TERMINOLOGIE MEDICALA

CURS I
 I.Definiție:

• Terminologia medicală și farmaceutică este știința

care care studiază noțiunile elementare privind
cunoasterea limbajului medical și farmaceutic
specific, modern, folosit în domeniul îngrijirii
sănătății umane.
Obiectivele pricipale ce trebuie atinse de student:

• Să descrie originea limbajului medical și farmaceutic;

• Să analizele părțile componente ale termenilor medicali;
• Să poată folosi sufixe și prefixe pentru a putea construi termeni
medicali corecți;
• Să cunoască pronunțarea și ortografierea terminologiei medicale;
• Să identifice reperele anatomice la care se referă la un termen
medical ;
• Să poată identifica cu ușurință termenii comuni ce se referă la
simptome, diagnostice, teste de diagnostic, proceduri și
pricipalele clase de medicamente utilizate în practică.
 II. Evoluția terminologiei medicale

• Terminologia medicala a evoluat o data dezvoltarea

medicamentului. Medicamentele au apărut odată cu
omenirea, la inceputuri utilizandu-se diverse materii naturale-
minerale, vegetale, animale.
• Profesia empirică medicală și farmaceutică era exercitată de o
singura persoană (fără a face distinție între cel care prepară
remediul și cel care îl prescrie). Nu se știe cu exactitate care
medicină este mai veche: egipteană, chineză sau
mesopotamiană.
• Cel mai vechi document medical și farmacologic datează de
aproximativ 5000 de ani, fiind descoperit în Babilon
(Mesopotamia antică), sub formă unor tăblițe de lut cu scriere
cuneiformă. Acestea cuprindeau cele mai cunoscute leacuri,
fără a preciza pentru ce boli erau folosite.
• Pen-Tsao, prima lucrare apărută în China în care sunt
prezentate date elementare ale actului farmaceutic (alegerea și
recoltarea plantelor medicinale, utilizarea lor, forme
farmaceutice diverse, informații despre accupunctură și
anestezie generală).
• La vechii greci medicina era divinizată; Apollo, zeul soarelui și al
medicinei și fiul său Asclepios erau divinizați în temple.
• Treptat medicina se laicizează și în secolul al V- lea î.Hr. filozofi
ca Platon, Socrate și Aristotel discutau în piețele publice despre
arta medicală. Medicii laici se grupează în “școli medicale”, fiind
numiți asclepiazi în cinstea lui Asclepios (patronul medicinei).
• In Grecia antica Hipocrate este considerat părintele medicinei.
Lui Hipocrate îi datorăm formarea primei terminologii medicale
coerente și desprinderea medicinei de magie și vrăjitorie.
 Un aspect deosebit de important îl reprezintă preocupările
etice și deontologice exprimate în “Jurământul lui Hipocrate” -se
deduce că medicina și farmacia erau practicate de aceeași
persoană.
Alături de medicii propriu-zisi, care-și preparau singuri
remediile, au existat și vindecători care practicau vindecarea
empirică
În greaca veche era folosit cuvântul pharmakon care deriva din
grecescul phero= a purta.
Tot din greaca veche mai provin și alți termeni:
– Bronhie de la bronkhos
– Diaframg de la diaphragma,
– Torace de la torax,
 Cel mai mare medic - farmacist al Antichității a fost Claudius
Galenus (130-210 d.Hr.) fondator al anatomiei si farmacologiei. S-a
nascut in Turcia si a murit la Roma.

După căderea Imperiului Roman, tradițiile medicale au fost

conservate în mănăstiri, unde monahii copiau rețetele vechi.
O contribuție însemnată la dezvoltarea științei medicale și
farmaceutice au avut-o limba arabă și alchimiștii. De la ei provin: zahăr,
sirop, alcali, elixir, kalium. Tot arabii au inventat aparatul de distilat și
distilarea, izolarea alcoolului etilic, aldehidele.

În Europa se deschide prima farmacie în Neapole în 1140, apoi la

Paris 1278, Basel 1250.
Odată cu apariția primelor farmacii, profesia de medic se separă de
cea de farmacist printr-o lege decretată în orașul Arles.

La București prima farmacie publică a fost înființată în anul 1740.

III. Componentele de bază ale termenilor medicali și farmaceutici

1. Rădăcina, sufixul și prefixul

• Cei mai importanți termeni medicali au 3 componente:
rădăcină, sufix și prefix.
• Fiecare termen este format prin combinarea cel puțin a
rădăcinii, care are la bază subiectul despre care se vorbește, și
a sufixului, partea finală care modifică și înțelesul esențial
rădăcinii.
• Prefixul este plasat la început termenului, numai când este
este necesar, pentru a se modifica rădăcina sau rădăcinile.
Exemple:
A. Termeni formați din două rădăcini fără sufix și prefix – în acest
caz este necesară o vocală de legătură, cel mai frecvent fiind
adăugată vocala “O”:
- Lipofil (definește afinitatea pentru grăsimi ale unei substanțe)=
lip (gr. grasime), fil (gr. phylos=prieten).
- Hidrofil (definește afinitatea pentru apă ale unei substanțe)=
hidro (gr. hidor = apă), fil (gr. phylos=prieten).

B. Termeni formați din prefix și rădăcină:

- Hiperfagie (definește boala care se manifestă prin ingestia unei
mari cantități de alimente)= hiper- prefix (hiper = mai mult), fagie-
rădăcină (gr. phagein= a mânca).
C. Termeni formați din prefix, rădăcină și sufix:
- Pericardită (definește inflamația pericardului)= peri - prefix (gr.
peri = în jurul), card – rădăcină (gr. kardia= inimă), ită - sufix (gr. ites=
inflamație).
- Hiperglicemie (definește creșterea peste valoarea normală a
concentrației de glucoză în sânge)= hiper - prefix (gr. hyper =
excesiv), glice – rădăcină (gr. glycos= dulce), mie - sufix (gr. haima=
sânge).
D.Termeni formați din rădăcină și sufix:
- rădăcina se termină cu o vocală și sufixul începe cu o consoană:
Hemostatic (acțiunea unei substanțe care favorizează hemostaza și
coagularea sângelui) = hemo– rădăcină (gr. haima= sânge ), static -
sufix (gr. staikos= care oprește).
- rădăcina se termină cu o vocală și sufixul începe cu o vocală:
Alcaloid (substanță organică de origine vegetală sau sintetică) =
alcalo– rădăcină (arabă. Al qalio= referire la alcaloid), id - sufix (gr.
eidos= asemănătoare).
 IV. Termeni care se referă la relația medic – farmacist – pacient

În țara noastră, ca rezultat al unor tradiții europene, monopolul

recunoscut în materie de sănătate revine: medicilor,
stomatologilor și farmacistilor și are ca scop ocrotirea sănătății,
prevenirea și tratarea bolilor.
 
Om – lat. homo, hominis, fr. l’homme este ființa superioară,
socială, caracterizată prin gândire, inteligență și limbaj articulat.
Omul este subiectul în deplină stare de sănătate. Daca aceasta se
modifică, omul devine pacient.
Pacient – lat. patiens (a suferi), este persoană bolnavă care se
găsește în tratamentul unui medic, sau persoana care se prezintă la
medic pentru un consult.
Boala – (slava veche: boli= durere) -este un ansamblu de
fenomene anormale organice sau functionale provocate de una
sau mai multe cauze endogene sau exogene, care pot fi însoțite de
modificări denumite patologice
• Maladia –lat. male habitus- care se află într-o stare rea,
afecțiune, boală .

• Medic – lat. medcus- este persoana care, pe baza studiilor

medicale atestate de o diplomă, practică medicina. Diploma de
medic trebuie să fie recunoscută în țara unde medicul exercită
dreptul de liberă practică.
 În Grecia antică, școala științifică de practică medicală și
farmaceutică aparținea medicilor-farmaciști numiți iatros; ea se
desfășura în localitate acestora, într-un spațiu numit iatreion
(oficină medicală), iar stocul de medicamente era păstrat într-un
spațiu special amenajat numit apothiki (cameră, depozit.)
Termenul iatros se menține și astăzi în urmatoarele denumiri:
- pediatru,
- pediatrie, gr. peidos= copil, iatreia= tratament, este ramura
medicinei care se ocupa de tratarea copiilor de la naștere până
la vârsta de 16 ani.
- cosmiatrie,
- iatrogen.
Cosmiatria – gr. kosmeticos= igiena pielii, iatria = tratament, este
știința perfecționării fizice a corpului uman, medicina estetică
(dermatologia estetică, neuroendocrinologia, geriatria preventivă,
chirurgia plastică) și morfologia estetică.
Iatrogen – gr. iatros+gennam= a produce – ceea ce rezultă din
activitatea medicului.
Efectele adverse iatrogene sunt efectele nedorite care apar
datorită prescrierii unui medicament în doze neadecvate.

Veche pictura grecească pe o vază, arătând

un medic (iatros) care sângerează un pacient
 Medicina – fr. Medicine:a îngriji, a vindeca- este știința
diagnosticului și a tratamentului.
Medicina este compusa din:
- științele fundamentale: anatomia, fiziologia, genetica,
histologia, imunologia, microbiologia;
- științele aplicate: patologia, terapia.
HIPOCRATE- părintele medicinei
Medicație – lat. medicatio – utilizarea sistemică a unuia sau mai
multor agenți terapeutici cu indicație bine determinată în scopul
ameliorării sau dispariției unui simptom, a unei disfuncții.
După ce pacientul s-a prezentat la medic, i s-a stabilit un
diagnostic și a primit o prescripție medicală, acesta vine la
farmacist care-și desfășoară activitatea într-o farmacie cu
circuit deschis (publică).
De la farmacist primește medicamentele prescrise și indicațiile
corespunzătoare de administrare.
Spital – locul principal în care se acordă îngrijiri medicale
pacientilor, pt. o perioada scurta/medie/lunga.
Policlinica – gr. polis= oraș + klinikos= referitor la pat –
instituția medicală cu servicii de specialitate pentru diagnostic
și tratament ambulator.
Farmacie - phero= a purta, ce a dat substantivele pharma,
pharmacon.
Inițial a însemnat “ceea ce poartă pământul, ca apoi să aibă
sensul de medicament.”

Farmacie in Grecia antică

Cuvântul farmacie are astăzi mai multe semnificații:

a. arta de a prepara medicamente,

b. a doua ramura a medicinei, cea care se ocupă cu alegerea,

asocierea, prepararea și eliberarea medicamentelor,
c. știința multidisciplinară complexă care are ca obiectiv studiul
preparării, controlul conservării, eliberării și evaluării terapeutice a
medicamentelor și ansamblului de date fizice, chimice, biologice
legate de acestea.

d. unitatea sanitară care prepară , depozitează și eliberează

medicamente, ca forme farmaceutice, produse igieno-medicale,
produse tehnico-medicale, dietetice, cosmetice si este locul unde
farmacistul are contact cu pacientul.
Farmacist – persoană titulară a unei diplome de farmacist, care-și
exercită profesia sa în oficina de farmacie, industria de
medicamente, în laborator (farmacist analist – cu specialitate:
biochimie, chimie sanitară, controlul medicamentului, toxicologie si
farmacist clinician).
 Tratament – ansamblul prescripțiilor medicale și igieno-
dietetice utilizate pentru vindecarea , ameliorarea sau scurtarea
duratei unei boli, sau a combaterii efectelor unei maladii.

Tratamentul poate fi:

• etiologic/ patogenic – acționează asupra cauzei,
• profilactic (preventiv) – are ca scop prevenirea bolii,
• simptomatic – se tratează simptomele unei boli,
• de substituție- furnizează substanșele fiziologice deficitare
organismului: vitamine, enzime, hormoni.

Terapie /terapeutic= se ocupă cu studiul mijloacelor de

ameliorare sau vindecare a bolilor sau a unor tulburări ale
organismului.
Remediu/ leac- orice mijloc ce poate fi utilizat în tratamentul curativ sau
paleativ al unei boli, sau în profilaxia unei boli.
Termenul este frecvent utilizat în homeopatie.

Clasificare:
1. remedii fizice: raze solare, , căldură, raze UV, ultrasunete, razele X,
curent electric de diferite tensiuni, tratamente balneo-terapeutice.
2.remedii psihice: sugestia, hipnotismul, training autogen (metoda de
relaxare profunda).
3. remedii chimice: medicamente
a.generale - pe cale orala sau injectabila,
b.locale (topice) – cale cutanata sau musculară
• Medicament – lat. - leac, otravă – este substanță sau amestec
de substanțe cu proprietăți curative, sau care poate fi
administrat pentru diagnosticul medical.

• Definiția OMS (Organizația Mondială a Sănătății)pentru

medicament= orice substanță sau asociere de substanțe care
modifică un proces fiziologic sau patologic, în beneficiul celui
care-l folosește.
• Drog – orice materie primă folosită pentru prepararea
medicamentelor magistrale, oficinale sau industriale.
• Stupefiant este sinonim cu drog în limbajul curent internațional
și reprezintă substanța ce produce o dependență fizică și/sau
psihică, și care poate genera toxicomanie.
 V. Termeni care se referă la organizarea farmaciei
Farmacia (gr. pharmakon= medicament, otravă)- unitatea
sanitară care are ca obiect de activitate:
• aprovizionarea cu materii prime, materiale de condiționare,
medicamente și produse parafarmaceutice,

• prepararea de medicamente magistrale și oficinale,

• Eliberarea prescripțiilor medicale și consilierea pacienților în

ceea ce privește doza, modul de administrare, posibilele
interacțiuni medicamentoase, inidcații și contraindicații.

• Urmărirea efectelor medicamentelor în timpul tratamentului

(farmaciile cu circuit închis).
 Parafarmacia- extensia actului farmaceutic prin eliberare
din farmacie de produse de înfrumusețare și igienă corporală,
articole dietetice, accesorii chirurgicale sau tehnico-medicale,
sau produse de uz veterinar.

Farmaciile se clasifică în două grupe:

I.Farmacii cu circuit deschis sau publice: elibereaza
medicamente la cererea pacientului sau pe bază de rețetă,
II. Farmacii cu circuit închis: farmaciile din spital sau din
policlinici – eliberarea medicamentelor se face pe bază de
condici (formula nozocomialis).
 Principalele componente ale farmaciei cu circuit deschis
sunt:
• Oficina,
• Camera de receptură,
• Laborator,
• Boxa sterilă,
• Depozit,
• Compartimentul pentru prepararea apei distilate,
• Camera de gardă (biroul farmacistului diriginte),
• Vestiar,
• Grup sanitar,
• Holuri de acces.
Farmacia cu circuit inchis, din spital- nu are oficină.

Oficina
VI. Termeni utilizati pt. criteriile de clasificare a medicamentelor
Criterii de clasificare:
I. In functie de modul de producere:
1.medicamente magistrale - medicamente care se prepară în
farmacie, pe bază de rețetă. Pentru preparare trebuie respectate
Regulile de bună practică farmaceutică.
2.medicamente oficinale – medicamente înscrise în
farmacopee. Au valabilitate mai mare decât magistralele (soluția de
Iod, soluția de camfor).
3.medicamente industriale – medicamentele fabricate
industrial
II. În funcție de toxicitate:
1.Medicamente sau substanțe anodine sau obișnuite –
substanță nepericuloasă
2.Medicamente sau substanțe puternic active, foarte active sau
eroice.
 3.Medicamente sau substanțe toxice, stupefiante sau
psihotrope- se pastrează la Venena, in dulap cu usi duble, sub cheie
tinuta de farmacist

• Toxicitate – substanțe cu acțiune farmacodinamică foarte

energică (otrăvuri puternice).
• Toxicomanie- stare de intoxicație periodică sau cronică generată
de consumul unui drog.
• Sevraj- privarea unui toxicoman de substanța care a generat
starea de dependență.
• Psihotrope- numite și psihoactive sunt substanțe care
accționează asupra funcțiilor și comportamentului psihic
(stimulator sau depresor).
III. În funcție de concepția terapeutică:
• Medicamente alopate – concepute după medicina clasică.
• Medicamente homeopate- preparate din materii de origine animala,
vegetala sau minerala. Nu au efecte adverse, nu dau dependenta, nu
sunt toxice
IV. Sistemul ATC- Anatomic, Terapeutic, Chimic- clasificarea este folosită
in Nomenclatorul de medicamente și produse biologice de uz uman:
• locul de acțiune – anatomic,
• tipul de acțiune al medicamentului – terapeutic,
• identitatea chimică a medicamentului- chimic
V. După modul de acțiune și eliberare:
- specialități medicale- se eliberează din farmacie numai pe baza de
rețetă.
- medicamente esențiale – raspund celor mai importante nevoi de
sanatate publica
- produse O.T.C. ( over the counter)– automedicație, se elibereaza fara
prescriptie medicala si trateaza afectiuni minore.
 VII. Termeni pentru materii prime farmaceutice

Un medicament este constituit din componente sau ingrediente

numite materii prime sau substanțe farmaceutice.
• Materie - realitatea obiectivă, cunoscută de om prin intermediul
senzațiilor.
• Substanță – element sau compus chimic cu structură organică.

Materiile prime din farmacie sunt:

• substanțe active - promedicamente,
• substanțe auxiliare - solvenți,
• materiale și articole de ambalare.
Doza- lat. dosis – defineste cantitatea de substanță ce provoacă un
efect farmacologic.

Pentru medicament se utilizează:

• Doza de atac,
• Doza eficace maximă DE,
• Doza eficace medie DE50,
• Doza eficace minima,
• Doza homeopatică,
• Doza de întreținere,
• Doza letala, letala medie DL50, letala minimă DLM,
• Doza terapeutică uzuală sau curativă.
 VIII. Abrevieri și simboluri

Sunt 5 denumiri pentru medicamente:

1.Denumirea chimică (DC) – cuprinde structura medicamentului.
2.Denumirea chimică internațională (DCI)- recomandata de OMS-
exprimată în latină,
3.Denumirea oficinală- denumirea din farmacopee
4.Denumire comercială sau înregistrată
5. Denumire generică- denumirea oficială a unui medicament fabricat,
după original, fără a fi protejat de brevet.