reumatică, travaliul deseori
fiind slab

 Avitaminoza asociată la recidiva reumatismului

provoacă modificări morfologice în membranele
fetale, constituind cauza scurgerii premature a
lichidului amniotic
 CONDUITA

 Gravidele cu reumatism sînt luate în evidenţă de medicul

de familie

 În suspiciunea activităţii procesului reumatic, femeile vor

fi spitalizate pentru precizarea diagnosticului şi tratament
(consultarea cardiologului, reumatologului, la necesitatea
cardiochirurgul)

 Procesul reumatic activ constituie o contraindicaţie pentru

păstrarea sarcinii, în special reumocardita recidivantă,
evoluţia acută şi subacută a afecţiunii, precum şi
următoarele 6 luni după puseul reumatic
 CONDUITA
 În cazul evoluţiei cronice a maladiei cu activitate
minimă a procesului (gradul I) sarcina poate fi
păstrată

 Se va ţine cont de restricţiile medicamentoase

pentru tratamentul acutizărilor reumatismului în
trimestrul I al gestaţiei (sînt contraindicate
salicilatele şi glucocorticoizii)

 În faţa activă a reumatismului este indicat

repaosul la pat timp de 2-3 săptămîni
 CONDUITA
 Bolnava nu necesită o dietă specială

 Raţia alimentară trebuie să conţină o cantitate

suficientă de proteine (minim 1 g/kg), fructe şi legume

 Terapia medicamentoasă constă în tratament etiotrop

antiinflamator

 Tratamentul etiotrop include administrarea

penicilinei, aceasta avînd acţiune bactericidă asupra
streptococului hemolitic din grupa A de orice tip
 CONDUITA

 Folosirea sulfanilamidelor şi tetraciclinelor în

reumatism nu este raţională, deoarece ele posedă
doar acţiune bacteriosatatică şi contribuie la formarea
tulpinelor rezistente de streptococi

 Tetraciclinele tulbură procesul osteogenezei la făt

 Acidul acetilsalicilic se administrează cîte 1 g de 3-4

ori în zi după mîncare, timp de 1-3 luni
 Administrarea salicilatelor se
recomandă în următoarele cazuri:
 grad minim de activitate a procesului, miocardită
moderată şi uşoară

 evoluţie trenantă a reumatismului

 necesitatea unui tratament îndelungat după atenuarea

activităţii sporite şi anularea glucocorticosteroizilor

 cardită reumatică recidivantă pe fondal de vicii

cardiace grave şi insuficienţă cardiacă
 Administrarea salicilatelor se
recomandă în următoarele cazuri:

 Prevenirea acutizării reumatismului în sezonul de

primăvară şi vară, în special după infecţiile
intercurente suportate (în combinare cu antiobiotice)

 Se recomandă administrarea derivaţilor acidului

acetic (indometacină, diclofenac)

 Doza pentru adulţi constituie 100-150 mg/24 h, durata

tratamentului 1-1,5 luni
 CONDUITA
Glucocorticosteroizii sînt recomandaţi în:

 cardita reumatică primară acută şi subacută

 în poliserozite şi coree
 în cazul carditei reumatice recidivante de gradul
II-III de activitate

Se administrează prednisolon 20-30 mg/24 h,

dexametazon 2-3 mg/24 ore
 În evoluţia acută şi subacută a
reumatismului:

 Penicilină cîte 1200000-1500000 un. (2 săptămîni), apoi

bicilină 5 cîte 1500000 un. pe lună (timp de 5 ani)

 Voltaren sau indometacină 150 mg timp de 2 săptămîni

cu reducerea dozei pînă la 75 mg (6-8 săptămîni)

 În caz de activitatea de gradul II sau III se administrează

prednisolon cîte 20-30 mg timp de 2 săptămîni cu
reducerea ulterioară a dozei la 5 mg (în total 4-6
săptămîni), continuînd tratamentul cu indometacină 100
mg/24 h, timp de o lună
 În cazul evoluţiei trenante a
reumatismului:
 Penicilină (dozele şi durata tratamentului
sînt identice cu cele în reumatismul acut şi
subacut)

 Voltaren cîte 150 mg/24 h – 1-2 săptămîni,

apoi se reduce doza pînă la 75 mg/24 h – (4-
6 săptămîni)

 Delagil 0,25 g/24 h timp de 1 an

 Profilaxia reumatismului în
perioadele critice ale eventualelor
acutizări:
 Pînă la vîrsta de 14 săptămîni

 La 20 - 32 de săptămîni

 În perioada puerperală

 În acest scop se utilizează bicilină –1 sau bicilină-5 în

combinare cu acidul acetilsalicilic

 Ultimul nu va fi indicat în primele 8 săptămîni (acţiune

teratogenă) şi în ultimele 2 săptămîni de sarcină
(posibilitatea prelungirii sarcinii, cauzată de efectul
antiprostaglandinic)