Istoria apariției

oglinzilor
O oglindă este un obiect decorativ folosit cu preponderenta la interior a cărui suprafață este destul de lucioasă încât
poate să formeze o imagine. Cele mai întâlnite tipuri de oglinzi sunt cele plane, care prezintă o suprafață plată,
folosite la decorarea incaperilor sau inramate in rame de lemn inca din anul 1665 in perioada lui Ludovic al XIV-
lea. În Româniainterbelică oglinda decorativa era pusă la loc de cinste in dormitoarele, holurile și saloanele acelor
vremuri, în perioada comunista, oglinda  a fost ascunsă sau chiar i-a fost minimalizată importanța ei in amenajarea
interioară a casei.[1] Oglinzile curbate sunt de asemenea folosite la vizualizarea mărită sau scăzută a imaginilor. 
De obicei, oglinzile sunt folosite pentru întreținerea personală, decorare și arhitectură.
De asemenea, acestea sunt folosite în aparaturile științifice cum ar
fi telescoapele și laserele. Sunt concepute pentru lumina vizibilă, însă în instrumentele
optice acestea detectează alte lungimi de undă ale radiației electromagnetice.
După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane. Se
presupune că vestita statuie "Venus din Milo" avea în mâini atributele frumuseții: un
pieptene(sau un voal) și o oglindă. Se presupune de asemenea că Arhimede s-a folosit
de niște oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană, însă se
consideră că acest lucru s-ar fi folosit doar ca să ii dezorienteze cu ajutorul luminii
Soarelui.
Totodată, celebrul far din Alexandria folosea oglinzi uriașe ca să indice drumul spre port. Se spunea că lumina acestuia se vedea și de la 50 de km depărtare.  Primele oglinzi datează de
aproximativ 5000 de ani, având ca și centru de expansiune Egiptul și China. Acestea erau din bronz sau argint șlefuit și aveau o formă ovală. Primele oglinzi de sticlă au fost obținute de
către sticlarii din Murano în cursul secolului al XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneția, era posibil să fie condamnați la moarte toți cei care divulgau secretul confecționării
oglinzilor. Producția de oglinzi a rămas monopolul statului venețian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit
în secolul al XIX-lea. Până în zilele noastre puține tări mai au dispute în legătură cu inventatorul inițial al acestui proces. Germanul  Justus von Liebig publica în 1835 :"Când aldehida este
combinată cu o soluție de azotat de argint și încălzită, se produce reducerea, iar ca rezultat argintul se depune pe sticlă, formând o oglindă superbă". Oglinzile optice sunt alcătuite
din galiu. Actualele oglinzi sunt fabricate prin pulverizarea unui strat subțire de aluminiu sau aplicând un strat de argint topit pe partea inferioară a unei farfurii de sticlă într-un recipient
închis ermetic. În oglinzile optice folosite în telescoape și alte instrumente optice, aluminiul se evaporă pe o suprafață frontală a sticlei decât pe cea anterioară, pentru a elimina reflexiile
slabe de la sticlă.
Oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței.Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la Hanai se poate citi: "Precum soarele, precum luna, precum apa,
precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află în inima ta". Yama, suveranul indo-budist al împărăției morților, folosește pentru Judecată o oglindă a karmei. Adevărul
relevat de oglindă poate fi, evident, de ordin superior: evocând oglinda magică a dinastiei Xin, Nichiren o compară cu oglinda Dharmei budiste, care arată cauza faptelor trecute. Simbol
lunar și feminin, oglinda mai este în China și emblema reginei. Este semnul armoniei, al uniunii conjugale, pe când oglinda spartă înseamnă despărțire. Animalul numit  poijing sau oglinda
spartă este în legătură cu fazele lunii; unirea regelui cu regina se înfăptuiește când este lună plină(este oglinda reconstituită în întregul ei). Oglinda curată e simbol al purității și una din
emblemele Fecioarei Maria. Totodată, oglinda deformată sau murdară e semnul păcatului, caricaturii, autoamăgirii și a vanității. Modalitatea de utilizare a oglinzii magice în taoism este
destul de aparte, relevând natura reală a influențelor răufăcătoare. În zilele noastre se pune deasupra porții caselor o oglindă octogonală, având pe ea cele opt trigame. În Japonia, Kagami,
oglinda, este un simbol al purității absolute a sufletului, al sufletului neîntinat, al reflectării de sine în propria oglindă. Datorită analogiei dintre apă și oglindă, aceasta este deseori folosită
în scopuri magice. Oglinda, asemeni suprafeței de apă, este utilizată la ghicit, pentru a întreba spiritele. Răspunsul acestora la întrebările puse se înscrie prin răsfrângere pe suprafețele
oglinzilor sau apelor. procedeul de divinație se numește captromancie. Nu este necesar ca oglinda să fie din sticlă, fiind utilizate și alte suprafețe care reflectă lumina, apa, sau metalele
lustruite.
Oglinda dă o imagine inversă a obiectului și, ca atare, este o îndepărtare de Principiu și Esență. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu
omul, ci o dublură a sa [2],având adesea atribute malefice. În jurul oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiții:Spargerea unei oglinzi e un lucru
îngrozitor, pentru că șapte ani de nenorociri se vor abate peste tine de acum încolo. Probabil, motivul vine din credința strămoșească privind faptul
că sufletul omului sălășluiește în oglindă și, odată spartă oglinda, sufletul acestuia este distrus, condamnându-l pe om la o moarte timpurie, fără a
avea mai apoi șansa de a intra în Rai. Ca să eviți consecințele catastrofale ale spargerii unei oglinzi trebuie să culegi cu grijă toate cioburile și să le
arunci într-un râu.Cel care privește în oglindă atunci când cadavrul se află încă în casă va muri următorul și asta pentru că o veche tradiție spune că
sufletul omului sălăsluiește în oglindă.Poartă ghinion să primești în dar o oglindă.O persoană urâtă care se uită într-o oglindă va cauza spargerea
acesteia.Nu e bine să te uiți într-o oglindă la lumina lumânărilor sau să stai noaptea în fața oglinzii în întuneric[3].Se spune că fetele pot îndeplini
un ritual în fața oglinzii prin care își pot chema rudele moarte sau să își vadă viitorii aleși ai inimii.Încarnările satanice nu își suportă oglindirea sau
nu se văd în oglindă.[4]
Efectul Venus este un fenomen în psihologiapercepției, numit după tabloul lui Diego
Velázquez"Venus Fermecată". Cei care observă tabloul pot să o observe pe Venus admirându-și
propria reflexie în oglindă. Totuși, cum observatorul vede fața ei în oglindă, Venus l-ar vedea pe
acesta în loc să se vadă pe ea. Acest truc psihologic este folosit în cinematografie, când
un actor este arătat uitându-se aparent într-o oglindă, cu camera afară din raza de observație. De
fapt, actorul se va uita la camera și se va preface doar că se oglindește.
Hans Biedermann, Dicționar de simboluri, Saeculum, 2007Ivan Evseev, Dicționar de simboluri si
arhetipuri culturale, Amarcord, 2001Baltrusaitis, Jurgis, Oglinda. Eseu privind o legendă
științifică. Revelații science-fiction și înșelăciuni, cuvânt înainte și traducere de Marcel Petrișor,
București, Editura Meridiane, 1981Gherbrant, Alain, și Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri,
București, Artemis, 1994 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Oglind%C4%83
Vă Mulțumesc !

Molnar Clasa IX-

Bogdan OB