AUTORITĂŢILE

ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
Capitolul IV
Şeful Statului
 Rolul şefului statului
 funcţia de reprezentare a statului;
 funcţia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării;
 veghează la respectarea Constituţiei;
 funcţia de mediere
 Alegerea şi validarea mandatului Preşedintelui României
 ales prin scrutin majoritar uninominal în unul sau două tururi,
în cadrul unei circumscripţii ce cuprinde întreaga ţară;
 Validarea mandatului se realizează de către Curtea
Constituţională ceea ce acordă o semnificaţie deosebită actului
de validare: confirmarea alegerii Preşedintelui României se face
de către o autoritate jurisdicţională şi nu politică.
 Mandatul şefului statului este de cinci ani, începând de la data
depunerii jurământului şi durează până la depunerea
jurământului de noul Preşedinte al României
 Incompatibilităţi şi imunităţi ale funcţiei prezidenţiale
 Textul constituţional, se referă la trei categorii de
incompatibilităţi:
a) incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte al
României şi calitatea de membru al vreunui partid
politic;
b) incompatibilitatea cu orice altă funcţie publică,
indiferent care ar fi domeniul în care s-ar exercita aceasta
şi natura funcţiei;
c) incompatibilitatea cu orice funcţie privată
 Regula generală instituită de Constituant este imunitatea,
care are caracter permanent. Excepţia de la regula generală
a imunităţii o constituie instituţia juridică a suspendării
Preşedintelui României, precum şi punerea sub acuzare a
acestuia.
 Atribuţiile Preşedintelui României
 Actele Preşedintelui României
 În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, preşedintele emite
 acte juridice - decrete;
Decretele Preşedintelui prezintă următoarele trăsături:
 reprezintă manifestări unilaterale de voinţă în vederea
producerii de efecte juridice;
 apar ca urmare a exercitării atribuţiilor reglementate în
Constituţie şi legi;
 unele din ele se contrasemnează de primul-ministru;
 se publică obligatoriu în Monitorul Oficial;
 au caracter executoriu.
 acte cu caracter politic – mesaje, declaraţii, apeluri
Mesajul este un act politic prin care şeful statului adresează
Parlamentului opiniile sale privind principalele probleme
politice ale naţiunii.
 Răspunderea politică şi penală a Preşedintelui
României
 Răspunderea politică (pentru fapte grave) a Preşedintelui
României cuprinde, practic, două faze distincte:
răspunderea politică propriu-zisă, pe care şeful statului şi-o
asumă faţă de Camera Deputaţilor şi Senat (o treime din
numarul acestora);
răspunderea faţă de popor, concretizată în referendumul
organizat pentru demiterea Preşedintelui.
 Punerea sub acuzare are semnificaţia ridicării
imunităţii prezidenţiale pentru “înaltă trădare”
Cerere semnată de cel puţin două treime din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
Competenţa de judecată aparţine Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
 Vacanţa şi interimatul funcţiei de Preşedinte al României
 Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine:
- în caz de demisie;
- în caz de demitere din funcţie;
- în caz de imposibilitate definitivă de exercitare a
atribuţiilor;
- în caz de deces.
In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa
funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza
alegeri pentru un nou Preşedinte.
 In cazul în care Preşedintele României este suspendat din
funcţie, se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita
atribuţiile sau de vacanţă a funcţiei, interimatul se asigură,
în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele
Camerei Deputaţilor, în calitate de preşedinţi interimari.
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DE STAT
GUVERNUL
 Misiunile şi organizarea
 Funcţiile Guvernului:
 funcţia de strategie;
 funcţia de reglementare;
 funcţia de administrare a proprietăţii statului;
 funcţia de reprezentare;
 funcţia de autoritate de stat.
 Pot fi membri ai Guvernului persoanele care:
 au cetăţenia română şi domiciliul în ţară;
 se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;
 nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre
cazurile de incompatibilitate.
 Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma:
 a) demisiei;
 b) revocării;
 c) pierderii drepturilor electorale (de a alege şi de a fi ales);
 d) stării de incompatibilitate;
 e) decesului;
 f) demiterii.
 Organizarea aparatului de lucru al Guvernului
 Secretariatul General al Guvernului, structură cu
personalitate juridică;
 Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, structură
cu personalitate juridică;
 Departamentul pentru Relaţii Interetnice, structură fără
personalitate juridică etc.
 Funcţionarea şi actele Guvernului
 Guvernul se întruneşte, de regulă, săptămânal sau ori
de câte ori este nevoie, la convocarea primului-
ministru. In cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat
probleme ale politicii interne şi externe a ţării, precum
şi aspecte privind conducerea generală a
administraţiei publice, adoptându-se măsurile
corespunzătoare. Membrii Guvernului pot propune
proiecte de hotărâri privind ramura sau domeniul de
activitate de care răspund.
 hotărâri;
 ordonanţe.
 Raporturile cu Parlamentul
 Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului iar
dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
 Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să
răspundă la întrebările şi interpelările formulate de
deputaţi sau de senatori.
 Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune
prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problemele ce
au făcut obiectul interpelării.
 Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime
din numărul total al deputaţilor şi al senatorilor şi se
comunică Guvernului la data depunerii ea se dezbate după
3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a
celor două Camere.
 Răspunderea membrilor Guvernului
 Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului
pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru răspunde
politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea
Guvernului şi pentru actele acestuia.
ADMINISTRAŢIA DE SPECIALITATE
MINISTERELE

 Organizarea
 organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
care realizează politica guvernamentală în domeniile de
activitate ale acestora. Acestea se organizează şi
funcţionează numai în subordinea Guvernului.
 Conducerea ministerelor
 aparţine miniştrilor, care realizează joncţiunea dintre
guvern şi administraţie, reprezentând ministerul în raport
cu guvernul, dar în acelaşi timp reprezentând guvernul în
administraţia pe care o realizează ministerele. Ei sunt
ajutaţi de unul sau mai mulţi secretari de stat.
 Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind
aparatul propriu al ministerelor, precum şi prin intermediul
instituţiilor aflate în subordonarea, coordonarea sau
autoritatea ministerelor.
  Pe lângă ministru funcţionează, ca organ consultativ, colegiul
ministerului. Componenţa şi regulamentul de funcţionare a
colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.
Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub
preşedinţia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme ce
privesc activitatea ministerului.
 Secretarul general este cel care asigură stabilitatea funcţionării
ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor
funcţionale între structurile ministerului.
 Actele miniştrilor şi răspunderea ministerială
 Ordinele sunt acte prin care miniştrii rezolvă anumite
probleme. Ele constituie acte de aplicare a unor acte normative
cu forţă juridică superioară.
 Instrucţiunile stabilesc reguli generale în ramura de
competenţă a ministerului, pentru unităţile subordonate
acestuia.
 Normele metodologice sunt acte administrative de autoritate
cu caracter normativ, emise de miniştri pentru organizarea
executării legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor cu caracter
normativ ale Guvernului.
 Precizările sunt acte administrative de autoritate,
emise de miniştri, precum şi de conducătorii altor
organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, fie în aplicarea prevederilor legi,
ordonanţelor.
 Regulamentele sunt acte administrative de autoritate
cu caracter normativ care se aprobă de regulă, prin
ordin al miniştrilor, aşa cum am precizat, dar sunt
emise şi ca act administrativ de sine stătător.
 Circularele (acte cu caracter explicativ şi de
îndrumare) sau rezoluţiile (acte de soluţionare a unor
probleme concrete) care pot fi emise nu doar de
miniştrii ci şi de secretarii de stat, subsecretarii de stat,
directorii generali, directorii şi chiar conducătorii altor
compartimente din cadrul ministerelor.
Autorităţile administrative autonome

 Autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa numai prin

lege organică.
 Autorităţile sau instituţiile administrative autonome sunt
independente faţă de Guvern, nefiind faţă de acesta în raporturi
de subordonare, de autoritate sau de coordonare, aflându-se
practic în afara sistemului administraţiei guvernamentale.
 Fac parte din această categorie de autorităţi/instituţii publice:
Avocatul Poporului, Consiliul Suprem de Apărare a Tării,
Serviciul Roman de Informaţii Externe, Consiliul Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, Consiliul Economic şi Social,
Consiliul Concurenţei, Consiliul Naţional al Audiovizualului,
Curtea de Conturi şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare la
care se adaugă la cele de mai sus şi Consiliul Superior al
Magistraturii, Consiliul Legislativ, Societatea Română de
Radiodifuziune, Societate Română de Televiziune, Consiliul de
Administrare al Băncii Naţionale a României, Serviciul de
Protecţie şi Pază.
 Ca regulă generală, şefii acestora au calitatea de preşedinte, cu
excepţia Avocatului Poporului, dar şi a celor de natura
serviciilor, unde au calitatea de director cu rang de ministru.
Serviciile publice deconcentrate
 Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate,
care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale şi sunt conduse
de prefect, care este reprezentantul Guvernului pe plan local.
 Infiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor, precum şi cele ale celorlalte organe centrale din unităţile
administrativ-teritoriale, sarcinile, structura organizatorică, numărul
şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor
şi funcţiile de conducere ale acestora se aprobă prin ordin al
ministrului sau al conducătorului organului de specialitate în
subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea aceste servicii, după caz.
 Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care,
ministerele şi celelalte organe centrale îşi realizează competenţa la
nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării şi îşi îndeplinesc în mod
concret atribuţiile conferite de lege.
 Centrelor culturale care funcţionează de asemenea ca servicii exterioare
ale ministerului şi sunt înfiinţate prin Hotărâre a Guvernului, iniţiată
de minister, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, iar numirea
directorilor de centre se face de către Ministerul Afacerilor Externe tot
cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sunt asimilate serviciilor
publice deconcentrate.
Prefectul şi prefectura
 Autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi concepută
decât în anumite limite. Aceste limite sunt inerente, unele având o
determinare economică obiectivă, altele fiind determinate de considerente
politice. Este de neconceput într-un stat de drept să fie nesocotită legea,
autoritatea executivului sau a justiţiei pe motiv de autonomie locală.
 Mandatul prefectului şi subprefectului
a) îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea
funcţiei publice;
a1) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
a2) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
a3) are capacitate deplină de exerciţiu;
a4) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice;
a5) nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia
situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
a6) nu a fost destituit dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;
a7) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică.
 b) are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă
sau echivalentă, şi o vechime în specialitatea absolvită de 5 ani;
 c) a absolvit programe de formare specializată;
 d) a promovat concursul naţional.
 Incetarea de drept a exercitării funcţiei de prefect, respectiv de
subprefect, intervine în caz de:
a) demisie;
b) nerespectare a prevederilor privind incompatabilităţile şi
conflictul de interes, precum şi interdicţia de a fi membru al unui
partid politic;
c) condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi
irevocabilă, la o pedeapsă privativă de libertate;
d) pierderea drepturilor electorale;
e) punere sub interdicţie judecătorească, în condiţiile legii;
f) destituire;
g) obţinerea calificativului nesatisfăcător;
h) deces.
 Constatarea încetării de drept a exercitării funcţiei de prefect sau de
subprefect, ca urmare a existenţei unei situaţii de natura celor
menţionate mai sus, se face de către Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
 Atribuţiile prefectului
 Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:
a) legalităţii;
b) imparţialităţii;
c) obiectivităţii;
d) transparenţei;
e) eficienţei;
f) responsabilităţii;
g) orientării către cetăţean.
 Instituţia prefectului se distinge prin trei calităţi:
1) reprezentant al guvernului;
2) şef al serviciilor publice deconcentrate ale statului din
unităţile administrativ-teritoriale;
3) autoritate de tutelă administrativă pentru supravegherea
respectării legii de către autorităţile administraţiei publice
locale.
 Actele prefectului
 Prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ.
 Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată
Ministerului Administraţiei şi Internelor acesta putând propune
Guvernului anularea ordinelor emise de prefect, dacă le
consideră nelegale sau netemeinice.

 Subprefectul
 Subprefectul îndeplineşte atribuţiile care îi sunt date prin acte
normative, precum şi cele delegate prin ordin al prefectului, în
principal.

 Prefectura
 Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul
reşedinţă de judeţ.
 Prefectul poate organiza, prin ordin, dar numai cu avizul Ministerul
Administraţiei şi Internelor, oficii prefecturale în judeţele cu o
suprafaţă întinsă, cu localităţi amplasate la mari distanţe de reşedinţa
judeţului sau în mari aglomerări urbane.