METODELE DE ASEZARE ALE EXPERIENȚELOR

Metodele de asezare ale experiențelor constau în sisteme de grupare a variantelor experimentale

pe suprafața de teren destinată experienței, cu respectarea restricțiilor convenite in cadrul
regulilor de asociere, in scopul minimizării acelei părți a erorii experimentale sistematice care
provine din neuniformitatea solului.

Metodele de așezare a experiențelor monofactoriale sunt:

1. Așezarea în blocuri ( așezate etajat, în linie sau dispersat)

2. Așezarea în pătrat latin
3. Așezarea în dreptunghi latin
4. Așezarea în grilaje.
Așezarea în blocuri ( așezate etajat, în linie sau dispersat)
Caracteristicile metodei sunt:
- blocul este o repetiție completă care cuprinde toate variantele studiate;
- numărul blocurilor (repetițiilor) este condiționat de neuniformitatea terenului de experimentare
si de precizia urmărită in obținerea rezultatelor. Obisnuit numărul blocurilor variază intre 3 si 6
fiind mai frecvent 4, fără insă a fi fix .
- asezarea variantelor in interiorul blocului este randomizată cu excepția primei repetiții unde
este sistematică.
- numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu si N.N. Săulescu, 1967) in cadrul
metodei este de pană la 12.
- atunci când neuniformitatea terenului variază în plan orizontal blocurile se așează etajat, atunci
când neuniformitatea terenului variază în plan vertical blocurile se așează în linie, atunci când
neuniformitățile sunt punctiforme sau au caracter zonal blocurile se așează dispersat.
Așezarea în pătrat latin
Caracteristicile metodei sunt:
-numărul variantelor este egal cu numărul repetițiilor ceea ce înseamnă că numărul de parcele
este un pătrat al numărului de repetiții: N = V2 = n2
- numărul maxim de variante este de 12, obișnuit folosindu-se 6-8 variante.
- parcelele sunt dispuse astfel ca blocul (așezat în plan orizontal) cât și coloana (așezată în plan
vertical) să reprezinte repetiții complete;
- creșterea numărului de variante este dificilă datorită creșterii în același timp a numărului de
repetiții;
- randomizarea se realizează simultan în bloc și în coloană;
- exactitatea experienței scade odată cu creșterea numărului de variante datorită creșterii erorilor
sistematice de experimentare datorită neuniformității solului. Avem dublu control asupra
neuniformităților terenului în plan orizontal în interiorul blocurilor și în plan vertical în interiorul
coloanelor.
Așezarea în dreptunghi latin - Mudra (1952)
Caracteristicile metodei sunt:
- numărul variantelor trebuie să fie divizibil atât cu numărul repetițiilor, cât și cu numărul
colanelor și al subcoloanelor;
-numărul coloanelor este egal cu numărul blocurilor (repetițiilor);
- o coloană poate fi alcătuită din două sau mai multe subcoloane;
- atunci când randomizăm poziția subcoloanelor în cadrul coloanei rămâne neschimbată;
- avem dublu control asupra neuniformităților terenului (în plan orizontal în interiorul blocului și
în plan vertical în interiorul coloanei).
- numărul maxim de variante recomandat este de 15-20.
Așezarea în grilaje
Caracteristicile metodei sunt:
Grilajele sunt asezări rezultate din fragmentarea blocurilor și suprapunerea
blocurilor incomplete, cu o concentrare în forme simetrice.
- numărul variantelor trebuie să fie un pătrat perfect (9,16, 25, 49, 64, 81, 121, 169 etc.);
- repetițiile sunt alcătuite din blocuri incomplete;
- trecerea de la o repetiție la alta se realizeză prin parcurgerea a două etape de balansare în prima
se schimbă poziția blocurilor între ele, în cea de-a doua se schimbă poziția coloanelor între ele;
- se folosește în experiențele de ameliorare, fiind o metodă de așezare în care avem dublu control
asupra neuniformităților terenurilor;
- dezavantajul metodei îl reprezintă numărul de variante.
Metodele de așezare a experiențelor polifactoriale sunt:
1. Așezarea în blocuri ( așezate etajat, în linie sau dispersat)
2. Așezarea în pătrat latin
3. Așezarea în dreptunghi latin
4. Așezarea în parcele subdivizate (split plot).
Nomenclatura experiențelor polifactoriale
5. Prezentarea factorilor:
- factorul A
- factorul B
2. Graduările factorilor:
- a1, a2, a3, a4, an;
- b1, b2, b3, b4, bn;
3. Prezentarea variantelor experimentale:
Toate combinațiile posibile de variante a 1b1, a1b2, a1b3, a1b4, a2b1, a2b2, a2b3, a2b4, a3b1, a3b2, a3b3,

a3b4, a4b1, a4b2, a4b3, a4b4 etc.

Așezarea în parcele subdivizate (split plot)
Caracteristicile metodei sunt:
- metoda constă în divizarea succesivă a blocului;
- blocul sau repetiția se împarte în numărul de graduări ale factorului A, rezultând parcela mare
(de ordinul I), parcela mare se împarte în numărul de graduări ale factorului B, rezultând parcela
mijlocie (de ordinul II), parcela mijlocie se împarte în numărul de graduări ale factorului C,
rezultând parcela mică (de ordinul III);
- în prima repetiție variantele se așează sistemic, în următoarele repetiții variantele se
randomizează astfel încât pe aceeași poziție să nu se găsească de două ori aceeași variantă;