Sistemul de comunicare

Etapele de dezvoltare a tehnologiilor

informaționale (PPT)

A efectuat: Stolpovenco Maria

A verificat: Timus Maria
 Comunicarea
 Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun
transmiterea de informaţii sub formă de mesaje, ştiri, semne sau
gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite
interlocutori, sau mai formal, emiţător şi receptor.
 Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei,
concept relativ nou, care s-a dezvoltat în special în perioada
postbelică, ca o consecinţă directă a apariţiei noilor forme de
transmitere a informaţiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini
pe micul ecran.
 Tehnicile şi tehnologiile utilizate în domeniul tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) reprezintă baza dezvoltării
societăţii informaţionale şi principalul factor de progres
tehnicoeconomic mondial, astfel explicându-se atât diversitatea,
dinamica, complexitatea, cât şi importanţa în cadrul global.
 Tipuri şi topologii de reţele de comunicaţii electronice
 Telecomunicaţiile pot fi realizate prin intermediul unor reţele de
transmisie a mesajelor. O reţea de telecomunicaţii este alcătuită din
conexiunile necesare utilizatorilor acelei reţele.
 Evoluţia reţelelor de telecomunicaţii a presupus:
 • dezvoltarea unei reţele pentru transmisiile telegrafice (reţeaua
telegrafică);
 • dezvoltarea unei reţele pentru transmisiile telefonice (reţeaua telefonică);
 • dezvoltarea unei reţele pentru transmisiile radio (reţeaua comunicaţiilor
radio);
 • dezvoltarea unei reţele pentru transmisiile de radiotelefonie celulară
(reţeaua de telefonie mobilă);
 • dezvoltarea reţelei pentru transmisiile INTERNET (reţeaua INTERNET),
 Tipuri şi topologii de reţele de comunicaţii
electronice
 Fiecare reţea are la bază unul sau mai multe medii de
transmisie. De-a lungul timpului s-au folosit pentru realizarea
conexiunilor, următoarele medii de transmisie:
 - legături prin conductoare de cupru (simetrice şi
nesimetrice);
 - legături prin unde radio;
 - legături prin fibre optice.
Nevoia de informare rapidă a impulsionat dezvoltarea
reţelelor de telecomunicaţii.
 Tipuri şi topologii de reţele de comunicaţii
electronice
 Majoritatea reţelelor de telecomunicaţii aflate în prezent în exploatare au proprietatea de a fi fost
iniţial reţele specializate, necesitând în cazul transmisiilor digitale echipamente de interfaţă şi
tehnici specifice de modulaţie. În acest sens se pot delimitata:
 •reţeaua de telegrafie, care permitea viteze digitale de transmisie sub 300 Bd;
 •reţeaua de telefonie clasică, ce permite transmisia de date în zona circuitului de abonat, numai cu
ajutorul modemurilor;
 •reţelele publice pentru comutaţia pachetelor de date, care transportă datele în conformitate cu
protocolul X.25;
 •reţelele de radio şi televiziune, conectate prin legături radio, prin reţele de radiorelee, sau prin
cabluri coaxiale, necesitând modemuri pentru transmisia datelor;
 •reţelele de comunicaţii mobile, care permit conectarea la reţeaua fixă învecinată, şi care suportă
atât transmisia semnalelor vocale, cât şi a semnalelor digitale;
 •reţelele private de radio destinate serviciilor de urgenţă, deţinătorilor de parcuri auto, etc. ;
 •reţelele private de telefonie (PABX – Private Automatic Branch Exchange) , care în incinta unei
întreprinderi au utilizare privată, fiind conectate la o centrală publică prin una sau mai multe
joncţiuni;
 •reţelele private de calculatoare, numite LAN-uri (Local Area Network) . În prezent, datorită
progreselor tehnice şi tehnologice, acest mod de abordare unilaterală a reţelelor a fost abandonat,
fiind stimulată abordarea ce are la bază conceptul de reţea unica independentă de serviciu (ISDN:
Integrated Services Digital Network), adică o reţea digitală cu integrarea serviciilor.
 Etapele de dezvoltare a tehnologiilor
informaționale
 Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea în domeniul Informaticii şi Tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei
(Information Technologies and Comunication-IT&C) au avut o evoluţie deosebită după anul 1971 când
s-a inventat «bijuteria » secolului XX, microprocesorul, ca rezultat al succeselor celor trei domenii de
vârf : sisteme cibernetice, circuite integrate, microprogramare.
Anii ’70 – primul val
 Deceniul 7 al secolului XX-lea a fost unul al marilor schimbări în domeniul informaticii şi al sistemelor
de calcul [14, 17]:
 • inventarea microprocesorului (“bijuteria de bază” a actualelor sisteme de calcul);
 • supremaţia şi răspândirea structurilor de control în algoritmică şi programare;
 • apariţia limbajului pseudocod în reprezentarea şi elaborarea algoritmilor; conceperea şi scrierea

primelor limbaje de programare care implementează structurile de control (Limbajele Pascal şi C);
 • succese spectaculoase în domeniul Inteligenţei Artificiale prin construirea primelor sisteme expert;

conceperea şi scrierea primului limbaj de programare logică (Limbajul Prolog) ce oferă suportul
programării declarative; dezvoltarea şi utilizarea largă a metodelor şi tehnicilor Inteligenţei Artificiale în
rezolvarea unora dintre cele mai dificile probleme prin motoare de inferenţă;
 • delimitarea problemelor rezolvate cu calculatorul (probleme decidabile) în două clase distincte: clasa

problemelor rezolvate prin metode imperative (procedurale) şi clasa problemelor rezolvate prin metode
declarative; delimitarea clasei problemelor nedecidabile;
 Etapele de dezvoltare a tehnologiilor
informaționale
Anii ’80 – al doilea val
 Deceniul 8 al secolului XX-lea a fost unul al marilor succese în

domeniul Inteligenţei artificiale, al dezvoltării reţelelor de

calculatoare şi al răspândirii limbajelor de programare moderne:
 • lansarea Proiectului Japonez în anul 1981 pentru construirea
calculatorului de generaţia a V-a la începutul anilor ’90;
 • apriţia şi utilizarea sistemului de operare MS-DOS şi a interfeţei
grafice;
 • apariţia şi dezvoltarea primei generaţii de reţele de;
 • dezvoltarea limbajelor de programare folosind tehnologia OOP
– utilizarea pe scară largă a programării orientate spre obiecte;
 Etapele de dezvoltare a tehnologiilor
informaționale
Anii ’90 – al treilea val
 Deceniul 9 al secolului XX-lea a fost unul al marilor realizări în domeniul Tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiei (IT&C) prin dezvoltarea şi răspândirea tehnologiilor WEB
şi reţelei Internet, perfecţionarea sistemelor de operare şi a mediilor de programare:
 • apariţia sistemului de operare Linux;
 • apariţia tehnologiei;
 • lansarea ca sistem de operare a sistemului Windows ;
 • perfecţionarea şi utilizarea pe scară largă a pachetului Microsoft Office;
 • realizări hardware-software-platforme-aplicaţii. După anul 2000 – al patrulea val
(după 2010)
 Deceniul 1 al secolului XXI-lea a început prin consolidarea marilor realizări în

domeniul IT&C [3-9, 14-18]:

 • apariţia sistemului de operare Windows XP;
 • diversificarea tehnologiilor pentru crearea şi întreţinerea site-urilor Web;
 • realizări semnificative privind Realitatea Virtuală (Virtual Reality) [13, 15],

tehnologiile e-Learning şi Software educaţional, comerţ electronic, biblioteci

electronice.
 Tehnologiile informaţionale
  Tehnologiile informaţionale reprezintă ansamblul
echipamentelor, procedeelor şi metodelor utilizate pentru a produce
a prelucra, a comunica, a stoca şi a utiliza informaţia, în funcţie de
suportul acesteia (material sau imaterial), de natura sa (informaţii
scrise, orale, sonore, vizuale, etc.) şi de alte aspecte.
 Noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie se
utilizează, actualmente, în trei direcţii principale pentru a ameliora
performanţele disponibile :
 In comunicare (“telematică”);
 In informare (“informatica”, “inteligenţă artificială”);
 In stocarea şi utilizarea informaţiei (“editarea electronică”,
“arhivarea electronică”, “documentul electronic”).
 Tehnologii informaționale și de
comunicație
 Utilizarea intensivă a TIC a determinat schimbări esenţiale în societate şi
economie; s-a făcut trecerea de la societatea informaţională, la societatea
cunoaşterii;
 Astăzi, omenirea se găseşte în faza societăţii informaţionale, ca efect al celei
de-a doua revoluţie industrială, în care informaţia şi calculatoarele joacă un rol
esenţial;
 Dacă prima revoluţie industrială a însemnat transferul îndemânării omului
către maşină, cea de-a doua revoluţie industrială implică transferul inteligenţei
umane către maşină (calculator).
 Tehnologiile informaţionale se bazează în principal pe două mari componente:
a) tehnologii informaţionale - hardware şi software;
 b) tehnologii de comunicaţii - reţele, transmisii optice, transmisii prin satelit,
ISDN, standarde de comunicaţii etc.
Avantajele noilor tehnologii informaţionale
  Reducerea, până la anulare, a duratelor de aşteptare
si de întârziere (datorită, in special, distanţelor,
prelucrărilor, comunicării, etc);
 Simplificarea substanţială a procedurilor de utilizare;
 Reducerea continuă a costurilor de investiţie,
exploatare si mentenanţă;
 Standardizarea procedurilor si echipamentelor in
scopul asigurării compatibilităţii şi
interschimbabilităţii acestora.
 Concluzie
   "Calculatoarele electronice nu sunt supraomeneşti. Ele se
strică. Fac greşeli – periculoase uneori. Nu au nimic magic şi
cusiguranţă nu sunt spirite sau suflete din mediul înconjurător.
Cu aceste rezerve, ele rămân însă una din cele mai uimitoareşi
tulburătoare realizări ale omului, pentru că ne amplifică
capacitatea intelectuală, ... şi nu ştim unde ne vor duce pânăla
urmă propriile noastre minţi."
 Bibliografie
 1. Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu si Marian Stoica-INFORMATICA, SOCIETATEA INFORMATIONALA, eSERVICIILE, Editura Economica, Bucuresti 2006 ;
 2. www.elearning-forum.ro;
 3. www.worlds.net;
 4. www.elearning.ro.
 5.https://slideplayer.com/slide/14007575/
 6. T. Moto-Oka (ed.), Fifth Generation Computer Systems, Proceedings of the International Conference on Fifth Generation Computer Systems, Tokyo, october 19-2, 1981,
Amsterdam, North Holland, 1982
 7. Florin G. Filip, portalul ROINTERA, Academia Romană, www.rointera.ro , 2004
 8. Mihai Drăgănescu, De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, ISBN 973-31-2199-1, www.racai.ro
 9. Robin Mansell and Uta Wehn (Editors) “Knowledge societies. Informationb technology for sustainable development”, published for and on behalf of the United Nations,
Commission on Science and Technology for Development, Oxford University Press, New York, 1998.
 10. Richard E.S Boulton, Barry D. Libert, Steve M. Samek, Cracking the Value Code. How Successful Businesses Are Creating Wealth in the New Economy, Harper
Business, New York, 2000.
 E. Bohn, Measuring and Managing Technological Knowledge, p.295-314 in Dale Neef a.o., Eds, The Economic Impact of knowledge, Butterworth-Heinemann, Boston,
1998.
 11. O’Brien, J.A., Management Information Systems. Managing Information Technology in the Internetworked Entreprise, McGraw-Hill, Boston, 1999
 12. Boar, B.,H., The Art of Strategic Planning for Information Technologies, 2nd edition, John Wiley & Sons, Inc., New York, 2001
 13. Tudorel Fătu, Alexandru Ţugui, Ce urmează după societatea global informaţională ?, Studii, Institutul de Cercetări pentru Inteligenţa Artificială, Academia Romană,
www.racai.ro
 14. http://fp6.cordis.lu/fp6/home.cfm , http://fp6.cordis.lu/fp7/
 15. http://www.cordis.lu/ist/
 16. http://www.intuition-eunetwork.net
 17. D.M. Popovici, L.D. Şerbănaţi, S. Morvan, “Virtual Aquarium“, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning, Conferinţa Naţională de Invăţămant Virtual, Software
EducaţionalEdiţia a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, (Editori: I. Chiţescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G.
Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/ ), pp. 167-174, 2004 ,
 18. M. Vlada, “Supremaţia limbajelor in domeniul procesării informaţiilor şi cunoştinţelor”, Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, “Provocări la
adresa securităţii şi strategiei la inceputul secolului XXI”, Secţiunea E-Learning şi Software EducaţionalUNAP, 14 -15 aprilie 2005, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare, Bucureşti, pp. 165-178, 2005. ,
 19. Virtuală (Virtual Reality), tehnologie modernă a informaticii aplicate”, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning, Conferinţa Naţională de Invăţămant Virtual, Software
Educaţional, Ediţia a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004 (Editori: I. Chiţescu, H. Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G.
Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/ ), pp. 11-28 (in colaborare cu M. D. Popovici), 2004
 20. M. Vlada, “Maple and MapleNet-integrated solutions for Web based learning in matematics, Science and Engineering”, CNIV-2004, Noi tehnologii de E-Learning,
Conferinţa Naţională de Invăţămant Virtual, Software Educaţional, Ediţia a II-a, 29-31 octombrie 2004, Editura Universităţii din Bucureşti, (Editori: I. Chiţescu, H.
Georgescu, V. Preda, I. Văduva, I. Tomescu, M. Vlada, G. Pripoae) (ISBN 973-575-947-0) (http://fmi.unibuc.ro/ro/cniv_2004/ ), pp. 121-130, 2004
 21. Tehnologii multimedia, Editura Universităţii din Bucureşti, ISBN 973-575-847-4, 2004
 22. Al. Alecu, L. Velcescu, G. Florea, Programare avansată in Oracle9i, Editura Tehnică Bucureşti, ISBN 973-31-2208-4, 2004