Patrimoniul 

imaterial al
Frantei

•Realizat de:
•-Bastet Rares
•-Comanescu Luca
•-Gimbir Claudiu
•-Ionita Sara
-Mihalache Luca
-Stoica Iris
Istoria Patrimoniului Imaterial UNESCO

UNESCO a întocmit o listă a Patrimoniului Cultural Imaterial cu scopul de a asigura o mai bună protecție unor
elemente culturale imateriale din toată lumea și de a promova înțelegerea semnificației lor. Această listă este
publicată de Comisia Interguvernamentală pentru păstrarea Patrimoniului Cultural Imaterial, iar membrii
acesteia sunt aleși de statele membre întrunite în Adunarea Generală a ONU. Printr-un compendiu al diferitelor
comori orale și imateriale ale omenirii, programul încearcă să atragă atenția asupra importanței conservării
patrimoniului imaterial, pe care UNESCO l-a identificat drept componentă esențială și depozitar de diversitate
culturală și expresie creativă.
Lista a fost înființată în 2008 când a intrat în vigoare Convenția pentru Conservarea Patrimoniului Cultural
Imaterial din 2003.
În 2010, programul era alcătuit din două liste. Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al
Omenirii este cea mai lungă și cuprinde „practici și expresii [care] ajută la demonstrarea diversității acestui
patrimoniu și promovează înțelegerea importanței sale”. Lista Patrimoniului Cultural Imaterial care Are
Nevoie de Conservare Urgentă este mai scurtă și cuprinde acele elemente culturale pe care țările și
comunitățile implicate le consideră a fi într-o situație ce impune măsuri urgente pentru a le menține în viață.
În 2013, în această din urmă listă erau înscrise patru elemente, ceea ce ajută statele membre să mobilizeze
cooperarea și asistența internațională pentru a asigura transmiterea acesui patrimoniu prin participarea
comunităților implicate. Astăzi, această listă cuprinde 35 de elemente. Lista totală cuprine 281 de elemente.
 •Bucătăria franceză reprezintă totalitatea stilurilor culinare
dezvoltate de-a lungul timpului pe teritoriul Franței, urmând
tradiția locală, dar acceptând și influențe din coloniile fostului
Imperiu. Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma
schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut
dezvoltarea unor banchete somptuoase cu alimente extrem de
condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei
aristocrații, unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel.

Gastrono Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au

modificat prin viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François
La Varenne și a bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-
mia frant Antoine Carême care au început utilizarea sistematică
a mirodeniilor și a ierburilor aromatice. Bucătăria franceză a
fost codificată în secolul al XX-lea de către Auguste Escoffier
uzesca această culegere devenind un punct de referință în bucătăria
modernă, ceea ce este cunoscut astăzi ca haute cuisine (în fr.
grande cuisine), reprezentând azi nu numai un obicei alimentar,
dar și un model cultural. Escoffier nu a reușit însă să cuprindă
toate aspectele și complexitatea preparatelor de pe întreg
teritoriul Franței o mare parte din caracterul regional, care poate
fi găsit în provinciile franceze rămânând în afara codului său. 
Dezvoltarea turismului culinar și influența G
hidului Michelin
au contribuit la orientarea consumatorilor și c
ătre mâncărurile regionale fie ele din mediu b
urghez, fie din mediul țărănesc de pe
tot teritoriul țării. În unele zone tradițiile regi
onale sunt foarte puternice, precum în sud-
vest unde bucătăria gasconă este predominant
ă. Aceiași situație este și în restul Franței und
e diferite stiluri de gătit sunt practicate și exi
stă multe tradiții regionale, ceea ce face difici
l să se vorbească de bucătăria franceză ca un
tot unitar. Există multe feluri de mâncare regi
onale, care s-au dezvoltat și au ajuns să fie
(re)cunoscute la nivel național.
Multe feluri de mâncare cunoscute, în întreag
a țară, au unele variații de la
o regiune la alta.
Multe produse agricole, precum brânzeturile, vinul sau diverse
preparate din
carne, ocupă un loc de excepție în bucătăria franceză, având nenumă
rate varietăți regionale,
care poartă calificativul de produse agricole biologice sau au denumir
i protejate sub etichetele: denumire de origine controlată sau indicaț
ie geografică protejată.
Multe produse agricole, precum brânzeturile, vinul sau diverse
preparate din
carne, ocupă un loc de excepție în bucătăria franceză, având nenumă
rate varietăți regionale,
care poartă calificativul de produse agricole biologice sau au denumir
i protejate sub etichetele: denumire de origine controlată sau indicaț
ie geografică protejată.
 Povestea Carnavalului de Granville se îndreaptă
spre moștenirea maritimă a orașului. În fiecare an
în jurul lui Mardi Gras, pescarul local va pleca din
portul Grand Banks din Newfoundland, în largul
coastei Canadei, pentru a pescui cod. O petrecere
de adio a fost aruncată ca o ultimă ura înainte de a
porni în călătoria lor curajoasă peste Atlantic.

Carnavalul de
Primul Carnaval de Granville, organizat oficial, a
avut loc pe 7 februarie 1875. Festivalul atrage
anual peste 100.000 de spectatori într-un oraș al

la cărui număr este de peste 13.000 de locuitori.

Granville(istor Povestea Carnavalului de Granville se îndreaptă

spre moștenirea maritimă a orașului. În fiecare an

ie) în jurul lui Mardi Gras, pescarul local va pleca din

portul Grand Banks din Newfoundland, în largul
coastei Canadei, pentru a pescui cod. O petrecere
de adio a fost aruncată ca o ultimă ura înainte de a
porni în călătoria lor curajoasă peste Atlantic.
Primul Carnaval de Granville, organizat oficial, a
avut loc pe 7 februarie 1875. Festivalul atrage
anual peste 100.000 de spectatori într-un oraș al
cărui număr este de peste 13.000 de locuitori.
 Festivitățileîncep în seara de vineri, înaintea lui Mardi
Gras, cu un concert de deschidere, iar primarul din Granville
prezintă "Regele Carnaval", o figură de hârtie-mâché care
servește drept mascot pentru zilele următoare. Următoarea
zi este parada copiilor, unde copiii mici au șansa de a
sărbători marșând pe străzi, în timp ce regele de carnaval,
cocoțat pe carul său, se alătură. Duminica este o altă paradă,
de data aceasta constituită din fanfară, locuitori care poartă
costume și floaturile menționate anterior. Vine luni este
Carnavalul de la balul Carnavaliers unde organizatorii se întâlnesc pentru o
minge și sărbători rezultatul eforturilor lor.

Granville(organi Conform marți, ziua finală, văd multe ritualuri care încheie
zare) evenimentul. Regele Carnavalul se confruntă cu soarta sa și
este incinerat pe apă de port, urmat de o bătălie de confetti
în Cours Jonville, piața principală a orașului Granville. Seara
finală este cunoscută sub numele de "noaptea intrigilor";
prizonieri mascați de carnaval își fac drumul prin străzi și
baruri pentru a le spune glume, pentru a împărtăși bârfe sau
pentru a se dezbate cu concetățenii lor. Aceste intrigi
servesc ca un fel de libertate pentru discursul public, unde,
pe deplin costumat, oamenii se simt liberi să-și elibereze
nemulțumirile.
Imagini
Carnavalul de
la Granville
Cunostintele legate de parfum in Pays de Grasse

-Capitala mondiala a parfumurilor se afla pe deal,la 20 de km deasupra

Cannesului,denumita Grasse(De aici provine si ,,Pays de
Grasse,,).Muzeul International de Parfumerie, dar si fabricile
Ragonard, Molinard și Galimard isi dezvaluiesc secretele si misterele
aici.De asemenea,in Grasse se nasc si cei mai iscusiti parfumieri.
-De pe străzile înguste ale centrului său vechi, clădirile din al
șaptesprezecelea și al optsprezecelea secol se învecinează cu conace
elegante, bucurându-se de niște gradini secrete uluitoare.Sa nu
uitam,aici se organizeaza si expozitii despre arta si istoria
parfumeriei,pline de vizitatorii.

Istoria parfumeriei din Grasse

-Surprinzator,in Evul Mediu parfumurile din Grasse erau
folosite pentru bronzarea pielii. Pentru a remedia mirosul
puternic al pieilor, tăbăcătorul local Galimard a avut ideea
de a crea mănuși în piele parfumată. El a oferit o pereche
Ecaterinei de Medici, care a fost imediat sedusă.
-Această nouă modă s-a răspândit la Curtea Regală și apoi
în întreaga societate înaltă. Comenzile s-au revărsat,
încurajând transformarea tăbăcăriilor în producători de
mănuși de parfum.
Florile rare ale țării cu iarbă - lavandă, mirt, trandafir,
floare de portocal, mimoză și mai ales iasomie - "floarea
mitică" a orașului - au devenit comorile locale. De la
producția Branduri importante precum Chanel au, de
asemenea, propriile plantații de trandafiri și iasomie în
Pays de Grasse, dedicate exclusiv fabricării sucurilor lor.

Oricum ar fi, Grasse, un oraș al florilor tăbăcării și

parfumate, este dedicat fără rezerve fabricării pieilor
parfumate,dar si a parfumurilor. Cererea tot mai mare
pentru aceste produse, stimulată local de importanta
facultatii de farmacie din Montpellier, contribuie astfel la
dezvoltarea și prosperitatea locului.