Conceptul de

management
Diaconu T
 Conceptul de management

Management – proces prin care se acţionează împreună, cu şi prin alţii pentru a

realiza obiectivele organizaţiei într-un mediu în continuă schimbare.

Entimologia noţiunii management/manager:

la origine – cuvântul latin “manus” – mână.
Derivate din acesta italienii şi francezii au introdus verbul “mannagio” – a
prelucra manual, “manege” – loc de dresare a cailor. Preluând semnificaţia de
manevrare, dirijare, cuvintele au fost adaptate limbii engleze, fiind aplicate în
terminologia de specialitate cu sensul management.
Sensurile termenului de management sunt:

MG ca activitate

MG ca ştiinţă

MG ca artă
 MG ca activitate – conducerea nemijlocită a organizaţiei în scopul atingerii obiectivelor ei.

Conducerea – tip de interacţiune, existent între doi subiecţi, unul dintre care se află în poziţia de subiect de gestiune, altul – obiect de gestiune.
Subiectul generează comenzi.
Obiectul primeşte comenzile şi activează în corespundere cu ele.
Relaţia de conducere se bazează pe cointeresarea membrilor procesului de producere, care pot fi concomitent şi proprietarii mijloacelor de producere, în primirea rezultatului final optim de la activitatea în comun.
 MG ca ştiinţă – studiază relaţiile şi procesele de management.

Sarcina ştiinţei MG – conceperea de noi metode şi tehnici

de MG.

Relaţiile de MG – raporturi stabilite între componentele

sistemului în procesul executării funcţiilor de conducere.
 Procesele într-o organizaţie:
a. procese de execuţie – forţa de muncă acţionează fie nemijlocit - prin
intermediul unor mijloace de muncă asupra obiectului muncii, fie în mod
indirect – asigură un ansamblu de produse şi servicii necesare realizării
obiectivelor previzionate.
b. Procese de management – tipurile de activităţi manageriale exercitate într-o
organizaţie.
Procese de management – ansamblul activităţilor prin care se determină
resursele, obiectivele şi procesele de muncă necesare realizării acestora, precum
şi executanţii acestora, prin care se integrează şi se controlează activitatea
personalului, folosind un complex de metode şi tehnici manageriale.
 MG ca artă - măiestria managerului de-a aplica la realităţile
diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă,
cunoştinţele ştiinţifice.
Deosebiri:
Artă Ştiinţă
1. bazarea pe calităţile personale (intuiţie, talent, 1. bazarea pe calităţile personale şi cunoaşterea
bun simţ); realităţii cu mijloace ştiinţifice;
2. observarea evenimentelor şi acumularea 2. analiza proceselor, identificarea principiilor şi
experienţei; legităţilor;
3. folosirea în mod exclusiv a experienţei 3. corelarea experienţei cu cercetarea prospectivă
4. dezvoltarea problemelor după metoda a evoluţiei şi impactul factorilor interni şi
încercărilor şi erorilor; externi;
5. orientarea prioritară pe termen scurt; 4. orientarea prioritară pe termen lung;
6. informaţie limitată şi unilaterală. 5. informaţie completă şi complexă.
 Factorii de succes în management:

orientarea spre acţiune;

perfecţionarea personalului;

contactul continuu cu clienţii;

creşterea productivităţii salariaţilor;

autonomia operaţională şi încurajarea
spiritului de antreprenor;
 Obiectul și subiectul managementului

Obiectul managementului este

organizația
Subiectul - este managerul.
 Funcțiile managementului
Procesele de management au fost identificate şi analizate pentru
prima dată de Henry Fayol, care a definit cinci funcţii principale:
 previziunea,
 organizarea,
 comanda,
 coordonarea,
 controlul.
Definiţie:
Previziunea este procesul de determinare a
principalelor obiective ale firmei, resursele şi
mijloacele necesare realizării lor.
1. Prognoze minim 10 ani

2. Planuri care se referă la perioade cuprinse între 1 lună şi 5

3. Programe o zi.
Definiţie:
Organizarea reprezintă ansamblul proceselor de conducere prin care
se stabilesc şi se delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală
şi componentele lor precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii
de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător
anumitor criterii economice, tehnice şi sociale, pentru realizarea în
cele mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.
Formele de organizare:
 Formală
 Informală
Definiţie:
Coordonarea - reprezintă ansamblul proceselor de muncă prin care se
armonizează deciziile şi acţiunile personalului firmei şi ale subsistemelor sale, în
cadrul previziunii şi organizării stabilite anterior.

Coordonarea îmbracă două forme:

 bilaterală care se derulează între un manager şi un subordonat;

 multilaterală între un manager şi mai mulţi subordonaţi. Este de
tip participativ şi este folosită mai ales în şedinţă.
Definiţie:

Antrenarea încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se

influenteaza personalul firmei să contribuie la stabilirea şi realizarea
obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl
motivează.
Motivarea poate fi:
- pozitivă: se bazează pe amplificarea satisfacţiilor personalului;
- negativă: se bazează pe ameninţarea personalului cu reducerea satisfacţiilor dacă nu
realizează obiectivele şi sarcinile repartizate.
Definiţie:
Controlul – evaluarea reprezintă ansamblul proceselor de urmărire a modului în
care se desfăşoară diferite acţiuni sau întregul proces de management cât şi de
reglare a deficienţelor.

Etapele implicate în procesul de evaluare-control sunt:

- evaluarea rezultatelor sau măsurarea realizărilor;
- compararea rezultatelor cu standardele;
- identificarea cauzelor perturbaţiilor;
- corectarea derivaţiilor înregistrate (abaterilor).
 Definiţie: Relaţiile de management sunt raporturi care se stabilesc între
membrii unei organizaţii şi între aceştia şi membrii altor sisteme în procesele
previzionării, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării.
Relaţiile de management sunt condiţionate de o serie de factori care au o triplă determinare:
1. determinarea social-economică care rezidă în dependenţa relaţiilor de management de
natura şi modalităţile de existenţă ale proprietăţii asupra mijloacelor de producţie şi de natura
relaţiilor de producţie;

2. determinarea tehnico-materială constă în dependenţa trăsăturilor managementului de

caracteristicile obiectelor muncii şi mijloacelor de muncă care fac specifice relaţiile de management
în diferite ramuri ale economiei naţionale (construcţii de maşini, extractive, agricultura, comerţ);

3. determinarea umană rezidă în faptul că relaţiile de management sunt puternic influenţate de

componenţa colectivităţii fiecărei firme şi cultura sa organizaţională.