utilizării oglinzilor Unde au fost utilizate prima dată oglinzile și în ce scop?
Oglinda este un obiect a cărui suprafață este destul de lucioasă încât
formează o imagine. Cele mai întâlnite tipuri de oglinzi sunt cele plane, (care prezintă o suprafață plată) şi oglinzile curbate (folosite la vizualizarea mărită sau scăzută a imaginilor).. Oglinda îşi are rădăcinile încă de la începutul omenirii. Primii oameni obişnuiau să îşi privească reflexia în ape stătătoare. După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane. Se presupune că vestita statuie “Venus din Milo” avea în mâini atributele frumuseții: un pieptene (sau un voal) și o oglindă. Primele oglinzi există de aproximativ 5000 de ani, având ca și centru de expansiune Egiptul și China. Acestea erau din bronz sau argint șlefuit având o formă ovală. Primele oglinzi de sticlă au fost obținute de către sticlarii din Murano în cursul secolului al XII-lea. Oamenii au folosit oglinzi atât de obiect de uz casnic, cât și ca obiect de decor de-a lungul istoriei. Pe lângă înfrumusețarea casei, pot fi folosite și pentru a lumina camerele prin reflectarea luminii, dar și pentru a crea impresia unei camere mai spațioase. Concepte legate de suflet sunt adesea asociate cu oglinzile, fapt ce duce la existența unei multitudini de superstiții în ceea ce le privește. De exemplu, spargerea unei oglinzi ar cauza 7 ani de ghinion deoarece conform unei vechi legende romane, sufletul se regenerează odată la 7 ani. Cum a evoluat utilizarea oglinzilor în decursul istoriei?
În mod obișnuit, se credea că oglinzile
dezvăluie o lume alternativă, în care totul era înapoi. Multe culturi credeau, de asemenea, că oglinzile pot fi portaluri în tărâmuri supranaturale. Din punct de vedere istoric, atunci când un evreu a murit, familia acestuia ar acoperi toate oglinzile din gospodărie pentru a împiedica sufletul persoanei decedate să fie prins în oglindă. Oglinzile, atunci, erau foarte utile, dar și obiecte periculoase! Care au fost modalitățile practice de a realiza o oglindă?
Primele oglinzi “fabricate” dateaza de aproximativ 6000 de ani
i.Hr., au fost descoperite in Anatolia (Asia Mica) si erau facute din obsidian, o piatra vulcanica brun-cenusie, cu aspect de sticla topita. Mult mai tarziu, au fost confectionate oglinzi din arama slefuita (in Mesopotamia, cu 4000 de ani i.Hr., in Egipt, China, 3000-2000 de ani i.Hr.). Oglinzi din sticla, cu suprafata metalica in partea din spate au aparut in secolul I d.Hr., la sticlarii din Sidon (in Orientul Mijlociu). Romanii, in Antichitate, foloseau oglinzi dintr-un aliaj de cositor si arama, apoi din argint sau din sticla dublata de foita de aur. Inventatorul oglinzii fabricata din sticla acoperita cu nitrat de argint (acesta inlocuind aliajul toxic de cositor si mercur) este chimistul german Justus von Liebig (in 1835). Metoda sa a permis fabricarea pe scara larga a oglinzilor si, deci, la un pret mai accesibil. Astazi, oglinzile se fabrica prin depunere in vid de vapori fizici sau chimici – PVD (Physical Vapor Deposition) sau CVD (Chemical Vapor Deposition), prin depuneri electrolitice de aluminiu/argint, obtinandu-se oglinzi cu 80% capacitate de reflectare a luminii. Unde se utilizează oglinzile la ora actuală?
In prezent oglinzile se folosesc in aproape
toate domeniile bazate pe tehnologiile ultramoderne, de la antenele parabolice, care sunt, de fapt, niste uriase oglinzi care capteaza undele emise de sateliti, pana la radare, aparate de fotografiat, telescoape, aparatura medicala etc. In oricare dintre aceste situatii, un paradox este mereu valabil: imaginea reflectata intr-o oglinda este rasturnata de la stanga la dreapta si invers, niciodata de sus in jos. Crezi că utilizarea oglinzilor este importantă? De ce?
Consider că utilizarea oglinzilor are un rol
foarte important în viața noastră de zi-cu-zi deoarece oglinda este obiectul care ne oferă siguranță de sine înainte să fim văzuți de restul lumii. Nu doar atât,oglinda este însă utilizată și în alte scopuri precum oglinzile retrovizoare ale mașinii care îi oferă vizibilitate șoferului evitând astfel accidentele rutiere. În concluzie oglinda este un obiect fără de care ar fi greu astăzi să existăm.