CURS III

1.Termeni pentru sistemul tegumentar

Învelișul corpului are 5 componente:

1. pielea sau tegument,
2. unghiile,
3. părul,
4. glandele sudoripare,
5. glandele sebacee.
Funcțiile sistemului tegumentar sunt:
• de protecție împotriva agentilor fizici sau
chimici externi,
• de protecție împotriva microorganismelor,
• protejează corpul de vătămare,
• menține temperatura corpului constantă,
• rol senzorial datorită prezenței receptorilor
nervosi.
 Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-vascular care
acoperă corpul în întregime şi care se continuă cu
semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale.

Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea cutanată: 4 mm

la palme şi plante, şi între 0,2-0,5 mm la pleoape. De asemenea
grosimea pielii variază cu sexul şi vârsta, fiind mai subţire la
femei, copii şi bătrâni. Pielea este foarte elastică având o
rezistenţă mare, o fâşie de 2-3 mm lăţime suportând o greutate
de 2 kg. Culoarea pielii este în funcţie de bogăţia în pigment
melanic şi de vascularizaţie, variind după regiune şi vârstă.

Suprafaţa pielii, evaluată la aproximativ 1,5-2 m2, este

catifelată, cu sebum şi usor umedă.
Pielea cuprinde trei straturi suprapuse:
a) Epiderm – la suprafața,
b) Derm – țesutul conjunctiv cu rol de susținere și nutriție,
c) Hipoderm – format din țesut conjunctiv și adipos,

Exemple de familii de cuvinte:

• dermo- , dermato- = derma(piele): dermatolog, dermatita
(inflamația pielii)
• cutaneo – lat. cutis = piele: cutanat, subcutanat, per cutan
(prin piele).
• Epidermul contine:
• melanocite – celulele responsabile de culoarea
pielii ce produc melanină.
• Dermul conține:
• glande sebacee- ce secretă sebum,
• glande sudoripare – produc transpirația.
Termeni simptomatici – sistem tegumentar:
• Leziune – zonă de țesut lezată,
A.Leziuni primare:
• Leziuni plate, nepalpabile, ce produc shimbări de
culoare:
– Macula – zona de/colorată mai mică de 1cm,
– Pată– zona de/colorată pe piele mai mare de 1cm
(vitiligo)
• Leziuni palpabile, mase solide:
– Papulă – excrescență solidă de până la 0,5cm (alunițe),
– Placă - excrescență solidă mai mare de 1 cm (in
suprafata),
– Nodul - excrescență solidă cu extindere profundă în
epiderm de până la 1 cm,
– Tumoră – proliferare de celule, de consistență solidă
mai mare de 1-2cm,
– Placă urticariană – leziuni maculo-papulare
pruriginoase.
•Leziuni cutanate, formate prin acumularea de lichid
în interior:
– Vezicule – pungi mici de lichid
localizate în epiderm,
mai mici de 0,5cm,

– Bule sau flictene – colecții lichidiene

cutanate mai mari de 0,5cm,

– Pustula – ridicătură cutanată cu

conținut purulent.
 B. Leziuni secundare:
- eroziunea –leziune superficiala
umedă, dar nesângerândă,
cu pierderea stratului epidermic.

- ulcerația – rană sângerândă

interesand mai multe straturi ale
pielii sau mucoaselor,

- escoriația – leziune superficială

provocată de scărpinare/traumatism,
- fisură – ulcerație liniară pe piele,

- scuamă – fracțiuni mici de epiderm exfoliat

(mătreață),
- crustă – reziduu uscat de sânge sau puroi pe piele,

- cicatrice - țesut fibros format în urma unei răni,

- cheloid – cicatrice groasă,

neregulată,
- leziuni vasculare: 1.hemangiom , 2.telangiectazie,
3.peteșie, 3.purpură, 4.echimoză,

- tumori epidermice: nev, verucă.

 Termeni folosiți în simptomatologia generală a
tegumentului:
• Alopecie – căderea părului, localizata sau generalizata

• Hirsutism-cresterea parului in zone normal glabre (fara

par):femeia cu barba si mustata.
• Comedon – punct negru de sebum format prin obstrucția
unui canal al glandei sebacee,
• Erupție – apariția de leziuni pe piele,
• Eritem – înroșire a pielii,
• Prurit – mâncărime intr-o anumita zona,
• Urticarie – erupție cutanată cu pete roșii însoțite
de prurit tegumentar,
• Pigmentare – modificare de colorare: hipo, hiper
sau depigmentare
 Principalele clase de medicamente folosite în
tratamentul afectiunilor cutanate:
• Anestezic – substanță prin care se obține pierderea
temporară a sensibilității.
– Anestezic general – substanță ce provoacă somn și
suprimă senzația dureroasă.
– Anestezic local – substanță capabilă să suprime
temporar și reversibil sensibilitatea, într-o porțiune a
organismului.
• Antibacterian – subtanță ce distruge bacteriile,
• Antibiotic – substanțe capabile să împiedice
dezvoltarea bacteriilor,
• Antifungic – subtanță ce distruge ciupercile,
• Antihistaminic – subtanță ce neutralizează histamina.
• Antiinflamator – substanțe ce scad inflamația
• Antiparazitar – subtanță cu acțiune împotriva
paraziților,
• Antipruriginos – subtanță ce înlătură senzatia de
mâncărime,
• Antiseptic – subtanță bacteriostatică sau bactericidă
aplicabilă pe țesuturi vii, cu rol de distrugere a
infectiei.
 Termeni pentru sistemul locomotor

I. Sistemul osos:
Reprezintă totalitatea oaselor din corpul uman care se leagă între ele
prin articulații.
Funcțiile sistem osos:
• de susținere,
• de inserție a sistemului muscular,
• oasele conturează cavități (craniu, cutie toracică),
• rol de hematopoieză( producere de elemente figurate ale sangelui:
hematii, leucocite, trombocite)
• depozitare de Ca și fosfor.
Osul este format din: țesut osos compact (osul cortical), țesut osos
spongios (osul trabecular.)
Tipuri de oase:
• Oase lungi – humerus, radius, femur,

• Oase scurte – oasele carpiene sau tarsiene,

• Oase late – craniu,

• Oase neregulate – oasele feței,

• Oase sesamoide sunt de mici dimensiuni, ovale,

asezate intr-un tendon si gliseaza pe suprafata unui alt os .
• Cel mai mare sesamoid este patela(rotula).
Segmentele unui os:
•Epifiza – extemitățile osului,
•Diafiza – parfea medie, alungită, a osului,
•Metafiza – porțiunea de legatura între epifiză și diafiză,

•Structura unui os:

•Periost – membrană alb-sidefie ce înconjoară osul în regiunea
diafizo-epifizară;
•Tesut osos- compact si spongios;
•Endost – membrana ce înconjoară cavitatea medulară a
oaselor lungi și traveele țesutului osos spongios;
•Canal medular,
• Măduva osoasă,
II. Termeni pentru sistemul muscular
Sistemul muscular-reprezintă totalitatea mușchilor din corp si
reprezinta partea activa a sistemului locomotor. Prin contracție,
mușchiul acționează oasele, ridicând corpul.
În functie de localizare, mușchii se clasifică în:
1. mușchi scheletici – mușchi striați
2. mușchiul cardiac – miocardul,
3. mușchi viscerali – netezi.

500 muschi scheletici

40% din greutatea corpului
Termeni folosiți în anatomia articulațiilor și a
mușchilor
• Articulația – ansamblul elementelor prin care două oase vecine se
leagă între ele, impreuna si cu alte structuri: capsula, ligamentele,
cartilajul permitand astfel miscarea oaselor;
• Discul intervertebral – structura anatomica circulară si plata,
constituita din tesut cartilaginos, ce reuneste vertebrele avand rol
de amortizor.
• Ligament – bandă de țesut fibros ce fixează componentele unei
articulații,
• Tendon-tesut fibros prin care un muschi se prinde de un os.
• Membrană sinovială – membrană ce tapetează interiorul
articulațiilor mobile,
• Lichid sinovial – lubrifiantul suprafețelor articulare,
• Inserție – zona de atașare a unei structuri anatomice pe alta,
• Bursa seroasa –saculet plin cu lichid , delimitat printr-o membrana
similara membranei sinoviale , cu rol in favorizarea alunecarii unui
muschi sau unui tendon pe un os.
 Termeni simptomatici:
• Artralgie – durere articulară,
• Atrofie – diminuarea accentuata pana la disparitia
volumului unui organ,
• Flasc - moale
• Hiper, hipo-trofie – creșterea/ scaderea volumului unui
organ,
• Hiper, hipo-tonie – cresterea/scăderea excitabilității
nervoase, sau a tonicității musculare,
• Mialgie – durere musculară,
• Spasm – contracție involuntară, bruscă,
 Termeni de diagnostic ai sistemului osteo-
articular:
• Anchiloză – dimiunuarea sau suprimarea totală a
mobilitatii unei articulații,
• Artrită – inflamație articulară
• Necroză osoasă – moartea țesutului osos prin
întreruperea aportului sangvin,
• Bursită – inflamația bursei,
• Fractură – întreruperea continuității unui os.
• Hernie de disc – proeminarea discului intervertebral în
afara limitelor anatomice normale,
• Osteoporoză – scăderea densității osoase.
• Deformări ale coloanei vertebrale:
• Cifoză – curbarea antero-posterioară a coloanei vertebrale,
• Lordoză – convexitate anterioară cervicală sau lombară,
• Scolioză – deviere laterală a coloanei (coloana in S)
• Luxație – deplasarea a două extremități osoase ale unei
articulații, cu pierderea rapoartelor anatomice corecte.
 Termeni pentru testele de diagnostic și proceduri
• Elecromiograma – înregistrarea grafică a activității electrice a
mușchilor.
• Rezonanta magnetica(IRM )– tehnică imagistică neiradianta, ce
folosește câmp magnetic, utila pentru examinarea oaselor, articulatiilor, nervi,
muschi, craniu.

• Scintigrafia - tehnică imagistică ce folosește izotop radioactiv ingerat

sau injectat,
• Radiografia – imagine cu raze X,
• Computer tomografia(CT) – scanare cu raze X din foarte multe
unghiuri prelucrate ulterior de un soft,

• Ecografia foloseste ultrasunete, neiradianta, utila pentru mușchi,

ligamente, tendoane, articulații, dar are valoare mai mica decat IRM si CT.
 Termeni chirurgicali – sistem locomotor
• Amputație – tăierea parțială sau
totală a unui membru,
• Artrocenteza – puncție
pentru aspirație într-o
articulație,

• Artroplastie – reconstrucția
articulației,
• Grefă de os – transplantul unei bucăți de os,
• Mioplastie – reparația chirurgicala a unui mușchi.

Termeni terapeutici – sistem locomotor

• Orteză –dispozitive medicale folosite pentru
menținerea poziției osoase,
• Proteză – dispozitiv ce are ca scop înlocuirea sau
imbunatatirea functiei unei parti a corpului
(proteza articulară, auditiva, dentara).
Clase de medicamente utilizate în terapia
aparatului locomotor:
– Analgezice – substanțe ce atenuează sau suprimă
durerea prin acțiune centrală,
– Antiinflamatoare –medicamente ce se opun
inflamației,
– Antipiretice – scad febra,
– Miorelaxant (decontracturant)- provoacă relaxarea
musculaturii striate.