Reflexia luminii

Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la

suprafața de separare a două medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare la
suprafața de separare intre două medii optice.

Legile reflexiei:

Sunt două legi:

 Raza de lumină incidentă, raza de lumină reflectată și normala sunt coplanare în

punctul de incidență.
 Unghiul de reflexie r este egal cu unghiul de incidență i.
Matematic, a doua lege se scrie i=r
Reflexia totala

Cazul limită pentru reflexia totală

Reflexia totală este un caz particular care apare atunci când o rază de lumină se
refractă dintr-un mediu mai dens optic într-un mediu mai puțin dens optic (din sticlă în aer sau
din apă în aer). Condiția necesară ca acest lucru să se întâmple este ca:

Unghiul limită este unghiul minim de incidență de la care apare fenomenul de reflexie totală.
 Legea lui Lambert

O suprafață Lambert are o reflexie maximă când undele electromagnetice cad perpendicular
Această reflexie este cu atât mai intensă cu cât suprafața de care sunt reflectate este
mai netedă, conform legii lui Lambert, „unghiul de reflexie” — ω — față de perpendiculară,
suprafața efectivă și cosinusul unghiului față de normală (perpendiculara pe suprafața de
reflexie).

Oglinzi
O oglindă este un obiect a cărui suprafață este destul de lucioasă încât poate să
formeze o imagine. Cele mai întâlnite tipuri de oglinzi sunt cele plane, care prezintă o
suprafață plată. Oglinzile curbate sunt de asemenea folosite la vizualizarea mărită sau scăzută
a imaginilor.

O oglindă care reflectă o vază

De obicei, oglinzile sunt folosite pentru întreținerea personală, decorare și arhitectură.
De asemenea, acestea sunt folosite în aparaturile științifice cum ar fi telescoapele și laserele.
Sunt concepute pentru lumina vizibilă, însă în instrumentele optice acestea detectează alte
lungimi de undă ale radiației electromagnetice.
 Principii fizice
Într-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare,
rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de
aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un
fascicul paralel într-un fascicul convergent, ale cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii.
În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul
divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii.
Oglinzile concave și convexe sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct
datorită aberației sferice. O rază de lumină se reflectă pe oglindă la un unghi de reflexie care e
egal cu unghiul de incidență. Acest lucru are loc când o rază de lumină cade pe o oglindă pe
verticală, formează un unghi de 30° și se reflectă de la punctul de incidență la 30 ° în direcția
opusă pe verticală.

Istoria și obținerea oglinzilor

Venus din Milo la Louvre

După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane. Se
presupune că vestita statuie "Venus din Milo" avea în mâini atributele frumuseții: un
pieptene(sau un voal) și o oglindă. Se presupune de asemenea că Arhimede s-a folosit de niște
oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană, însă se consideră că
acest lucru s-ar fi folosit doar ca să ii dezorienteze cu ajutorul luminii Soarelui.

Diagrama razei lui Arhimede.

Totodată, celebrul far din Alexandria folosea oglinzi uriașe ca să indice drumul spre
port. Se spunea că lumina acestuia se vedea și de la 50 de km depărtare.
 Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, având ca și centru de
expansiune Egiptul și China. Acestea erau din bronz sau argint șlefuit și aveau o formă ovală.
Primele oglinzi de sticlă au fost obținute de către sticlarii din Murano în cursul secolului al
XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneția, era posibil să fie condamnați la moarte toți
cei care divulgau secretul confecționării oglinzilor. Producția de oglinzi a rămas monopolul
statului venețian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei
cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea. Până în zilele noastre puține tări mai
au dispute în legătură cu inventatorul inițial al acestui proces. Germanul Justus von
Liebig publica în 1835 :"Când aldehida este combinată cu o soluție de azotat de argint și
încălzită, se produce reducerea, iar ca rezultat argintul se depune pe sticlă, formând o oglindă
superbă". Oglinzile optice sunt alcătuite din galiu. Actualele oglinzi sunt fabricate prin
pulverizarea unui strat subțire de aluminiu sau aplicând un strat de argint topit pe partea
inferioară a unei farfurii de sticlă într-un recipient închis ermetic. În oglinzile optice folosite
în telescoape și alte instrumente optice, aluminiul se evaporă pe o suprafață frontală a sticlei
decât pe cea anterioară, pentru a elimina reflexiile slabe de la sticlă.
Oglinzi plane
Oglinda plană este un sistem acromat cu distanţa focală infinită care are proprietatea
de stigmatism. Imaginea dată de o oglindă plană este dreaptă, egală cu obiectul şi simetrică
faţă de suprafaţa x2 = -x1. Suprafaţa reflectătoare se obţine prin depuneri metalice, argint,
nichel, aluminiu, pe plăci de sticlă. Există două tipuri de oglinzi plane:
 oglinzi pentru care se metalizează suprafaţa anterioară a lamei;
 oglinzi pentru care se metalizează suprafaţa posterioară.
Oglinzi plane
Oglinda plană este un sistem acromat cu distan...
Constructia imaginii in oglinzi plane
Oglinzi sferice
Oglinzile sferice sunt dioptrii sferici având o suprafaţă reflectătoare. Din acest motiv,
relaţia între punctele conjugate ( obiect şi imagine) pentru o oglindă sferică în domeniul
paraxial se obţine punând condiţia n’ = - n în formula fundamentală a dioptrului sferic.
Oglinzile sferice pot fi
 concave
 convexe
Oglinzi sferice
Oglinda concava
Oglinda concava
Oglinzile concave sau convergente au faţa reflectătoare îndreptată spre centrul de
curbură.
În cazul formarii unei oglinzi concave, un fascicul de lumină, paralel cu axa optică, se
reflectă astfel încât toate razele emergente trec prin focarul oglinzii .Acestea depind de de
pozitia obiectului pe axa optica principala.
Oglinzile sferice concave sunt folosite in constructia farurilor,a
lanternelor,proiectoarelor,telescoapelor,a captarii energiei solare.
 Oglinda convexa
Oglinda convexa
În cazul unei oglinzi convexe, un fascicul de lumină paralel cu axa optică, se reflectă
în aşa fel încât prelungirile tuturor razelor emergente trec prin focarul virtual al oglinzii .
Formarea imaginii A'B' a unui obiect AB in oglinda convexa este reprezentata in
figura de mai jos.
Pentru orice pozitie a obiectului,imaginea este virtuala,drapta si mai mica decat
obiectul.
A'
Oglinzile convexe sunt utilizate ca oglinzi retrovizoare la autovehicule; obiectele
aflate in spate apar foarte mici,astfel incat conducatorului ii este vizibila o portiune mai mare
de drum.
Elementele unei oglinzi sferice
Elementele unei oglinzi sferice
Acestea sunt descrise in fig. 1.32:
 centrul sferei din care face parte oglinda (C);
 raza de curbura (R);
 varful oglinzii(V);
 axa optica principala (care trece prin varful si centrul oglinzii);
 focarul principal F, situat la jumatatea distantei dintre varf si centru, pe axa optica
principala.
Oglinzi parabolice
Aceste oglinzi au secţiunea de forma unei parabole. Oglinzile parabolice prezintă
stigmatism pentru fasciculele paralele de lumină, imaginea formându-se în acest caz în focarul
obiect al oglinzii. Aceste oglinzi au însă dezavantajul unui astigmatism mare şi a prezenţei
altor aberaţii cum ar fi coma şi curbura câmpului.
Utilizarea oglinzilor în construcţia aparatelor optice este avantajoasă datorită faptului
că în acest caz nu apar aberaţii cromatice.
Oglinzi parabolice
Oglinzile parabolice reflecta razele de lumina in acelasi punct focal
Tunelul optic-Experiment cu oglinzi