Portofoliu logica semestrul I

Elev: Alexandru Theodor George

Cuprins
1. Importanta logicii;
2. Leonardo da Vinci si “Omul Vitruvian”;
3. Paradoxuri;
4. Sofisme;
5. Flimul “Fracture”;
6. Logicianul roman nae Ionescu;
7. Jocurile pe calculator.
 1.IMPORTANTA LOGICII
Inca de la inceputuri pana in prezent, logica a fost, si este un punct cheie in dezvoltarea si supravietuirea
umanitatii. Oamenii au fost impartiti in mai multe societati, au invatat sa se descurce in viata cu ajutorul logicii.
Aceasta le-a dezvoltat:
1. partea rationala;

2. gandirea;

3. pezolvarea problemelor;

4. intelegerea informatiilor;

5. organizarea ideilor;

6. sintetizarea informatiilor;

7. gandirea critica;

8. crearea unui argument;

9. sustinerea unui argument;

10. crearea unui contraargument;

11. interpretarea diferitelor probleme.

 2.Leonardo da Vinci si “Omul Vitruvian”

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub
numele de Leonardo da Vinci, a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți al Renașterii din
perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator,
anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de
seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.
Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul
omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație
fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori
din istorie. Deși se fac speculații asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci
asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă. Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca
pictor.
 “Omul Vitruvian”
Omul Vitruvian (italiană Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio, tradus prin "Proporțiile corpului uman
conform lui Vitruviu"), sau simplu L'Uomo Vitruviano, este un desen al lui Leonardo da Vinci, realizat în jurul anului
1490. Este însoțit de notițe bazate pe lucrările arhitectului Vitruviu. Desenat în cerneală pe hârtie, zugrăvește un om în
două poziții suprapuse, cu brațele și picioarele despărțite, și înscris într-un cerc și un pătrat. Desenul și textul sunt
uneori denumite Canoanele Proporțiilor sau, rareori, Proporțiile Omului. Este păstrat la Gabinetto dei disegni e stampe
din cadrul muzeului Gallerie dell'Accademia, din Veneția, Italia, având numărul de referință 228. Precum majoritatea
lucrărilor pe hârtie, este expus publicului doar ocazional.
Desenul este bazat pe corelațiile dintre proporțiile umane ideale și geometrie, descrise de arhitectul roman
Vitruviu în Cartea 3 a tratatului său De architectura. Vitruviu a descris corpul uman ca fiind sursa principală de proporții
din cadrul ordinelor clasice ale arhitecturii. El a determinat că trupul ideal ar trebui să aibă o înălțime de opt capete.
Desenul lui Leonardo este tradițional denumit în onoarea arhitectului.
Acest desen demonstrează contopirea matematicii cu arta din timpul Renașterii și expune concepțiile complexe
ale lui Leonardo despre proporții. În plus, acest desen reprezintă piatra de temelie a încercării lui Leonardo de
asociere a omului cu natura. Encyclopædia Britannica spune, "Leonardo a alcătuit o schiță grozavă a corpului uman
pe care l-a proiectat prin desene anatomice și Omul Vitruvian într-o cosmografia del minor mondo (cosmografie a
microcosmosului). El credea că lucrările pe tema corpului uman sunt o analogie a lucrărilor despre univers.“
Desenul lui Leonardo combină o lecturare atentă a textului antic împreună cu propriile observații asupra trupului
uman propriu-zis. Prin cerc și pătrat el observă corect că pătratul nu poate avea același centru ca și cercul, ombilicul,
care este undeva mai jos în anatomie. Această ajustare este partea inovativă a desenului lui Leonardo și ceea ce îl
deosebește de ilustrațiile anterioare. El deviază de la Vitruviu prin desenarea brațelor într-o poziție în care vârful
degetelor sunt la nivel cu creștetul, spre deosebire de unghiul mult mai mic al lui Vitruviu, în care brațele formează linii
ce trec prin ombilic.
 Primul paragraf al părții de sus vorbește despre Vitruviu: "Vetruvio, arhitect, are în lucrarea sa despre arhitectură măsurătorile omului din natură,
distribuite în felul următor:
 o palma înseamnă patru degete
 un picior înseamnă patru palme
 un cubit înseamnă șase palme
 patru cubituri înseamnă un om
 un pas înseamnă patru cubituri
 un om înseamnă 24 de palme
și aceste măsurători se regăsesc în clădirile sale". Al doilea paragraf spune: "dacă deschizi picioarele destul încât capul să coboare cu o paisprezecime din
înălțimea ta și ridici mâinile destul încât degetele întinse să atingă linia creștetului tău, centrul membrelor extinse va fi ombilicul, iar spațiul dintre picioare va fi
un triunghi echilateral".
Partea de jos acordă proporțiile următoare:
 lungimea brațelor deschise este egală cu înălțimea omului
 lungimea distanței de la creștet până la marginea de jos a bărbiei este o zecime din înălțimea unui om
 lungimea distanței de sub bărbie până la frunte este o optime din înălțimea unui om
 lungimea distanței de deasupra pieptului până la frunte este o șesime din înălțimea unui om
 lungimea distanței de deasupra pieptului până la creștet este o șeptime din înălțimea unui om.
 lățimea maximă a umerilor este un sfert din înălțimea unui om.
 lungimea de la sâni până la creștet este un sfert din înălțimea unui om.
 lungimea distanței de la cot până la vârful degetelor este un sfert din înălțimea unui om.
 lungimea distanței de la cot până la subraț este o optime din înălțimea unui om.
 lungimea unei palme este o zecime din înălțimea unui om.
 vârful penisului este la jumătatea înălțimii unui om.
 lungimea labei piciorului este o șeptime din înălțimea unui om.
 lungimea distanței de la laba piciorului până la genunchi este un sfert din înălțimea unui om.
 lungimea distanței de sub genunchi până la vârful penisului este un sfert din înălțimea unui om.
 lungimea distanței de sub bărbie până la nas și de la sprâncene până la creștet este egală cu lungimea urechilor și cu o treime din față.
Punctele ce determină aceste proporții sunt marcate cu linii pe desen. Sub desenul propriu-zis este o singură linie egală cu o latură a pătratului și
împărțită în patru cubituri, dintre care cele două din exterior sunt împărțite la rândul lor în șase palme fiecare, două dintre care au textul "palmi" scris în
oglindă; două dintre palmele din exterior sunt împărțite la rândul lor în patru degete fiecare, și sunt notate "diti".
 3.Paradoxurile
Paradoxul este un enunt contradictoriu, o propozitie care este in acelasi timp si adevarata si falsa.
Exemple de paradoxuri:
1. Paradoxul frizerului:
Într-o localitate din Oltenia, un bărbier îi bărbiereşte pe toţi cei care nu se bărbieresc singuri. Întrebarea este: cine îl bărbierește pe bărbier? Se
bărbiereşte sau nu acesta singur?
După cum se poate observa ușor, situația este... paradoxală, adică fără ieșire, pentru că:
• Dacă bărbierul se bărbierește pe sine, ajungem la o contradicției, căci bărbierul îi bărbierește doar pe cei care nu se bărbieresc singuri;
• Dacă bărbierul nu se bărbierește pe sine, atunci este unul dintre cei care nu se bărbieresc singuri, deci trebuie să fie bărbierit de bărbier, dar nu
poate, pentru că dacă se bărbierește pe sine, intră în contradicție cu regula, și anume el nu-i poate bărbieri decât pe cei care nu se bărbieresc
singuri.

2. Paradoxul crocodilului:
Să ne imaginăm o situație în care un crocodil a capturat copilul unui om de pe malul unui râu. Crocodilul este, desigur, neobișnuit, pentru că pe
lângă faptul că poate vorbi, este și un subtil logician și un animal care-și ține cuvântul dat!
Omul se roagă de crocodil să-i dea copilul înapoi, iar crocodilul îi răspunde: „Ți-l dau înapoi doar cu o condiție: dacă-mi spui corect ce voi face
cu el”.Omul se gândește un pic și apoi răspunde: „Nu-mi vei da înapoi copilul!”.
Pare că și-a pierdut speranța, dar, în fapt, omul tocmai l-a pus pe crocodil într-o situație încurcată rău.
Ce va face acum crocodilul? Căci și dacă-i dă copilul, și dacă nu-i dă copilul omului, nu se poate ține de promisiunea făcută.
• Dacă-i dă copilul înapoi omului, înseamnă că omul nu a ghicit, căci a spus că nu va primi copilul, iar consecința este că, în fapt, crocodilul nu
trebuie să returneze copilul.
• Dacă nu-i dă copilul înapoi, înseamnă că omul a ghicit, deci trebuie să-i dea copilul înapoi. Iar dacă i-l dă, revenim la punctul anterior :)
3. Paradoxul canibalilor:
Un tânăr aventurier a fost luat prizonier de un grup de canibali dintr-un trib izolat de pe o insulă din
Oceanul Pacific. Nu foarte înfometați, canibalii s-au gândit să se joace un pic cu prizonierul lor și i-au pus
următoarea condiţie: dacă tânărul va ghici ce vor face cu el, îl vor fierbe de viu, iar dacă nu va ghici, îl vor
face la jar de viu.
Tânărul s-a gândit un pic și a răspuns: „mă veți face la jar de viu”.
Ce vor face canibalii?
• Dacă îl vor face la jar pe prizonier, înseamnă că acesta a ghicit ce vor face cu el şi, așadar, trebuie să-l
fiarbă (așa a fost enunțul lor).
• Dacă îl vor fierbe pe tânăr, atunci înseamnă că acesta nu a ghicit şi deci trebuie să-l facă la jar.
 4. Sofisme
Sofismul este un argument gresit intentionat cu scopul de a-I convinge pe ceilalti ca avem dreptate.
Ecemple de sofisme:

1. Cerul e albastru, zapada e alba, deci pamintul e rotund.

Nici o legatura intre partile A implica B. Scopul unor asemenea afirmatii e de obicei de a ridiculiza interlocutorul.

2. Cum poti sa crezi un ateu cand afirma ca e o persoana morala?

Iar nici o legatura intre calitatea unuia si lucruri irelevante de natura acesteia. Se incearca doar discreditarea generala si totala a celuilalt.

3. Omul acesta a trecut prin suferinte teribile. Trebuie crezut cand afirma ca pamantul e cubic!

Folosirea emotiei pt a convinge asupra a orice altceva.

4. Dumnezeu ne-a creat dupa chipul sau, asa scrie in biblia SFANTA! Care gandeste altfel e un pacatos.

Folosirea fortei (ca argument aici: dogma) ca mijloc de presiune.

5. Cum poti spune ca un automobil poate sa ucida, din moment ce tu insuti conduci unul?

Se pretinde ca revendicatiile unuia ar fi false ca-s inconsistente cu ceea ce el insusi face.

 5.Flimul “Fracture”
Ted Crawford (Anthony Hopkins), un inginer de succes, plănuiește să își ucidă soția, când află că
aceasta are o aventură. O împușcă, dar aceasta nu moare, ci intră în comă. La sosirea detectivului la
locul crimei, își recunoaște imediat fapta, iar detectivul descoperă că victima este chiar amanta lui.
Willy Beachum (Ryan Gosling), procurorul însărcinat cu acest caz, crede că are o misiune facilă, însă
Ted, care alege să se reprezinte singur în instanță, se dovedește un personaj extrem de complicat.
 6. Logicianul roman Nae Ionescu

Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890. Urmează studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul
socialist și îl cunoaște pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism național.
Termină studiile medii la alt liceu. Își continuă studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie.
În anul 1912 este numit profesor la Liceul Matei Basarab din București. După o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, în toamna
anului 1913, după logodna cu Elena-Margareta Fotino, pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Revine în România și își satisface stagiul
militar la Brăila, iar pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă din nou în Germania, împreună cu soția, pentru
continuarea studiilor doctorale. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra,
de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naște la începutul anului 1917, iar cel de-al doilea, Răzvan, în luna iunie a anului 1918.
În 1919 își susține doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der
Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în țară în același an dedicându-se carierei didactice și jurnalistice. Convingerile și
apropierile sale de cercuri ostile sau alternative camarilei lui Carol II vor face să fie de mai multe ori arestat și închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila
sa de la Băneasa, în prezența Cellei Delavrancea.
Este cunoscut și pentru legăturile sale intime cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (ulterior soția muzicianului
George Enescu), Elena Popovici-Lupa și pianista Cella Delavrancea.
Biografia sa este legată, printre altele, de casa construită la Băneasa (proprietate construită cu ajutorul financiar al bunului său prieten, industriașul Nicolae
Malaxa). După moartea lui Nae Ionescu, vila de la Băneasa a fost confiscată și a servit ca reședință de protocol a lui Ion Antonescu.
Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la Noua Revistă Română, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici.
În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav
Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan Nenițescu, Emanoil Bucuța, Cora Irineu, Mircea Florian.
În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranziență a conceptelor matematice, pentru care obține Premiul de filosofie matematică,
în anul 1923.
Din mai 1926 N. Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat și grupul de talente adunate în jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail
Sebastian, Emil Cioran etc.
A semnat, sub diferite pseudonime, atât în ziarul Cuvântul, cât și în alte periodice în care a scris pe perioada celor patru ani de suspendare a acestuia (1934-
1938).
 Volume:

Roza vânturilor în 1937, o culegere de articole gazetărești strânse din inițiativa lui Mircea Eliade, care
a și prefațat-o. Este singura carte publicată în timpul vieții (republicată în ediție anastatică la Ed. Roza
Vînturilor, 1990).
Corespondența de dragoste (epistolar cu Elena-Margareta Fotino), 2 volume, Ed. Anastasia,
București, 1997.
Curs de istorie a logicii, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1993.
Curs de metafizică, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1995.
Curs de filosofie a religiei. 1924 - 1925, ediție îngrijită de Marin Diaconu, prefață de Nicolae Tatu,
postfață de Mircea Vulcănescu, Editura Eminescu, 1998. Pe lângă alte numeroase ediții, mai ales ale
unor cursuri universitare, operele lui Nae Ionescu au fost strânse într-o ediție completă (20 de volume) și
în colecția de „Opere fundamentale” (trei volume) a Academiei Române:
Nae Ionescu, Opere, vol. I-XV, ediție îngrijită de Marin Diaconu și Dora Mezdrea (la editurile Crater,
Istros, Muzeul Literaturii Române), 1999-2018.
Nae Ionescu, Opere, vol. I-III, ediție îngrijită de Marin Diaconu și Dora Mezdrea, postfață de Eugen
Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2020 (volumele I și II conțin Cursuri
universitare, iar vol. III studii, prefețe și o selecție de articole și cronici).
 7.Jocurile pe calculator
Jocurile pe calculator ajuta la dezvoltarea aptitudinilor pentru logica. Cele de strategie dezvolta
gandirea, miscarile pe care le vei face si studierea miscarilor adversarului.
Acele jocuri in care orice decizie pe care o iei influenteaza viitorul jocului, dezvolta luarea de decizii
corecte, gandirea rapida si interpretarea diferitelor probleme.
Jocurile cu povesti ajuta la dezvoltarea gandirii critece, la intelegerea actiunii, sustinerea unei
intamplari printr-un argument.