Ariciul este un animal cu un corp rotund

şi picioare scurte. Spatele acestuia este acoperit

cu multe ace, dar burta este pufoasă şi moale.
Culoarea blăniţei care o acoperă este albă.
Ariciul are corpul acoperit cu culori inchise,
gri,negru sau maroniu,iar ţepii au culoarea maro
închis cu alb.

Aricii se găsesc în Africa, Europa şi Asia

în regiuni călduroase dar au şi capacitatea de
hibernare, ascunzându-se în frunze dacă
temperatura scade prea mult.
În general nu depăşeşte o arie mica de exploatare
din apropierea culcuşului.
 Are mărimea aproximativ cât a unui iepure şi
cântăreşte între 0,9 - 1,4 kg.
Ariciul trăieşte singur şi naste între 1 şi 4 pui.
Puii ariciului se nasc cu ţepii chiar sub piele,
aceştia începând să apară în 24 de ore de la
naştere.
Ariciul îşi caută hrana numai noaptea.
Fiind foarte rezistent la toxine, poate consuma
o serie de insecte toxice care pentru om ar fi
dăunatoare: viespi, cărăbusi, albine şi şerpi veninoşi,
ouă de păsări, broaşte şi viermi.
Astfel are un rol important în meţinerea controlului
asupra înmulţirii acestora.

Pentru a se apăra de prădători ariciul se foloseşte

de un muşchi lung de-a lungul stomacului care îi
dă aspectul unui ghem ţepos, acoperit în totalitate de ţepi,
putând să se facă sul, descurajând astfel orice
tentativă de atac asupra lui.
 Ariciul
de O. Cazimir
Aseară, prin grădina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici, —
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe sub gutui,
Şi toţi au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare, —
Ca o perniţă sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai şi cleşte,
Dar el tăcea, săracul, ca un peşte,
Şi doar fiori de groază, când şi când,
Treceau pe trupuşorul lui plăpând...
Un ghem de spini, ostil şi speriat?
O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe:
Cum sug ei oare, fără să se -nţepe
În ghimpii lui?...
Când a simţit că-i singur doar cu mine
Şi nici un duşman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de sub el
Un bot timid şi mic, ca de căţel,
Şi cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate, —
Pe sub petunii grele de parfum,
Atras de noapte şi singurătate
Şi-a căutat încet-încet de drum...
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe sub poiată...
Şi nu l-am mai văzut deloc, de-atunci...
 Ghicitori

Multe ace, pe el are,

Când se strânge-i ca o minge,
Botic mic, patru picioare, Ghicitoarea stiu că-ti place.
Dacă-l prinzi în mână-mpunge! Ce-i ca un burduf de ace ?
Ca un pepene cu tepi ?
Ia gîndeste-te. Pricepi ?
Si raspunde-n doi, trei -timpi,
Cine are mii de ghimpi ?
Cui îi ustură soriciul?
Ghemul ăsta plin de ace N-ai ghicit că e ariciul ?
A ieşit dintr-un tufiş
Fuge-ncolo şi încoace
Prin trifoi şi prin măcriş
Are zeci de ace groase
Plin cum e de mărăcini Dar nu ţese nici nu coase
Parcă-i minge cu ciulini
De-l atingi, te-nţepi şi ghici
Cum îl cheamă pe … (arici!)
Dacă vrei să colorezi
Dacă vrei să realizezi un astfel de aricel,
ai nevoie de:

 plastilina albă, gri;

 paste făinoase
Periniţă de ace