Capitolul 6

Evenimente,tradiții,,obiceiuri,gastronomia locală

Franţa se numără printre ţările bine-cunoscute în lume datorită vieţii culturale complexe a
locuitorilor lor. Pasiunea pentru cultură a francezilor îşi are originea, printre altele, în tradiţiile şi
istoria îndelungată a ţării, reflectate într-o serie de sărbători şi evenimente importante la care participă
cu mare bucurie. Un alt motiv este şi numărul mare de turişti care vizitează Franţa şi pentru care se
organizează diferite distracţii. Această țară are 11 zile de sărbătoare legale în care nu se lucrează în
instituțiile de stat dar și în majoritatea societăților comerciale. Cele mai multe magazine sunt închise,
deschise rămânând unele restaurante și baruri. Diferența față de România este că francezii au mai
puține zile libere de Crăciun și Paște. De asemenea,dacă ziua liberă cade la început sau la sfârșit de
săptămână, Parisul arată în weekend ca un oraș părăsit. Foarte mulți locuitori profită de aceste zile
pentru a ieși din capitală și a petrece într-un cadru destins de vacanță.

Anul Nou

În Franța,Revelionul nu s-a sărbătorit mereu pe data de 1 ianuarie,ci a variat de-a lungul

secolelor,astfel încât,în timpul regilor capețieni Anul Nou se sărbătorea de Paște. Cel care armonizat
celebrarea sărbătorilor în ordinea actuală este Charles al-XI-lea.
 De Anul Nou,în Franța se dau conuri cu bomboane sau bani la copii de fiecare dată când prietenii
sau membrii familiei se vizitează între ei,întrucât Anul Nou este un prilej de a vizita rudele și prietenii
pentru a le ura un ”bonne année ” (un an nou fericit).

Paștele

Paștele în Franța înglobează mai multe celebrări,strâns legate una de cealaltă,începând cu câteva
săptămâni înainte cu Mardi Gras (Marțea Grasă) și continuând cu Miercurea Cenușii, Joia Mare,
Vinerea Paștelui, Duminica de Paște și Învierea.
În general,francezii obișnuiesc să petreacă Paștele în familie,la o masă bogată ce include și
tradiționalele ouă,dar își pot oferi și o scurtă vacanță, neuitând însă, să meargă la Sfânta Liturghie cel
puțin o dată după duminica de Paști.
Marțea Grasă este celebrată în ultima zi dinaintea Postului Mare,prima zi a acestuia fiind numită
Miercurea Cenușii. Întrucât urmează o perioadă de înfrânare și ascetism, Mardi Gras este caracterizată
de un exces de satisfacere a plăcerilor lumești și culminează cu Carnavalul de la Nice,care durează
aproximativ două săptămâni și reprezintă o revărsare exuberantă de muzică și dans
Potrivit unei tradiții începute în secolul al-XII-lea,în fiecare an,începând cu Joia Mare,clopotele
bisericilor din orașele și satele franceze amuțesc,în semn de respect față de moartea lui Iisus pe cruce.
Această tradiție se numește ” Les Cloches Volants”- Clopotele zburătoare și conform legendei care stă
la baza acestei tradiții,toate clopotele bisericilor din Franța își iau zborul către Roma,odată cu ziua de
Miercurea Cenușii și se reîntorc în biserici și catedrale în Duminica Mare,lăsând să cadă din cer
ouă,ciocolate și alte bunătăți.

Ziua Națională a Franței

Ziua Națională a Franței este sărbătorită în fiecare an pe 14 iulie. Aceasă zi nu reprezintă numai
sărbătorirea revoluției din 1789 (cucerirea sau predarea Bastiliei, după punct de vedere) ci și aniversarea
Sărbătorii Federației (Fête de la Fédération) de la 14 iulie 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității
tuturor francezilor unde regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință Națiunii și legii).
Instituită în 1880, ziua națională a Franței aniversează implicit ambele evenimente, fiindcă legea care
a instituit sărbătoarea națională specifică numai data de 14 iulie, fără să facă referință la an.

Crăciunul

În Franța, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozității,marcată de daruri și dulciuri

pentru copii,cadouri pentru cei sărmani, Sfânta Liturghie de la miezul nopții și de revelion.
Sărbătorirea Crăciunului în Franța variază de la o regiune la alta,în cele mai multe dintre provincii
fiind celebrat pe 25 decembrie.
 În Estul și Nordul Franței,perioada Crăciunului debutează pe 6 decembrie,cu La Fete de Saint
Nicolas-Sărbătoarea Sfântului Nicolae. În alte zone, La Fete de Rois- Sărbătoarea Regilor, este un
eveniment de mare importanță,care are loc pe 6 decembrie sau în prima duminică după 1 ianuarie.
Pe 8 decembrie,în Lyon,are loc La Fete de Lumieres- Sărbătoarea Luminilor,ocazie cu care sunt puse
la ferestre lumânări,ca omagiu adus Sfintei Fecioare Maria.
Numele ”Noel” provine din expresia ”Les bonnes nouvelles”- Veștile bune.
De-a lungul perioadei de Crăciun se servesc deserturi tradiționale: ” La Buche de Noel” – Butucul
lui Noel, constând dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care reproduce forma unui butuc
ars între ajunul Crăciunului și Anul Nou în Perigord, reminiscență a unui vechi ritual păgân; ”Le Pain
Calendeau” – Pâinea Calendeau este o pâine făcută de Crăciun în Sudul Franței, din care se dă o bucată
unei persoane sărace; ”Le Galette des Rois”- Prăjitura regilor sau a magilor este o prăjitură rotundă,
tăiată în bucățele care sunt împărțite de un copil ascuns sub masă, numit ”le petit roi” sau ”l’enfant
soleil”- micul rege sau copilul soare. Cine găsește boaba de fasole ascunsă în prăjitură devine rege sau
regină și își poate alege un partener.

Ziua Gastronomiei
În Franța, Ziua Gastronomiei se sărbătorește pe data de 23 septembrie.Sărbătoarea de gastronomie redă
oportunitatea de a dezvolta evenimente inovatoare şi de colaborare, subliniind talentele bucătarilor
francezi. Timp de trei zile, evenimentele au loc într-un spirit de pedagogie, de veselie si partajare. În
fiecare an, diversitatea celor implicaţi a dat naştere la parteneriate şi acţiuni originale şi ambiţioase:
banchete, vizite la întreprinderi sau exploatații agricole, demonstraţii, creații culinare, simpozioane,
expoziţii, conferinţe etc.
 La fel ca alte bucătării naţionale, bucătăria franceză este renumită prin specialităţile sale, În schimb
există şi specialităţi, asupra cărora trebuie să te convingi, de exemplu cârnaţii franţuzeşti preparaţi din
măruntaie. Dacă totuşi te vei încumeta să alegi specialitatea caracteristică a bucătăriei franceze, aceasta
este fără îndoială, bagheta. La popularitatea ei contribuie raportul specific al francezilor faţă de
produsele de patiserie. Aceasta este un element însoţitor la fiecare fel de mâncare.

Unul dintre cele mai populare aspecte ale Franței în întreaga lume sunt rețetele sale. Mai ales pentru
detalii și amestecurile sale de arome. Printre cele mai tradiționale feluri de mâncare din această țară se
numără:

Supa de ceapă

Este unul dintre cele mai relevante feluri de mâncare tradiționale. Este disponibil în orice loc de
mâncare franceză și face parte din meniul tipic al țării. Se face cu ceapă și bulion de carne.

În anii Revoluției Franceze, obișnuia să fie destul de populară și considerată o mâncare umilă, cu toate
acestea, astăzi și datorită pregătirii sale elaborate, se clasează ca una dintre cele mai proeminente din
bucătăria franceză.

Ratatouille
 Un alt fel de mâncare relevant și tradițional este șobolanul a cărui origine este asociată cu
clasele țărănești defavorizate, cu secole în urmă. Acest fel de mâncare este listat ca una dintre
specialitățile din zona Nisa. Este o rețetă al cărei ingredient principal este legumele.

Se spune că ratatouille-ul original conține: roșii, vinete, dovlecei, ardei verzi și ceapă. De
asemenea, include aditivi precum sarea, piperul, uleiul de măsline și usturoiul.

Tarte tatin

Este o plăcintă de mere caramelizată pregătită invers. A fost descoperit accidental de Stéphanie
Tatin în secolul al XIX-lea care, împreună cu sora ei Caroline, conducea un hotel în Lamotte-
Beuvron.

Flamiche

Este originar din nordul Franței, în special în Picardia, unde este, de asemenea, numit flamique.
Originea numelui său provine din limba flamandă și înseamnă tort. În prezent, există diferite
versiuni ale acestui fel de mâncare, printre cele mai populare sunt brânza flamiche și prazul
flamiche.

Există, de asemenea, combinații care includ umplutura de legume și un strat de brânză gratinată.
Acest fel de mâncare este servit ca platou sau când beți băuturi alcoolice precum bere sau vinuri.